ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 379/2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, reclamantul S.D.A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul politic al condamnării lui S.M., să se constate caracterul politic al măsurii administrative, să se acorde despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare precum și despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că este urmașul defunctului S.M. care a fost supus abuzurilor poliției politice după instaurarea regimului comunist după 1945, culminând cu condamnarea sa politică în perioada 1952 - 1954. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.

Prin Sentința civilă nr. 1058 din 30 aprilie 2012, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea pricinii, declinând competența în favoarea Tribunalului București. A reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 221/2009, competența de soluționare a cererilor formulate în temeiul acestei legi revine tribunalului în circumscripția căreia domiciliază persoana interesată. În speța de față, reclamantul domiciliază în Germania, orașul Munchen, astfel că potrivit art. 155 din Legea nr. 105/1992, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Municipiului București. Astfel sesizat, Tribunalul București, secția IV civilă, prin Sentința civilă nr. 1958 din 7 noiembrie 2012, a admis la rândul său excepția necompetenței teritoriale, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția civilă.

Tribunalul a reținut că în raport de data introducerii acțiunii de față, respectiv 22 decembrie 2011, dată la care erau în vigoare dispozițiile art. 159 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 202/2010, care prevăd că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător Ia prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, în mod greșit Tribunalul Suceava a invocat excepția necompetenței teritoriale cu caracter exclusiv după momentul limită prevăzut de lege. În raport de aceste dispoziții, tribunalul a constatat că prima zi de înfățișare a fost 20 martie 2012, când procedura de citare cu reclamantul a fost legal îndeplinită, iar invocarea excepției a avut loc la 30 aprilie 2012, momentul procesual limită prevăzut de art. 159 alin. (2) C. proc.

civ. fiind depășit. Constatându-se astfel ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat instanței supreme în scopul pronunțării unui regulator de competență. Înalta Curte, sesizată în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ. cu soluționarea conflictului negativ de competență intervenit, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava pentru argumentele ce succed. Acțiunea de față a fost declanșată la data de 22 decembrie 2011 prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.D.A. și înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava. În raport de această dată, Înalta Curte va examina incidența în litigiul de față a dispozițiilor art. 159 alin. (2) C. proc.

civ.,introdus prin Legea nr. 202/2010 (dispoziții care se aplică litigiilor începute după intrarea în vigoare a legii, respectiv 26 noiembrie 2010), în condițiile în care invocarea acesteia s-a efectuat după momentul limită prevăzut de lege, respectiv ulterior momentului prevăzut de art. 134 C. proc. civ. Prealabil, Înalta Curte constată că textul nou introdus stabilește un regim juridic diferit al excepției de necompetență, regula generală fiind aceea că necompetența care nu se referă la instanțele judecătorești în general sau la. necompetența care revine sistemului judiciar român, poate fi invocată în fața primei instanțe, in limine litis, înainte de începerea oricăror dezbateri asupra fondului.

Interpretarea noțiunii folosită de textul de lege nou introdus, respectiv „începerea dezbaterilor asupra fondului" se referă la momentul procesual în care se poate trece la judecata propriu-zisă, pe fondul cauzei, adică cea în care părțile legal citate pot pune concluzii scrise. În speța de față, se observă că în mod corect a reținut Tribunalul București că prima zi de înfățișare, astfel cum este definită de art. 134 C. proc. civ. este data de 20 martie 2012, iar necompetența a fost invocată abia la termenul de judecată din data de 30 aprilie 2012, astfel încât momentul procesual limită prevăzut de art. 159 1 alin. (2) C. proc. civ. a fost depășit. Având în vedere aceste considerente Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG