ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 379/2013

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, reclamantul S.D.A. a solicitat ca

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul politic al

condamnării lui S.M., să se constate caracterul politic al măsurii

administrative, să se acorde despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin

condamnare precum și despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor

confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că este urmașul defunctului S.M. care a fost supus

abuzurilor poliției politice după instaurarea regimului comunist după 1945,

culminând cu condamnarea sa politică în perioada 1952 - 1954.

Acțiunea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.

Prin Sentința civilă

nr. 1058 din 30 aprilie 2012, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis

excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea pricinii, declinând

competența în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța că

potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 221/2009, competența de soluționare

a cererilor formulate în temeiul acestei legi revine tribunalului în

circumscripția căreia domiciliază persoana interesată.

În speța de față,

reclamantul domiciliază în Germania, orașul Munchen, astfel că potrivit art.

155 din Legea nr. 105/1992, competența de soluționare a cauzei revine

Tribunalului Municipiului București.

Astfel sesizat,

Tribunalul București, secția IV civilă, prin Sentința civilă nr. 1958 din 7

noiembrie 2012, a admis la rândul său excepția necompetenței teritoriale,

declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava,

secția civilă.

Tribunalul a reținut

că în raport de data introducerii acțiunii de față, respectiv 22 decembrie

2011, dată la care erau în vigoare dispozițiile art. 159 alin. (2) C. proc.

civ., astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 202/2010, care prevăd că

necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de

părți ori de către judecător Ia prima zi de înfățișare în fața primei instanțe,

dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, în mod greșit

Tribunalul Suceava a invocat excepția necompetenței teritoriale cu caracter

exclusiv după momentul limită prevăzut de lege.

În raport de aceste

dispoziții, tribunalul a constatat că prima zi de înfățișare a fost 20 martie

2012, când procedura de citare cu reclamantul a fost legal îndeplinită, iar

invocarea excepției a avut loc la 30 aprilie 2012, momentul procesual limită

prevăzut de art. 159 alin. (2) C. proc. civ. fiind depășit.

Constatându-se astfel

ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat instanței

supreme în scopul pronunțării unui regulator de competență.

Înalta Curte,

sesizată în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ. cu

soluționarea conflictului negativ de competență intervenit, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava pentru argumentele ce

succed.

Acțiunea de față a fost

declanșată la data de 22 decembrie 2011 prin cererea de chemare în judecată

formulată de reclamantul S.D.A. și înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava.

În raport de această

dată, Înalta Curte va examina incidența în litigiul de față a dispozițiilor art.

159 alin. (2) C. proc. civ.,introdus prin Legea nr. 202/2010 (dispoziții care

se aplică litigiilor începute după intrarea în vigoare a legii, respectiv 26

noiembrie 2010), în condițiile în care invocarea acesteia s-a efectuat după

momentul limită prevăzut de lege, respectiv ulterior momentului prevăzut de

art. 134 C. proc. civ.

Prealabil, Înalta

Curte constată că textul nou introdus stabilește un regim juridic diferit al

excepției de necompetență, regula generală fiind aceea că necompetența care nu

se referă la instanțele judecătorești în general sau la. necompetența care

revine sistemului judiciar român, poate fi invocată în fața primei instanțe, in

limine litis, înainte de începerea oricăror dezbateri asupra fondului.

Interpretarea

noțiunii folosită de textul de lege nou introdus, respectiv „începerea

dezbaterilor asupra fondului" se referă la momentul procesual în care se

poate trece la judecata propriu-zisă, pe fondul cauzei, adică cea în care

părțile legal citate pot pune concluzii scrise.

În speța de față, se

observă că în mod corect a reținut Tribunalul București că prima zi de

înfățișare, astfel cum este definită de art. 134 C. proc. civ. este data de 20

martie 2012, iar necompetența a fost invocată abia la termenul de judecată din

data de 30 aprilie 2012, astfel încât momentul procesual limită prevăzut de

art. 159

1

alin. (2) C. proc. civ. a fost depășit.

Având în vedere

aceste considerente Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG