ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3738/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3738/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ de competență
de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Mureș, reclamanta S.M.E. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul
Finanțelor Publice a se constata,. caracterul politic al măsurii administrative
a dislocării părinților și bunicilor reclamantei și a stabilirii domiciliului forțat
în ceea ce-i privește în perioada 2 martie 1949-1 februarie 1960; de asemenea a
solicitat obligarea statului la acordarea de despăgubiri în cuantum de 500.000 RON
reprezentând prejudiciu moral suferit pentru aplicarea măsurii administrative cu
caracter politic prin dislocarea și stabilirea domiciliului obligatoriu în Târgu
Mureș.
Acțiunea
a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Investit cu soluționarea acțiunii, Tribunalul
Mureș, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritoriale a Tribunalului
Mureș și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului
Municipiului București, prin sentința civilă nr. 1550 din 20 septembrie 2011.
Domiciliul reclamanților se află în străinătate,
respectiv în Ungaria, însă și-au ales domiciliul procesual în Târgu Mureș. Această
alegere nu prezintă relevanță din punctul de vedere al competenței teritoriale de
soluționare a cauzei. Tribunalul a reținut că în lipsa unui domiciliu în țară al
reclamantei devine aplicabilă regula generală în materie de competență teritorială,
cea prevăzută de art. 5 C. proc. civ., ceea ce atrage competența Tribunalului București.
La rândul său, Tribunalul București, secția
a IlI-a civilă, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, prin sentința civilă
nr. 1296 din 27 iunie 2012 și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație
și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut
că față de prevederile art. 68 C. proc. civ., competența teritorială este determinată
de domiciliul procesual ales al reclamanților întrucât intenția legiuitorului a
fost aceea de a evita eventualele cheltuieli de deplasare ale părții.
Analizând actele și lucrările dosarului,
constatând
I
că, în cauză, există un conflict negativ
de competență, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe
care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține
următoarele:
Conform mențiunilor din cererea reclamantei
adresată instanței, rezultă că aceasta are domiciliul stabil în Ungaria.
Reclamanta prin aceeași cerere și-a precizat
domiciliul ales în Târgu Mureș.
Față de dispozițiile art. 4 alin. (4) din
Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative
asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22
decembrie 1989, competența de soluționare
a acestor cauze aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază
persoana interesată.
În speță, reclamanta își are domiciliul
în Ungaria, dar prin cererea de chemare în judecată a pârâtului și-a ales domiciliul
în Târgu Mureș, situație în care, sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (4) din
lege, care prevăd o competență teritorială exclusivă, aceea a Tribunalului, secția
civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
În raport de cele arătate, constatând că
între Tribunalul Mureș și Tribunalul Municipiului București s-a ivit un conflict
negativ de competență, această instanță va stabili în favoarea Tribunalului Mureș
competența soluționării acțiunii formulată de reclamanta S.M.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.