ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2481/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 12 ianuarie 2011, sub nr. 193/102/2011, reclamanta S.I.I.S. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate caracterul politic al măsurii administrative de deportare a tatălui său P.J. Ia munca forțată în perioada 1 august 1945-1 septembrie 1948 în fosta U.R.S.S. și obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 euro pentru fiecare lună, respectiv 41.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3 și 4 alin. (2) și art. 5 din Legea nr. 221/2009.

Prin sentința civilă nr. 1980 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. În motivarea hotărârii, Tribunalul Mureș a reținut că prevederile art. 4 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 stabilesc o competență teritorială exclusivă, respectiv la tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată. Având în vedere că reclamanta are domiciliul în Ungaria, s-a apreciat că suntem în prezența unui raport de drept privat cu element de extraneitate, în înțelesul art. 1 și art. 148 din Legea nr. 105/1992.

Prin urmare, în temeiul art. 149 pct. 1 teza I și art. 155 din Legea nr. 105/1992 și art. 158-159 C. proc. civ., instanța a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Primind dosarul, Tribunalul București, secția a lll-a civilă, a reținut că, în speță, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Mureș, nefiind incidente dispozițiile art. 155 din Legea nr. 105/1992, având în vedere că din actele dosarului reiese că reclamanta are domiciliul în România. În consecință, prin sentința civilă nr. 801 din 15 martie 2013 a Tribunalului București, secția a lll-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Murș.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: În condițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și masurile administrative, asimilate acestora luate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, competența de soluționare aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.

Textul conține o normă de favoare pentru reclamantul căruia i s-a permis să sesizeze instanța în circumscripția căreia domiciliază. Art. 112 pct. 1 C. proc. civ. ipoteza finală, stabilește în sarcina reclamantului care locuiește în străinătate obligația ca, pe lângă domiciliul propriu, să indice și domiciliul ales în România. În speță, reclamanta, care are domiciliul stabil în Ungaria, și-a indicat reședința pe teritoriul României, unde a înțeles să i se judece cauza, astfel că nu se poate reține că ne aflăm în situația reglementată de Legea nr. 105/1992 avută în vedere de către instanța de declinare. Prin urmare, nu se poate vorbi de o imposibilitate a determinării domiciliului ce atrage competența teritorială a Tribunalului Mureș de a soluționa acțiunea pomovată de reclamantă, câtă vreme aceasta și-a indicat expres reședința din România: în M.M., județul Mureș, aspect ce rezultă din înscrisurile aflate Dosarul nr. 193/102/2011 al Tribunalului Mureș.

În raport de toate considerentele anterior expuse se consideră că, în speță, Tribunalul Mureș este competent din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea de despăgubiri și, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta S.I.I.S. în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGIl D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.