ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2481/2013

Asupra conflictului

negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată

pe rolul Tribunalului Mureș la data de 12    ianuarie 2011, sub nr. 193/102/2011,

reclamanta S.I.I.S. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate

caracterul politic al măsurii administrative de deportare a tatălui său P.J. Ia

munca forțată în perioada 1 august 1945-1 septembrie 1948 în fosta U.R.S.S. și obligarea

pârâtului la plata sumei de 1000 euro pentru fiecare lună, respectiv 41.000 euro,

pentru prejudiciul moral suferit.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 3 și 4 alin. (2) și art. 5 din Legea nr. 221/2009.

Prin sentința

civilă nr. 1980 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă,

a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivarea hotărârii,

Tribunalul Mureș a reținut că prevederile art. 4 și art. 5 alin. (1) din Legea nr.

221/2009 stabilesc o competență teritorială exclusivă, respectiv la tribunalul în

circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.

Având în vedere

că reclamanta are domiciliul în Ungaria, s-a apreciat că suntem în prezența unui

raport de drept privat cu element de extraneitate, în înțelesul art. 1 și art. 148

din Legea nr. 105/1992.

Prin urmare, în

temeiul art. 149 pct. 1 teza I și art. 155 din Legea nr. 105/1992 și art. 158-159

C. proc. civ., instanța a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Primind dosarul,

Tribunalul București, secția a lll-a civilă, a reținut că, în speță, competența

teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Mureș, nefiind incidente

dispozițiile art. 155 din Legea nr. 105/1992, având în vedere că din actele dosarului

reiese că reclamanta are domiciliul în România.

În consecință,

prin sentința civilă nr. 801 din 15 martie 2013 a Tribunalului București, secția

a lll-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Murș. Constatându-se

ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă competența teritorială de

soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În condițiile

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic

și masurile administrative, asimilate acestora luate în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989, competența de soluționare aparține tribunalului, secția civilă,

în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.

Textul conține

o normă de favoare pentru reclamantul căruia i s-a permis să sesizeze instanța în

circumscripția căreia domiciliază.

Art. 112 pct.

1 C. proc. civ. ipoteza finală, stabilește în sarcina reclamantului care locuiește

în străinătate obligația ca, pe lângă domiciliul propriu, să indice și domiciliul

ales în România.

În speță, reclamanta,

care are domiciliul stabil în Ungaria, și-a indicat reședința pe teritoriul României,

unde a înțeles să i se judece cauza, astfel că nu se poate reține că ne aflăm în

situația reglementată de Legea nr. 105/1992 avută în vedere de către instanța de

declinare.

Prin urmare, nu

se poate vorbi de o imposibilitate a determinării domiciliului ce atrage competența

teritorială a Tribunalului Mureș de a soluționa acțiunea pomovată de reclamantă,

câtă vreme aceasta și-a indicat expres reședința din România: în M.M., județul Mureș,

aspect ce rezultă din înscrisurile aflate Dosarul nr. 193/102/2011 al Tribunalului

Mureș.

În raport de toate

considerentele anterior expuse se consideră că, în speță, Tribunalul Mureș este

competent din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea de despăgubiri și,

în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența

de soluționare a cererii formulată de reclamanta S.I.I.S. în favoarea Tribunalului

Mureș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGIl

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 iunie 2013.