ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 344/2013

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 1709/ PI din 24 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș,

în dosar nr. 10416/30/2010, s-a admis excepția netimbrării cererii de chemare

în judecată și s-a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de reclamanta D.M.,

în contradictoriu cu pârâta SC S.B. SRL Timișoara, având ca obiect - pretenții.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată

reclamanta D.M. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro

reprezentând daune morale și materiale pentru prejudiciul care i-a fost cauzat

în urma ruperii cablului de ambreiaj la autoturismul WV, defecțiune produsă ca

urmare a neglijenței și relei c

r

edințe de care au dat dovadă

angajații pârâtei.

Pe cale de excepție.

Excepția prematurității

introducerii cererii de chemare în judecată.

Astfel, dispozițiile

art. 54 alin. (1) din O.G. nr. 21/1992 potrivit cărora „constatarea

contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 50 și 51 se fac de

către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția

Consumatorilor” coroborate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din evocata

ordonanță care prevăd că „soluționarea solicitării plății unor prejudicii

morale sau daune conexe remedierii ori a înlocuirii produselor sau serviciilor

necorespunzătoare ... este de competența instanței judecătorești competente ori

a organismului de mediere competent” duc cu îndestulătoare evidentă la

concluzia că cererea reclamantei este prematur introdusă.

Altfel spus,

este inadmisibilă o cerere prin care se solicită plata unor daune materiale și

morale, atâta vreme cât nu s-a stabilit vinovăția pentru pagubele generate de

calitatea necorespunzătoare a produselor și serviciilor prestate în favoarea

reclamantei, printr-un proces verbal de constatare și sancționare a

contravenției încheiat de organele competente în condițiile legii.

De asemenea,

sunt incidente în speță și dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

care stabilesc taxele de timbru datorate pentru acțiunile și cererile

evaluabile în bani, sens în care solicită anularea cererii ca

netimbrată.

Pe fondul cauzei.

Astfel, așa cum

rezultă și din devizul de lucrări nr. 32457 din 03 noiembrie 2010, aflat la

dosar, reclamanta s-a prezentat la punctul de lucru al subscrisei pentru

verificarea pornirii autoturismului, sens în care s-au constatat deficiențe ale

sistemului de aprindere fiind înlocuite bujia de aprindere, capac delcou și

rotor distribuitorul - pipa - și reparat furtun epurator gaze.

Cablul de

ambreiaj despre care face vorbire reclamanta nu se află în zona sistemului de

aprindere, întrucât aceasta se află pe motor, iar cablul de ambreiaj pe cutia

de viteză. în acest context ruperea cablului de ambreiaj nu poate să fie

imputată subscrisei, cu atât mai mult cu cât acest cablu fiind confecționat din

oțel aliat se deteriorează prin simpla uzură nefiind responsabilitatea nimănui

o eventuală rupere a acestuia.

Așa zis, nu pot

fi imputate pârâtei presupusele prejudicii materiale și morale pe care

reclamanta susține că Ie-a suferit. Observă că din suma pe care o pretinde

reclamanta cu titlu de despăgubiri, aceasta nu precizează cât reprezintă

prejudiciul material și cât cel moral.

Reclamanta D.M., a depus cerere de scutire plată

taxă de

timbru și timbru judiciar, în temeiul art. 21 din Legea nr. 146/1997.

Reclamanta a

arătat că nu realizează niciun fel de venit și nu deține un loc de munca.

SC S.B. SRL a

depus Note de Ședință prin care s-au reluat apărările din întâmpinare.

Prin încheierea

de ședință din data de 23 mai 2011 s-a respins cererea privind acordarea de

ajutor public judiciar, motivat, în esență, de faptul că în cursul anului 2011

reclamanta a mai beneficiat de acordarea unei astfel de facilități, o a doua

cerere fiind inadmisibilă.

Față de aceasta s-a formulat cerere de

reexaminare, soluționată în

dosar nr. 10416/30/2010/a în sensul

respingerii sale, în consecință s-a pus în vedere reclamantei achitarea taxei

de timbru.

Având în vedere

că reclamanta formulează cerere de despăgubiri, prin încheierea de la data de

18 august 2011, conform art. 2 din Legea nr. 146/1997, în baza art. 20 alin. (2)

și s-a pus în vedere reclamantei achitarea sumei de 24.111 lei, cu titlu de

taxă de timbru și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.

Deoarece reclamanta nu s-a conformat celor de mai

sus, instanța a

anulat cererea ca netimbrată.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat apel reclamanta D.M. solicitând, admiterea apelului

și obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 2.500.000 Euro.

În motivarea

apelului reclamanta a reluat susținerile prezentate în cererea de chemare în

judecată, expunând pe larg incidentul pe care l-a avut cu reprezentanții

societății pârâte. Pârâta este o unitate, care desfășoară o activitate de

service auto și care în opinia reclamantei i-a reparat în mod defectuos

autoturismul proprietate personală. Acest autoturism, după ce a fost prelua: de

la service, s-a oprit în trafic în mod intempestiv, ceea ce i-a creat

reclamantei temerea că ar fi putut produce un accident grav de circulație, din

această cauză, acesta fiind de fapt motivul pentru care solicită daune morale.

Curtea constată

că toate aceste susțineri invocate de către reclamantă în motivarea apelului nu

pot fi reținute, întrucât instanța de fond a anulat cererea reclamantei ca

netimbrată, fără să intre în analiza fondului cererii astfel încât instanța de

apel este ținută să analizeze cauza, numai sub acest aspect.

Reclamanta a

invocat faptul că cererea sa este scutită de taxa judiciară de timbru, deoarece

întreaga sumă solicitată reprezintă daune morale.

Curtea a

constatat că instanța de fond în mod temeinic și legal a dispus anularea ca

netimbrată a cererii reclamantei, deoarece potrivit art. 15 lit. f) din Legea nr.

146/19997, sunt scutite de taxă judiciară de timbru acțiunile și cererile

inclusiv pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la stabilirea și

acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau

reputației unei persoane fizice, ori cererea reclamantei nu întrunește aceste

condiții, astfel încât trebuia timbrată la valoare, așa cum i s-a pus în vedere

de către prima instanță.

În consecință,

prin decizia civilă nr. 59 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara a

respins apelul formulat de reclamanta D.M.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta prin care a reiterat situația de fapt

prezentată în fazele anterioare.

În ceea ce

privește criticile formulate în raport de cererea de recurs, recurenta a redat

susținerile prezentate prin cererea de chemare în judecată, cererile

probatorii, cererile de ajutor public judiciar, cu minime completări și

modificări.

Cererea de

recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 – art. 316 C. proc. civ., pe

dispozițiile O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 296/2004, art. 22 din Constituția

României, art. 61 și art. 381 C. civ.

În consecință,

solicită admiterea recursului și admiterea acțiunii, în

sensul obligării pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de

2.500.000

Euro .

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art.

137 C. proc. civ.

, raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c)

din același cod, a luat în examinare excepția nulității recursului, și a

reținut următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se

poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres

și limitativ la pct. 1-9.

Or, prin

cererea de recurs, recurenta nu a invocat vreunul din motivele de recurs

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nici nu a formulat critici pentru a

putea fi făcută o posibilă încadrare a acestora într-unui din motivele

prevăzute ce art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ.

În actuala

reglementare, recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, care se

exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege, art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ., prin care se realizează un control judiciar al deciziei atacate,

sub aspectul legalității acesteia, din perspectiva motivelor de nelegalitate

mai sus arătate.

Cât privește

celelalte critici ce vizează fondul cauzei, acestea nu pot face obiectul

analizei în această fază procesuală, având în vedere că apelul a fost

soluționat numai cu privire la excepția netimbrării.

Așa fiind,

constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de

recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și

dezvoltarea lor, Înalta Curte, urmează să aplice cererii de recurs sancțiunea

nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea recursului declarat de reclamanta D.M. împotriva deciziei civile nr. 59

din 5 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, în temeiul art.

302 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.6