ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 353/2015

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

sub nr. 41421/1/2014 la data de 19 noiembrie 2014, reclamanta D.M. a formulat contestație

în anulare împotriva deciziei civile nr. 3129 din 13 noiembrie 2014 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații Asociația

de Proprietari din T., str. O. și Primarul municipiului Timișoara - Compartimentul

Asociației de proprietari.

În esență, în motivarea contestației în anulare,

contestatoarea a învederat că nu s-a putut prezenta la termenul de judecată din

13 noiembrie 2014 în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

când a avut loc soluționarea recursului, însă, la termenul respectiv, a trimis-o

în instanță pe sora sa, cu care seamănă izbitor și speră că s-a prezentat; contestatoarea

mai arată că, de-a lungul vieții, s-a văzut de 3-4 ori cu sora ei, nu are contact

cu aceasta și nici cu familia, fiind privată de informații despre familie; totodată,

speră să plece cu sora sa în Franța și să obțină azil politic.

Se mai arată în motivele contestației în anulare

că prin decizia atacată, s-a constatat nulitatea recursului, contestatoarea fiind

obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 RON către intimata Asociația

de Proprietari (onorariul av. P.F.C.).

În procedura recursului, la data de 11

noiembrie 2014 recurenta a primit întâmpinarea intimatei la motivele de recurs,

iar la această întâmpinare, recurenta a formulat răspuns.

Prin acest răspuns la întâmpinare, a solicitat

respingerea excepției nulității recursului întemeiată pe art. 306 C. proc. civ.

de la 1865, recurenta precizând că invocă atât art. 483 – 502 noul C. proc. civ.,

dar și art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. anterior; totodată, contestatoarea susține

că a procedat la redactarea și motivarea recursului fără a fi în posesia deciziei

motivate de instanță, pentru că termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru redactarea

hotărârii [art. 264-266 C. proc. civ. de la 1865 sau art. 426 alin. (5) noul C.

proc. civ.], nu se respectă.

Contestatoarea mai arată că a răspuns și la

pct. 2 din întâmpinarea intimatei la motivele de recurs prin care aceasta invoca

excepția netimbrării cererii de daune morale (2.500.000 euro), în sensul că a arătat

că în cauză operează scutirea de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15

lit. f) din Legea nr. 146/1997.

În ce privește pct. 3 din întâmpinare, contestatoarea

arată că a răspuns Asociației în sensul că Asociația de Proprietari a este o formă

juridică doar pentru a angaja un administrator plătit de proprietari sau chiriași

și acest administrator (190 RON salariu lunar) trebuie să plătească facturile către:

SC E. SA (în condițiile în care s-a ieftinit curentul electric, iar proprietarii

nu știu, către SC C. SA (s-a ieftinit și apa caldă, iar proprietarii nu știu), către

SC A. SA (apa rece s-a scumpit însă) și către SC E.G. SA (și prețul gazului a crescut)

etc.; de asemenea, arată că a răspuns și la pct. 4 din întâmpinare.

În continuare, contestatoarea descrie neajunsurile

activității Asociației de Proprietari, nemulțumirile sale legate de activitatea

Asociației, diverse alte nereguli săvârșite de alți proprietari din bloc, toate

acestea determinând-o să acționeze în instanță; în plus, în motivele contestației,

reproduce „ceea ce a scris la 26 mai 2014, la Curtea de Apel Timișoara”, „cele formulate

la 11 februarie 2014 când a depus recursul care a fost calificat drept apel”, precum

și motivele cererii de chemare în judecată din 20 decembrie 2012 etc.

De asemenea, sunt relevate și alte aspecte de

fapt ce nu vizează semnalarea unor neregularități procedurale legate de soluționarea

recursului său prin decizia împotriva căreia a formulat prezenta contestație în

anulare.

Mai arată că pentru afirmațiile sale (și vocabular)

se prevalează de dispozițiile art. 30 din Constituție privind libertatea de exprimare

rap. la art. 70 C. civ., susținând că nu își urmărește vecinii și nici nu este interesată

de ceea fac aceștia, cât timp nu sunt implicate și vizate viața și bunurile sale,

sănătatea sa și a familiei sale.

Contestatoarea arată că în drept, pentru susținerea

contestației în anulare, se întemeiază pe dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ.

rap. la art. 503-508 noul C. proc. civ.

Invocă scutirea legală de plata taxei judiciare

de timbru pentru soluționarea cererii, în temeiul celor prevăzute de art. 15

lit. f) din Legea nr. 146/1997.

Intimata pârâtă Asociația de Proprietari din T.,

str. O., jud. Timiș a formulat întâmpinare la 22 ianuarie 2015, prin care a invocat

excepția nulității contestației în anulare (arătându-se că cererea formulată de

contestatoare nu este fondată pe niciunul dintre motivele prevăzute de art. 317

și 318 C. proc. civ.), excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe

fond respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.

Și intimata Primăria mun. Timișoara a formulat

la 22 ianuarie 2015 (data poștei) întâmpinare prin care a învederat că motivele

susținute de contestatoare nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute

de art. 317 și 318 C. proc. civ., întrucât contestatoarea invocă o serie de aspecte

de fond, astfel încât solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată,

nelegală și nefondată.

La termenul de azi, în ședință publică, Înalta

Curte a invocat inadmisibilitatea contestației în anulare, pentru considerentele

ce urmează.

Din consultarea actelor și lucrărilor cauzei se

constată că prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 35212/325/2012 pe rolul Judecătoriei

Timișoara la data de 20 decembrie 2012, reclamanta D.M., în contradictoriu cu pârâții

Asociația de Proprietari din T., str. O. și Primăria Municipiului Timișoara-Biroul

- Compartiment Asociații de Proprietari, a solicitat instanței să dispună obligarea

pârâtei la plata sumei de 2.500.000 euro, cu titlu de daune morale.

În motivare, a arătat că, deși sunt doar două

persoane care locuiesc în imobil, reclamanta și mama sa, acestora le revin cele

mai mari cheltuieli de consum din bloc, fapt ce pare greu de acceptat, având în

vedere că la parterul blocului se află și un salon de coafură care, de asemenea,

are consumul de apă caldă mai mic ca al reclamantei.

În drept, au fost invocate invocat dispozițiile

art. 15, art. 10, art. 17, art. 6 alin. (4) din Legea nr. 230/2007, art. 1382 raportat

la art. 1357 alin. (1) și (2) C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1483 din 05 februarie

2013 Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Timiș, în aplicarea criteriului valoric prevăzut de art. 2 pct. 1 lit. b) C.

proc. civ., având în vedere valoarea pretențiilor.

Prin sentința civilă nr. 115 din data de 22 ianuarie

2014, Tribunalul Timiș a admis excepția de nulitate invocată din oficiu și a anulat

cererea de chemare în judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că

reclamanta a fost citată cu mențiunea de a indica de la cine anume solicită suma

de 2.500.000 euro, de a preciza obiectul acțiunii și de a dezvolta argumentele de

fapt și de drept ale cererii.

În data de 12 aprilie 2013, reclamanta a depus

la dosarul cauzei o cerere intitulată „cerere cu obiectul supus judecății” fără

a indica în mod real obiectul cererii de chemare în judecată, mai exact, pretențiile

concrete deduse judecății (ce obligație dorește să îndeplinească pârâta), după cum

nu a indicat nici pârâții cărora le opune pretenția de 2.500.000 euro daune morale.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta D.M. a

exercitat calea de atac intitulată „recurs” (recalificată de curtea de apel ca fiind

apel), solicitând acordarea de daune morale în sumă de 2.500.000 euro.

Prin decizia 69 din 20 mai 2014 Curtea de Apel

Timișoara, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Pentru a decide în acest sens, instanța de apel

a constatat că actele procesuale depuse de reclamantă în fața primei instanțe, la

fel ca și cele depuse în apel, constituie o înșiruire de acte și fapte ce o nemulțumesc,

săvârșite de diferite persoane, respectiv o serie de solicitări, fără ca aceste

persoane sau societăți să fie chemate în judecată în calitate de pârâți, după cum

nu a fost indicat niciun temei de fapt și de drept în susținerea cererilor.

În consecință, față de conținutul cererilor depuse

la dosar de către reclamantă, curtea de apel a constatat că în mod just tribunalul

a aplicat sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată, în condițiile

art. 133 C. proc. civ., întrucât aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute

de art. 112 C. proc. civ. pentru a putea fi soluționată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.

Intimata, intimata pârâtă Asociația de Proprietari

din T., str. O. a formulat întâmpinare la motivele de recurs prin care a invocat

excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea motivelor invocate în dispozițiile

art. 304 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 3129 din 13 noiembrie

2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a constatat nulitatea

recursului reclamantei, dispunându-se obligarea acesteia la 1.500 RON cheltuieli

de judecată în favoarea intimatei Asociația de Proprietari din T., str. O.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte

a reținut că potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. „cererea

de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază, precum și dezvoltarea lor”.

Pe de altă parte, conform art. 306 alin. (1) C.

proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs”.

De asemenea, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. „indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă

dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.”.

Instanța de recurs a constatat că, în cauză, recurenta

reclamantă a formulat critici referitoare cuantumul cheltuielilor de întreținere

comune pe care trebuie să le plătească intimatei Asociația de Proprietari, respectiv

la modul de evidențiere a acestor cheltuieli.

În acest context, s-a apreciat că susținerile

recurentei reclamante nu vizează argumente legale prezentate de instanța de apel

în susținerea soluției pronunțate, ci privesc chestiuni de fapt, care nu au legătură

cu decizia curții de apel.

Motivarea recursului, înseamnă nu doar exprimarea

nemulțumirii față de hotărârea pronunțată în apel, ci expunerea tuturor motivelor

pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

Înalta Curte a mai apreciat că pentru a conduce

la modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor

de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea

anumitor greșeli imputate instanței de apel, ca și o minimă argumentare a criticii

în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează în susținerea

acesteia.

În acest sens, s-a menționat că dezvoltarea recursului

trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate

a acelor critici care, circumscrise motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt

de natură a susține nelegalitatea hotărârii.

În consecință, văzând că în speță nu este posibilă

o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce

echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte a constatat nulitatea recursului

în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.; s-a făcut și aplicarea dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., dispunându-se obligarea recurentei la plata către intimata

Asociația de Proprietari a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în recurs,

conform dovezilor de la dosar.

Contestația în anulare va i respinsă ca inadmisibilă,

pentru cele ce urmează.

Căile de atac, termenele și condițiile în care

acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece

legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar

putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară

de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate

prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei

obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația

în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestația

în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când

s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea

a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență;

în plus, art. 317 alin. (2) C. proc. civ. prevede că această cale de atac mai poate

fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul în care aceste motive

au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau

nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost

judecat în fond.

Contestația în anulare specială, la rândul său,

poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul

unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare

nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea

dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății, după cum nici nu este

posibilă exercitarea unui control judiciar prin promovarea unei căi de atac de retractare,

controlul judiciar fiind posibil doar prin intermediul căilor de atac de reformare

(apel și recurs).

Or, astfel cum reiese din expozeul prezentei decizii,

cele invocate de către contestatoare drept motive ale contestației în anulare nu

sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile legale, expres și limitativ

prevăzute de lege, pentru care părțile au deschisă această cale extraordinară de

atac de retractare.

În consecință, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă

contestația în anulare; se constată că deși prin întâmpinarea formulată intimata

Asociația de Proprietari a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, nu au

fost atașate la dosar și dovezi privind efectuarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată de contestatoarea D.M. împotriva deciziei nr. 3129 din 13 noiembrie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie

2015.