ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4206/2013

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

roiul Tribunalului Timiș la data de 13 octombrie 2010 reclamanta SC D.E. SA, în

contradictoriu pârâta SC E.R. SA a solicitat instanței obligarea pârâtei la

plata sumei de 135.977,33 lei cu dobânzi legale calculate de la data nașterii

obligației de despăgubire și până la data efectivei plăți, suma reprezentând contravaloarea

mărfurilor avariate achitate de reclamantă către SC P.G. SRL, marfă avariată ca

urmare a accidentului rutier, eveniment asigurat la pârâtă; cu cheltuieli de

judecată.

Pârâta SC E.R.

SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii, față

de nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 136/1995 și ale Ordinului C.S.A. nr. 20/2008,

apreciind că procedura concilierii prealabile nu putea fi demarată anterior

expirării termenului de 30 de zile de la data emiterii avizului de daună; pe

cale de consecință, nici acțiunea nu putea fi promovată, reclamanta neputând

face o convocare la conciliere directă atâta timp cât nu exista o datorie

scadentă.

Prin sentința

comercială nr. 815/ PI din 4 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost

respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâta SC E.R. SA și a fost

respinsă acțiunea reclamantei SC D.E. SA.

Împotriva acestei

sentințe, reclamanta SC D.E. SA a declarat apel, iar prin Decizia civilă nr. 188/

A din 18 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apei Timișoara, secția a ll-a

civilă, a fost admis apelul, a fost schimbată în tot sentința atacată, în

sensul că a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta

SC D.E. SA, în contradictoriu cu pârâta SC E.R. SA și, în consecință, a fost

obligată pârâta la plata sumei de 134.372,23 lei reprezentând contravaloare

marfă nelivrată. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 16.025,55 lei.

În termen

legal, împotriva deciziei instanței de apel, pârâta SC E.R. SA a declarat

recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin

întâmpinare, intimata-reclamantă a invocat excepția nulității recursului,

motivat de faptul că motivele de recurs invocate nu se circumscriu art. 304 pct.

9 C. proc. civ. invocat de recurentă. A solicitat în principal constatarea

nulității recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Cum problema timbrajului

se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de casare, înalta

Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și 20 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la art. 3 și

9 din O.G. nr. 32/1995, ținând cont și de dispozițiile art. 302

1

alin.

(2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va atașa dovada

achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția netimbrării

cererii de recurs și a reținut:

Prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se

plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii", iar

conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar

„cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și

înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. în cazul nerespectării

dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în

vigoare referitoare la taxa de timbru".

Recurenta -

pârâtă SC E.R. SA a fost legal citată pentru termenul de astăzi, 27 noiembrie 2013,

cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.149 lei și 5

lei timbru judiciar (fila 7 dosar recurs), dar aceasta, în mod nejustificat, nu

și-a îndeplinit obligația legală a timbrării recursului.

Constatând că

prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurenta nu s-a

conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul

de judecată din 27 noiembrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că

în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să

dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. respectiv

celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale

art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula, ca netimbrat recursul, formulat de

pârâta SC E.R. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de oârâta SC E.R. SA împotriva Deciziei civile nr. 188/ A din

18 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă,

ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2013.