ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4206/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe roiul Tribunalului Timiș la data de 13 octombrie 2010 reclamanta SC D.E. SA, în contradictoriu pârâta SC E.R. SA a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 135.977,33 lei cu dobânzi legale calculate de la data nașterii obligației de despăgubire și până la data efectivei plăți, suma reprezentând contravaloarea mărfurilor avariate achitate de reclamantă către SC P.G. SRL, marfă avariată ca urmare a accidentului rutier, eveniment asigurat la pârâtă; cu cheltuieli de judecată. Pârâta SC E.R. SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii, față de nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 136/1995 și ale Ordinului C.S.A.

nr. 20/2008, apreciind că procedura concilierii prealabile nu putea fi demarată anterior expirării termenului de 30 de zile de la data emiterii avizului de daună; pe cale de consecință, nici acțiunea nu putea fi promovată, reclamanta neputând face o convocare la conciliere directă atâta timp cât nu exista o datorie scadentă. Prin sentința comercială nr. 815/ PI din 4 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâta SC E.R. SA și a fost respinsă acțiunea reclamantei SC D.E. SA. Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC D.E. SA a declarat apel, iar prin Decizia civilă nr. 188/ A din 18 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apei Timișoara, secția a ll-a civilă, a fost admis apelul, a fost schimbată în tot sentința atacată, în sensul că a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC D.E.

SA, în contradictoriu cu pârâta SC E.R. SA și, în consecință, a fost obligată pârâta la plata sumei de 134.372,23 lei reprezentând contravaloare marfă nelivrată. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 16.025,55 lei. În termen legal, împotriva deciziei instanței de apel, pârâta SC E.R. SA a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a invocat excepția nulității recursului, motivat de faptul că motivele de recurs invocate nu se circumscriu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurentă. A solicitat în principal constatarea nulității recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de casare, înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la art. 3 și 9 din O.G. nr. 32/1995, ținând cont și de dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut: Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii", iar conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru". Recurenta - pârâtă SC E.R. SA a fost legal citată pentru termenul de astăzi, 27 noiembrie 2013, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.149 lei și 5 lei timbru judiciar (fila 7 dosar recurs), dar aceasta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării recursului.

Constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 27 noiembrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula, ca netimbrat recursul, formulat de pârâta SC E.R. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de oârâta SC E.R. SA împotriva Deciziei civile nr. 188/ A din 18 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2013.