ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 343/2013

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 5010 pronunțată la data de 21 septembrie 2011, în dosar nr.

6301/100/2010 al Tribunalului Maramureș a fost respinsă, ca neîntemeiată,

acțiunea formulată și precizată de reclamantul K.B. în contradictoriu cu

pârâtele C.L. (K.) și SC F.D.E.E. – E.D.T.N. SA, Sucursala de Distribuție a

Energiei Electrice Baia-Mare.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în

principal că din cererea

formulată de

reclamant la 16 august 2006 și adresată SC P. SA

Baia Mare, reiese că

acesta a solicitat racordarea la rețeaua electrică, în calitate de posesor al

terenului situat la Dura.

Cu toate că

cererea nu a fost înregistrată la societate, aceasta poartă ștampila acesteia

și o rezoluție fără număr din care reiese că a fost aprobată, în cauză nefiind

depuse alte acte cu privire la finalitatea cererii.

Prin actul

administrativ unilateral nr. 84 din 9 iulie 2007 emis de Primăria orașului

Tăuții Măgherăuș, reclamantul a fost autorizat să execute lucrări de construire

pentru o casă de locuit P + M pe str. Apa Sărată, iar la 14 iulie 2008, între

reclamant și pârâta S.D.F.E.E. Baia Mare, în prezent SC F.D.E.E. – E.D.T.N. SA,

sucursala Baia Mare s-a încheiat contractul de racordare la rețeaua electrică

de distribuire.

Avizul tehnic

de racordare nr. 60301000938 din 21 iulie 2010 a fost emis de pârâta SC

F.D.E.E. – E.D.T.N. SA, sucursala Baia Mare, în favoarea pârâtei C.L. și

privește locuința din Tăuții Măgherăuș aparținând utilizatorului.

Împotriva

sentinței civile nr. 5010 din 21 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Maramureș a declarat apel K.B.

Prin decizia

civilă nr. 41/2012 din 29 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul

declarat de reclamantul K.B. împotriva sentinței civile nr. 5010 din 21

septembrie 2011, pe care o schimbă în sensul că: s-a admis în parte acțiunea

formulată și precizată de reclamantul K.B. în contradictoriu cu SC F.D.E.E. –

E.D.T.N. SA, sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Baia-Mare și C.L.; a

anulat avizul tehnic de racordare nr. 60301000938 din 21 iulie 2010; s-a

respins petitul privind debranșarea pârâtei, sub sancțiunea daunelor

cominatorii.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a

reținut în principal că

intimata C.L. s-a adresat intimatei SC E. -

S.D.F.E.E.

În vederea

racordării imobilului pe care îl deține la rețeaua electrică existentă pe

strada Tăuții Magheraus. La solicitarea scrisă a atașat documentația constând

în: autorizație construire, contract de vânzare-cumpărare, plan

situație/încadrare zonă imobil. Verificând actele intimata S.D.F.E.E. nu a

comunicat eventuala lipsă a unor documente sau acorduri, dimpotrivă, prin

avizul emis intimata C.L. a fost încunoștiințată doar că o dată cu tariful de

racordare va plăti și o sumă drept compensație bănească, iar operatorul va

transmite această compensație utilizatorului care a suportat costul instalației

de racordare inițial. Așadar, în condițiile în care intimata C.L. a achitat

sumele solicitate, acest aspect nefiind contestat de SC E. - S.D.F.E.E., reiese

că intimatei nu i se poate imputa nicio culpă.

Împotriva

deciziei civile nr. 41 din 29 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția a

ll-a

civilă, a declarat

recurs K.B. arătând că, prin menținerea instalației electrice de branșament în

condițiile anulării avizului tehnic de racordare instanța de apel a încălcat

dispozițiile art. 43 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 90/2008 și art. 48 alin.

(3) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 coroborat cu art. 35 din H.G. nr. 1007/2004.

Împotriva

aceleiași decizii, respectiv a deciziei nr. 41 din 29 februarie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, a declarat recurs și SC

F.D.E.E.E.D.T.N. SA, sucursala Baia Mare, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., arătând că instanța de apel a dat o interpretare eronată și

aplică greșit legea în special a dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 90/2008.

Recurenta arată

că avizul tehnic de racordare a cărei anulare s-a dispus prin decizia recurată,

a fost eliberat cu respectarea cerințelor prevăzute în H.G. nr. 90/2008 pentru

aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele

electrice de interes public nefiind incident nici un motiv de nulitate a

acestuia.

Analizând

actele și lucrările dosarului în funcție de motivele invocate și față de faptul

că criticile” celor două recurente au o strânsă legătură având în vedere

hotărârea instanței de apel care, pe de o parte a anulat avizul tehnic de

racordare, iar pe de altă parte a respins petitul privind branșarea pârâtei,

sub sancțiunea daunelor cominatorii, Înalta Curte va analiza împreună cele două

recursuri.

Așa cum am

arătat deja prin decizia atacată s-a admis apelul reclamantului K.B. formulat

împotriva sentinței civile nr. 5010 din 21 septembrie 2011 și s-a schimbat în

sensul că s-a admis în parte acțiunea reclamantului și s-a anulat avizul tehnic

de racordare, însă s-a respins petitul privind debranșarea pârâtei.

Fată de

criticile aduse hotărârii recurate de către cele două recurente, coroborate cu

dispozițiile hotărârii recurate, înalta Curte reține că problema juridică care

trebuie rezolvată este aceea dacă soluția de anulare a avizului tehnic de

racordare nr. 60301000938 este convergentă cu soluția de respingere a petitului

privind debranșarea pârâtei.

Din această

perspectivă, Înalta Curte reține că decizia instanței de apel este nemotivată

aceasta arătând generic că intimatei C.L. nu i se poate reține vreo culpă, însă

fără a arăta textul de lege aplicabil care o îndreptățește să fie branșată la

rețeaua electrică în lipsa unui aviz tehnic de racordare.

Plecând de la

realitatea că motivarea unei hotărâri presupune stabilirea în concret, clar și

concis a stării de fapt, precum și încadrarea acesteia în prevederile generale

și abstracte a unei dispoziții legale Înalta Curte apreciază că simpla

afirmație a unui fapt constituie o nemotivare și în consecință o necercetare  a

fondului.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta

Curte, în temeiul art.

312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va admite

recursurile, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe cu recomandarea de a stabili cu exactitate conținutul

raportului juridic dintre părțile litigante și în funcție de acesta normele

juridice aplicabile.

În temeiul art.

315 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanța va judeca din nou ținând

seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost

casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de reclamantul K.B. și de pârâta SC F.D.E.E.

E.D.T.N. SA, sucursala

Baia Mare, împotriva

deciziei civile nr. 41/2012 din 29 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția

a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.