ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2662/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 556/114/2010, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâta SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA - Sucursala de Distribuție Buzău, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pe terenul intravilan proprietatea sa, situat în comuna Beceni, sat Mărgăriți, jud.Buzău, se află amplasați doi stâlpi de rețea de distribuție energie electrică proprietatea pârâtei, care, împreună cu culoarul de protecție a rețelei, afectează o suprafață de 1.481 mp din totalul suprafeței pe care o deține reclamantul.

Prin sentința comercială nr. 501 din 11 mai 2010, Tribunalul Buzău a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, reținând că raportat la obiectul acțiunii, la care s-a făcut referire, competența aparține instanței de drept comun și nu celei specializaie de drept comercial, raporturile deduse judecății fiind de natură civilă. Cauza a fost înregistrată sub nr. 9289/200/2010 la Judecătoria Buzău, care, prin sentința civilă nr. 7440 din 19 noiembrie 2010, a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, față de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., potrivit cărora tribunalul judecă în primă instanță cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei. S-a arătat astfel că în cauză, competența materială de soluționare a pricinii aparține Secției Civile a tribunalului și nu judecătoriei. După declinare, cauza a fost înregistrată sub nr. 2438/114/2011 pe rolul Tribunalului Buzău. Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri, interogatoriile părților și expertiză tehnică agricolă, prin sentința civilă nr. 1533 din 15 noiembrie 2011, Tribunalul Buzău a admis în parte acțiunea și a constatat că pe terenul intravilan proprietatea reclamantului aflat în comuna Beceni, sat Mărgăriți, jud. Buzău, se află amplasați doi stâlpi de rețea de distribuție energie electrică proprietatea pârâtei, unul din metal de înaltă tensiune, cu o suprafață de 15 mp teren ocupată și unul din ciment cu o suprafață de 1 mp teren ocupată.

Prin aceeași sentință a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei cu titlu de lipsă de folosință, precum și cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, s-a dispus ca potrivit art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, suma de 15.336,15 lei șl 5 lei, ajutor public judiciar, reprezentând taxă timbru și respectiv timbru judiciar, de care a beneficiat reclamantul, să rămână în sarcina statului. Prin decizia nr. 29 din 27 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul M.C. împotriva sentinței civile nr. 1533 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs M.D.E., M.M. și M.N.A. în calitate de moștenitoare ale defunctului reclamant M.C., față de împrejurarea că acesta a decedat în interiorul termenului de recurs, dar până la promovarea căii de atac, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Prin încheierea din data de 27 februarie 2013, cauza a fost amânată la data de 18 septembrie 2013, pentru când recurentele -reclamante au fost citate cu mențiunea de a achita, în solidar, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar aferente căii de atac a recursului sub sancțiunea anulării cererii, precum și cu mențiunea de a declara dacă își însușesc recursul declarat de avocat și de a depune dovada calității de moștenitor a defunctului M.C.

sub sancțiunea suspendării cauzei în condițiile art. 155 1 C. proc. civ. Având în vedere că acestea nu s-au conformat dispozițiilor instanței, la termenul din data de 18 septembrie 2013, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Recurentele au fost citate cu mențiunea de a achita, în solidar, taxa judiciară de timbru în cuantum de 8.005,57 lei și de a aplica timbrul judiciar în valoare de 5 lei, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurilor de citare de la filele 18, 19 și 20. Citațiile au fost comunicate recurentelor la data de 13 martie 2013 după cum urmează: citația emisă recurentei -reclamante M.D.E.

fiind semnată de aceasta personal, iar citațiile emise recurentelor -reclamante M.M. și M.N.A. fiind semnate de aceeași M.D.E., în calitate de rudă, la domiciliul la care a fost citat pe tot parcursul procesului defunctul - reclamant, respectiv în Arad, județul Arad. La termenul stabilit pentru soluționarea recursului, 18 septembrie 2013, recurentele nu s-au prezentat în fața instanței și nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.

Constatând că, deși au fost înștiințate cu privire la cuantumul taxei de timbru datorate, prin intermediul citațiilor (dovada comunicării citațiilor reprezentând în același timp și dovada împrejurării că recurentele au avut cunoștință de obligația timbrării recursului), acestea nu au dat curs obligației stabilite în sarcina lor până la termenul stabilit în vederea judecării pricinii, în raport de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 (potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii), respectiv, art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (text care face trimitere, sub aspectul sancțiunii nerespectării obligației de a depune timbrul judiciar, la dispozițiile legale referitoare la taxa de timbru), Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentele M.D.E., M.M. și M.N.A. împotriva Deciziei nr. 29 din 27 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2013.