ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.01.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 322/2013

HOTĂRÂRE
30.01.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 322/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra contestației în anulare, din examinarea

lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr.

3152 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a ll-a civilă, în dosarul nr.

25567/3/2009,

a fost respins, ca nefundat, recursul declarat de pârâta SC

BUCUREȘTI împotriva deciziei

comerciale nr.

471 din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția

a Vl-a comercială,

Prin cererea înregistrată Ia data de 8 decembrie

2011, SC P.C.D. SRL BUCUREȘTI a formulat contestație în anulare

împotriva

deciziei nr. 3152 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția a Il-a civilă, invocând în drept dispozițiile art. 318 C.

proc. civ.

În motivare,

contestatoarea susține, în esență, că instanța a omis să cerceteze motivul de

recurs referitor Ia unele înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

Din actele

depuse la dosarul cauzei, cu referire Ia Repartiția nr. 36170 din 04 mai 1990 a

Primăriei Sectorului 8 București – S.A.S.C.C.E.

A., autorizația de construire nr. 8/ V din 13 mai 1992, adresa nr.

20554 din 08 iulie 2011 eliberată de Serviciului disciplină în construcții și

fișaj

stradal al Consiliu/ui Local al Sectorului 8 București,

contestatoarea

susține că SC P.C.D. SRL este

un constructor de

bună credință și nu poate fi evacuată din clădirea

proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și numai după o justă

și prealabilă despăgubire.

În consecință, conform actelor depuse Ia dosarul

cauzei, consideră

că A.P.S. 8 nu are calitatea nici să ceară, nici să

obțină evacuarea societății contestatoare, intimata neavând calitate

procesuală, întrucât terenul este în folosința SC P.C.D. SRL, iar clădirea este

proprietatea acesteia.

Intimata A.P.S.

8 BUCUREȘTI nu a formulat întâmpinare.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor

formulate și temeiul

de drept

invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare

pentru

considerentele care succed;

Potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi

atacate cu contestație în anulare, când

dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-I numai în parte a omis din greșeală

să cerceteze

vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Analizând însă

decizia atacată, se constată că recursul a fost cercetat din perspectiva tuturor

criticilor de nelegalitate formulate de recurentă, și care au putut fi

încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 3 C. proc. civ., iar

dezlegarea dată recursului prin decizia atacată nu este rezultatul unei

omisiuni, prezenta contestație în anulare fiind nefondată din perspectiva

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

Contrar

susținerilor contestatoarei, instanța de recurs, din examinarea actelor aflate

la dosar a răspuns criticilor vizând dreptul de proprietate al pârâtei asupra

construcției, reținând că prin autorizația de construire nr. 8V din 13 mai 1992

emisă de Primăria Sectorului 8 București, SC P.C.D. SRL a fost autorizata să

execute lucrări pentru un spațiu de producere și desfacere în suprafață

totală de 130 m.p., însă la data eliberării

autorizației, aceasta nu deținea

niciun drept asupra terenului.

A mai reținut

că terenul menționat în contractul de asociere face

parte din domeniul public al Municipiului București, astfel încât

acesta nu

poate fi înstrăinat, ci poate fi dat doar în administrare,

poate fi concesionat sau închiriat, conform Legii nr. 213/1998 (pagina 11 a

decizie contestate).

Prin urmare, în

speță, nu se justifică admiterea contestației, deoarece criticile invocate de

către contestatoare nu corespund prevederilor art. 318 C. proc. civ., nefiind

vorba de absența punctului de vedere al instanței, ca rezultat al omisiunii

cercetării unuia dintre motivele de casare invocate. Contestatoarea nu face

decât să

repună în discuție, în prezenta

cauză, soluția însăși a instanței de recurs,

ceea ce nu este permis pe

calea contestației în anulare, precum și probleme de fond ce au fost

soluționate de instanța de recurs, care s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate de parte,

Motivele

invocate de contestatoare se circumscriu unor critici împotriva deciziei

irevocabile, care o transformă într-un recurs la recurs, or, prevederile art.

318 C. proc. civ., au un câmp limitat de

aplicație,

astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod

restrictiv

pentru a nu deschide calea unui veritabil recurs la recurs.

În mod

constant, în jurisprudența sa, C.E.D.O. a reamintit faptul că nicio parte a

unui proces nu

poate determina

redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de

a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare

nu poate avea

semnificația unui „recurs deghizat”, ci trebuie să fie justificată numai de

circumstanțe esențiale și imperative.

De asemenea, C.E.D.O., a subliniat

frecvent

că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea

principiului ress  iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri

definitive și irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil,

reglementat de art. 8 din Convenție (Cauza M. vs. România, 28105/03 Hotărârea

din 29 iulie 2008).

În același sens, Curtea de la Strasbourg a

reținut că „supervizarea

nu trebuie să devină un apel deghizat, iar

simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu

reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de

ta acest principiu decât atunci când o cer motive substanțiale și imperioase” (cauza

S.T. c, România, Hotărârea din 12 octombrie 2008),

Nemulțumirea contestatoarei cu privire Ia soluția

pronunțată sau cu

privire la

argumentele care au format convingerea instanței de recurs nu poate conduce la

admiterea contestației în anulare de față, iar aspectele

invocate în

motivarea cererii nu reprezintă omisiuni în sensul art. 318 alin. (1) teza a

doua C. proc. civ.

Pentru

considerentele anterior expuse și nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C.

proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., se va respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P.C.D. SRL BUCUREȘTI

împotriva deciziei nr. 3152 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în dosarul nr. 25567/3/2009.

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P.C.D. SRL BUCUREȘTI

împotriva deciziei nr. 3152 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în dosarul nr. 25567/3/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie

2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-10-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3152/2011
de art. 26 lit. a) din Decretul nr. 31/1954. Aplicarea greșită a legii a fost invocată de către recurentă și pentru a susține că instanța de apel a interpretat greșit dreptul de proprietate al pârâtei asupra construcției, cu referire la pre
ÎCCJ 2012-04-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2098/2012
Ședința publică de la 25 aprilie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea, înregistrată sub nr. 48002/3/2008, la Tribunalul București, reclamanta P.M. i-a chemat în judecată pe p
ÎCCJ 2011-03-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1891/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 23 februarie 2009, reclamanții S.F. și V.I. au chemat în judecată pe pârâții B.T.I. și B.C., solicitând instanței
ÎCCJ 2012-06-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4913/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21 ianuarie 2009, reclamanții O.C. și O.V., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București prin Primarul Gener
ÎCCJ 2016-11-09
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1874/2016
țională formulată de intimatul B. București, aceasta fiind inadmisibilă raportat la împrejurarea că reprezintă o cerere reconvențională la cererea reconvențională a recurentei. Înalta Curte, reține că în conformitate cu dispozițiile art. 11
Sursă