ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 29/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 29/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Reclamanta SC A. SRL

cu sediu procesual ales la Cabinet de avocat H.D.N., în Cluj-Napoca, str. I.V.

nr. 14, prin cererea formulată a solicitat obligarea pârâtelor SC O.V.I.G. SA

București și SC U.L.C. IFN SA București, la plata în solidar a sumei de

141.832,20 RON, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 33.415,59 Euro,

plătită cu titlu de rate lunare de leasing și avans, cu dobânda legală

aferentă, începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală

a debitului.

Prin Sentința civilă

nr. 17339 din 7 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 53375/3/2011,

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția lipsei dovezii

calității de reprezentant și a anulat cererea de chemare în judecată formulată

de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtelor SC O.V.I.G. SA București și SC

U.L.C. IFN SA București.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Asupra excepției

lipsei dovezii calității de reprezentant, tribunalul a reținut că art. 720

3

alin. (1) lit. b) C. proc. civ., prevede: „Cererea de chemare în judecată

(formulată într-un litigiu în materie comercială) va cuprinde (..) numele și

calitatea celui care angajează partea și ale celui care o reprezintă în

litigiu, anexându-se dovada calității".

Art. 161 alin. (1) și

(2) C. proc. civ., prevede: „Când (..) reprezentantul părții nu face dovada

calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri. Dacă

lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea".

Reclamanta a

beneficiat în fapt de un termen pentru a proba calitatea de reprezentant a

persoanei care a formulat cererea în numele său - dl. avocat H.D.N., însă nu

și-a îndeplinit această obligație.

În cuprinsul

împuternicirii avocațiale anexate cererii de chemare în judecată (fila 6 -

dosar Tribunalul Comercial Cluj), d-nul avocat H.D.N. a omis să indice numele

persoanei fizice de la care a primit dreptul de a reprezenta reclamanta în

prezentul litigiu. Această lipsă nu a fost complinită până la termenul de

judecată stabilit la data de 7 octombrie 2011, deși i s-a pus în vedere

reclamantei această obligație conform punctului II.3 din rezoluția de la

primirea cererii de chemare în judecată.

Întrucât reclamanta

și persoana care a formulat cererea de chemare în judecată în numele său nu au

indicat identitatea persoanei fizice care l-a împuternicit pe d-nul avocat

H.D.N. să formuleze cererea de chemare în judecată în numele și pe seama

acesteia, instanța a fost în imposibilitate de a verifica existența dreptului

de a reprezenta reclamanta în relațiile cu terții al d-lui avocat H.D.N.

Drept urmare, în baza

art. 161 C. proc. civ., constatând că SC A. SRL nu a probat calitatea de

reprezentant în relațiile cu terții a domnului H.D.N., instanța a admis

excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a anulat cererea de

chemare în judecată.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta SC A. SRL, cauza fiind

înregistrată sub același număr unic la 14 noiembrie 2011 pe rolul Curții de

Apel București, secția a V-a civilă.

La 20 februarie 2012,

intimata SC O.V.I.G. SA a depus întâmpinare, prin care a invocat în primul rând

excepția nulității motivelor de apel și a susținut, în esență, că este legală

soluția pronunțată de prima instanță de fond în raport de dispozițiile art. 161

C. proc. civ.

La 23 februarie 2012

a depus întâmpinare și intimata SC U.L.C. IFN SA, prin care a solicitat respingerea

apelului ca neîntemeiat și nefondat.

La termenul din 19

ianuarie 2012, intimatele au invocat excepția insuficientei timbrări a cererii

de apel, iar intimata SC O.V.I.G. SA a invocat și excepția lipsei dovezii

calității de reprezentant în apel și excepția tardivității apelului.

Pentru considerentele

expuse în încheierea de ședință de la termenul din 19 ianuarie 2012, Curtea a

respins excepția de netimbrare.

Tot astfel, a respins

și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în apel și, în conformitate

cu dispozițiile art. 161 alin. (1) teza finală C. proc. civ., a acordat termen

pentru ca partea să își însușească expres motivele de apel sau să facă dovada

că a mandatat cu acest drept SC A J. și O. SRL.

Prin Decizia civilă

nr. 88/2012 din 23 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă, a admis apelul formulat de reclamantă SC A. SRL, Câmpia Turzii, cu

sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat P.D.,

în București, împotriva Sentinței civile nr. 17339 din 7 octombrie 2011,

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pe care a anulat-o și

a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

La termenul din 23

februarie 2012, Curtea a apreciat, față de înscrisurile depuse la dosar, că nu

se impune a fi aplicată sancțiunea nulității motivelor de apel, întrucât partea

și-a îndeplinit obligația de a semna personal motivele de apel.

Pentru considerentele

expuse în practicaua prezentei decizii, curtea a respins excepția tardivității

declarării apelului și cererea de decădere a apelantei din dreptul de a depune

motivele de apel.

Față de actele și

lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea a apreciat apelul

ca întemeiat pentru următoarele considerente:

Așa cum reiese din

examinarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanța cu o

cerere în al cărei antet se află numele cabinetului de avocat H.D.N., precum și

adresa acestui cabinet.

Cererea de chemare în

judecată este semnată de același avocat și se constată că sediul procesual ales

este același cu sediul Cabinetului de avocat, respectiv Cluj-Napoca, str. I.V.,

nr. 14, jud. Cluj.

În acest context,

câtă vreme adresa de sediu este cea a unui cabinet individual de avocat, iar

numele avocatului este indicat, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 93

C. proc. civ., persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură fiind

avocatul ales. Pe cale de consecință, în mod eronat s-a făcut citarea

apelantei-reclamante la adresa de sediu social, actul de procedură fiind nul în

condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a fost întocmit cu

neobservarea dispozițiilor art. 93 teza I C. proc. civ.

Este întemeiată și

critica relativă la citarea apelantei-reclamante sub o denumire greșită,

întrucât dispozițiile art. 88 alin. (2) C. proc. civ. fac referire la

sancțiunea nulității în cazul în care nu este respectată cerința alin. (1) pct.

4 al aceluiași articol, iar textul legal invocat face referire la nume

(respectiv la denumire în cazul persoanei juridice) și aceasta presupune ca

numele/denumirea să corespundă celui real.

Aceasta cu atât mai

mult cu cât dovada aflată la fila 8 a dosarului Tribunalului București, secția

a VI-a civilă, mai conține și o neconcordanță între numele persoanei indicate

drept „funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței"- T.P. și

semnătura și datele actului de identitate, care îl indică drept primitor pe

„M.".

Toate cele trei

neregularități conduc la concluzia că actul de procedură al citării a fost

îndeplinit cu neobservarea formelor legale indicate în precedent și, câtă vreme

apelanta-reclamantă nu a fost prezentă la termenul la care pricina s-a judecat

- 7 octombrie 2011 - și cererea i s-a anulat ca urmare a nerespectării

dispozițiilor legale comunicate prin rezoluția atașată citației, curtea

apreciază că vătămarea suferită în urma întocmirii acestui act de procedură

este evidentă și nu poate fi îndreptată decât prin anularea actului.

Ca urmare a admiterii

acestui motiv de apel, care implică rejudecarea pricinii, curtea nu a mai

analizat cea de a doua critică, ce vizează soluția de anulare a cererii de

chemare în judecată, această critică urmând a fi avută în vedere la rejudecare.

Împotriva Deciziei

civile nr. 88/2012 din 23 februarie 2012 și a încheierii din 19 ianuarie 2012

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr.

53375/3/2011, a declarat recurs pârâta SC O.V.I.G. SA București, întemeiat pa

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticându-le pentru nelegalitate, solicitând

admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul anulării apelului ca

insuficient timbrat, în subsidiar anularea apelului ca fiind declarat de o

persoană fără calitate de reprezentant, iar pe fond, modificarea deciziei

recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat.

În criticile formulate,

recurenta pârâtă a susținut în esență următoarele:

- Încheierea din 19

februarie 2012, prin care s-a respins excepția insuficientei timbrări a

apelului a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a art. 11 alin. (2) teza a

IV-a și art. 19 din Legea nr. 146/1997, în sensul că se impunea a se achita 50%

din cuantumul taxei judiciare de timbru datorate la fond și că aceasta trebuia

să fie depusă în contul unității administrativ teritoriale în a cărei rază

partea își are sediul.

- Încheierea din 19

ianuarie 2012 prin care s-a respins și excepția lipsei calității de

reprezentant a persoanei care a semnat cererea de apel, cu referire expresă la

avocat H.D.N., care nu a atașat împuternicirea avocațială în original, iar

xerocopia nu purta semnătura apelantei, conform art. 287 alin. (1) pct. 5, rap.

la art. 720

3

lit. b) C. proc. civ., coroborat cu Decizia nr.

XXXIX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci a analizat validitatea

cererii în condițiile art. 69 C. proc. civ.

- Hotărârea a fost

pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât instanța de apel a

respins excepția nulității motivelor de apel față de art. 287 alin. (1) pct. 3

C. proc. civ., în raport de care motivele semnate de reprezentantul apelantei

trebuiau depuse sub sancțiunea decăderii, la prima zi de înfățișare, respectiv

la termenul din 19 ianuarie 2012, or apelanta și-a însușit motivele apelului

după prima zi de înfățișare, la termenul din 23 februarie 2012.

Față de această

situație, este de observat că motivele de apel semnate de avocat substituent

M.M. din partea SCA J. și O. sunt lovite de nulitate, iar motivele de apel

însușite de apelantă după prima zi de înfățișare, sunt tardiv depuse, aceasta

fiind decăzută din dreptul de a depune motivele de apel, art. 287 alin. (2) C.

proc. civ.

- Hotărârea a fost

dată cu încălcarea greșită a legii, respectiv a art. 93 și art. 88 alin. (2) C.

proc. civ., întrucât apelanta nu a indicat persoana însărcinată cu primirea

actelor de procedură, din cadrul Cabinetului de Avocați H.D.N., ales ca sediu

procesual de apelanta reclamantă și că citația a fost emisă cu denumirea SC A.

SRL, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada vreunei vătămări,

conform art. 105 alin. (2) și urm. C. proc. civ., iar reprezentantul legal al

acesteia a semnat de primirea citației și a rezoluției din 19 iulie 2011, iar

conform art. 88 alin. (2) C. proc. civ., lipsa numelui atrage nulitatea și nu

lipsa unei litere.

Recurenta redă

situația de la fond, arătând că reclamanta nu a fost citată la sediul ales,

întrucât potrivit art. 93 C. proc. civ., trebuia să indice persoana însărcinată

să primească actele de procedură, astfel că în condițiile în care a omis să

facă această precizare, în mod legal la instanța de fond s-a dispus citarea la

sediul acesteia.

Intimata-pârâtă SC

U.L.C. IFN SA București, prin notele scrise depuse la dosar a cerut admiterea

recursului pârâtei, pentru motivele formulate în scris.

Analizând recursul

declarat pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei civile nr. 88/2012

din 23 februarie 2012 și încheierea din 19 ianuarie 2012 pronunțate de Curtea

de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 53375/3/2011, în raport

de criticile formulate și temeiurile de drept arătate, ținând cont de limitele

controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat,

avându-se în vedere următoarele considerente:

Cu privire la

recursul declarat împotriva încheierii din 19 ianuarie 2012 pronunțate de

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 53375/3/2011:

Referitor la critica

recurentei pârâte, întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

prin care a susținut că în mod greșit a respins instanța de apel excepția

insuficientei timbrări a apelului reclamantei SC A. SRL, în sensul că se

impunea ca aceasta să achite în apel 50% din cuantumul taxei judiciare de

timbru datorate la fond, este nefondată.

Potrivit art. 11

alin. (2) din Legea nr. 146/1997, modificată, cererile pentru exercitarea

apelului se timbrează cu 4 RON când acesta este îndreptat împotriva unei hotărâri

judecătorești prin care s-a respins cererea pe excepție.

Cum reclamanta a

făcut dovada achitării taxei de timbru, se constată că, soluția Curții de Apel

București prin care a respins excepția insuficientei timbrări a apelului

reclamantei SC A. SRL, este corectă, avându-se în vedere soluționarea acțiunii

reclamantei la fond, pe excepția lipsei calității de reprezentant, raportat la

prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, modificată.

Curtea apreciază că

în speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 19 din Legea nr. 146/1997 la

care face referire recurenta, în raport de prevederile art. 39 din Normele

metodologice pentru aplicarea legii nr. 146/1997, modificată, potrivit cărora,

taxele judiciare de timbru se încasează în conturile bugetului de stat, după

cum este vorba de o persoană fizică sau de o persoană juridică cu depunerea

sumelor la casieriile unităților de trezorerie sau cele ale CEC, după caz, pe

destinațiile conturilor prevăzute la art. 41 alin. (1) lit. a) și b) din Ordinul

ministrului justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice

pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, modificată și republicată.

Și soluția instanței

de apel, de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a

avocatului care a semnat cererea de apel a reclamantei SC A. SRL, este legală,

avându-se în vedere că dovada calității de reprezentant este făcută cu

contractul de asistență juridică, care este semnat și ștampilat de apelantă,

prezent în copie conformă cu originalul, din care reiese dreptul avocatului

H.D.N. de a exercita căile de atac, precum și de împuternicirea avocațială

depusă la fila 7 dosar, împuternicire din care reiese expres dreptul de semnare

a căii de atac a apelului.

Nici critica ce

vizează soluționarea greșită, a excepției lipsei dovezii calității de

reprezentant în apel a avocatului apelantei reclamante, nu poate fi primită, în

raport de înscrisurile depuse la dosarul de apel la termenul de judecată din 23

februarie 2012, și în conformitate cu prevederile art. 161 alin. (1) C. proc.

civ., contractul de asistență juridică, semnat și ștampilat de societatea

apelantă, prezentat în copie conformă cu originalul, din care reiese dreptul

avocatului H.D.N. de a exercita căile de atac și împuternicirea avocațială, din

care reiese expres dreptul de semnare a cererii de apel.

Cu privire la

recursul declarat pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei civile nr.

88/2012 din 23 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a civilă, în Dosarul nr. 53375/3/2011.

Critica recurentei

pârâte prin care a susținut că decizia din apel a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, respectiv a art. 93 și art. 88 alin. (2) C. proc. civ.,

întrucât reclamanta nu a indicat persoana însărcinată cu primirea actelor de

procedură, din cadrul Cabinetului de Avocați H.D.N., ales ca sediu procesual de

apelanta reclamantă, iar citația a fost emisă cu denumirea SC A. SRL, că lipsa

unei litere nu este de natură să atragă nulitatea, în condițiile în care

reclamanta nu a făcut dovada vreunei vătămări, conform art. 105 alin. (2) și

urm. C. proc. civ., iar reprezentantul legal al acesteia a semnat de primirea

citației și a rezoluției din 19 iulie 2011, este nefondată.

Dispozițiile art. 90

alin. (1) C. proc. civ., prevăd că înmânarea citației și a tuturor actelor de

procedură se face la domiciliu sau reședința celui citat, iar conform art. 93

din același cod, în caz de alegere a domiciliului, dacă partea a arătat și

persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se

va face la acea persoană.

În speță, astfel cum

corect a reținut și Curtea de Apel București, din examinarea cererii de chemare

în judecată, reiese clar că reclamanta și-a ales sediu procesual la cabinetul

avocatului H.D.N., respectiv în Cluj-Napoca, str. I.V., nr. 14, jud. Cluj, fapt

ce rezultă atât din antetul cererii în care este trecut numele cabinetului, cât

și din mențiunea expresă a sediului procesual, precum și din faptul că cererea

de chemare în judecată este semnată de același avocat.

În acest context,

câtă vreme adresa de sediu este cea a unui cabinet individual de avocat, iar

numele avocatului este indicat, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 93

C. proc. civ., persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură fiind

avocatul ales.

Din procesul verbal

și dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 9 în dosarul

Tribunalului București, nr. 53375/3/2011, rezultă că pentru termenul de

judecată din 7 octombrie 2011, când a fost soluționată cauza, reclamanta a fost

citată în mod eronat la adresa sediului său social, în Câmpia Turzii, în loc de

Cluj-Napoca, str. I.V., nr. 14, jud. Cluj, la sediul procesual ales al

cabinetului avocatului H.D.N., și sub o denumire greșită SC A. SRL, actul de

procedură fiind nul în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a

fost întocmit cu neobservarea dispozițiilor art. 88 alin. (1) pct. 4 și art. 93

teza I C. proc. civ.

Mai mult decât atât,

dovada aflată la fila 8 a dosarului Tribunalului București, secția a VI-a

civilă, conține și o neconcordanță între numele funcționarului însărcinat cu

primirea corespondenței, T.P. și datele de identificare ale semnatarului, M.

Aspectele menționate,

conduc la concluzia că actul de procedură al citării a fost îndeplinit cu

neobservarea formelor legale indicate în precedent și, câtă vreme

apelanta-reclamantă nu a fost prezentă la termenul la care pricina s-a judecat,

7 octombrie 2011, și cererea i s-a anulat ca urmare a nerespectării

dispozițiilor legale comunicate prin rezoluția atașată citației, se apreciază

că decizia instanței de apel pe acest aspect este legală.

Față de soluția

preconizată, examinarea criticii referitoare la excepția nulității motivelor de

apel, nu este posibilă, întrucât potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte

hotărăște în toate cazurile numai asupra împrejurărilor ce au fost pe deplin

stabilite, ori aceasta nu a făcut obiectul analizei în apel.

În considerarea celor

ce preced, cum decizia instanței de apel este legală, Înalta Curte, în temeiul

art. 315 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de

pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei civile nr. 88/2012 din 23

februarie 2012 și a încheierii din 19 ianuarie 2012 pronunțate de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 53375/3/2011, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei civile nr.

88/2012 din 23 februarie 2012 și a încheierii din 19 ianuarie 2012 pronunțate

de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 53375/3/2011,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG