ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 29/2013

Reclamanta SC A. SRL cu sediu procesual ales la Cabinet de avocat H.D.N., în Cluj-Napoca, str. I.V. nr. 14, prin cererea formulată a solicitat obligarea pârâtelor SC O.V.I.G. SA București și SC U.L.C. IFN SA București, la plata în solidar a sumei de 141.832,20 RON, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 33.415,59 Euro, plătită cu titlu de rate lunare de leasing și avans, cu dobânda legală aferentă, începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului. Prin Sentința civilă nr. 17339 din 7 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 53375/3/2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtelor SC O.V.I.G.

SA București și SC U.L.C. IFN SA București. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, tribunalul a reținut că art. 720 3 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., prevede: „Cererea de chemare în judecată (formulată într-un litigiu în materie comercială) va cuprinde (..) numele și calitatea celui care angajează partea și ale celui care o reprezintă în litigiu, anexându-se dovada calității". Art. 161 alin. (1) și (2) C. proc. civ., prevede: „Când (..) reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri. Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea". Reclamanta a beneficiat în fapt de un termen pentru a proba calitatea de reprezentant a persoanei care a formulat cererea în numele său - dl. avocat H.D.N., însă nu și-a îndeplinit această obligație.

În cuprinsul împuternicirii avocațiale anexate cererii de chemare în judecată (fila 6 - dosar Tribunalul Comercial Cluj), d-nul avocat H.D.N. a omis să indice numele persoanei fizice de la care a primit dreptul de a reprezenta reclamanta în prezentul litigiu. Această lipsă nu a fost complinită până la termenul de judecată stabilit la data de 7 octombrie 2011, deși i s-a pus în vedere reclamantei această obligație conform punctului II.3 din rezoluția de la primirea cererii de chemare în judecată. Întrucât reclamanta și persoana care a formulat cererea de chemare în judecată în numele său nu au indicat identitatea persoanei fizice care l-a împuternicit pe d-nul avocat H.D.N. să formuleze cererea de chemare în judecată în numele și pe seama acesteia, instanța a fost în imposibilitate de a verifica existența dreptului de a reprezenta reclamanta în relațiile cu terții al d-lui avocat H.D.N.

Drept urmare, în baza art. 161 C. proc. civ., constatând că SC A. SRL nu a probat calitatea de reprezentant în relațiile cu terții a domnului H.D.N., instanța a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a anulat cererea de chemare în judecată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta SC A. SRL, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 14 noiembrie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă. La 20 februarie 2012, intimata SC O.V.I.G. SA a depus întâmpinare, prin care a invocat în primul rând excepția nulității motivelor de apel și a susținut, în esență, că este legală soluția pronunțată de prima instanță de fond în raport de dispozițiile art. 161 C. proc.

civ. La 23 februarie 2012 a depus întâmpinare și intimata SC U.L.C. IFN SA, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și nefondat. La termenul din 19 ianuarie 2012, intimatele au invocat excepția insuficientei timbrări a cererii de apel, iar intimata SC O.V.I.G. SA a invocat și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în apel și excepția tardivității apelului. Pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la termenul din 19 ianuarie 2012, Curtea a respins excepția de netimbrare. Tot astfel, a respins și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în apel și, în conformitate cu dispozițiile art. 161 alin. (1) teza finală C. proc. civ., a acordat termen pentru ca partea să își însușească expres motivele de apel sau să facă dovada că a mandatat cu acest drept SC A J. și O. SRL.

Prin Decizia civilă nr. 88/2012 din 23 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis apelul formulat de reclamantă SC A. SRL, Câmpia Turzii, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat P.D., în București, împotriva Sentinței civile nr. 17339 din 7 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. La termenul din 23 februarie 2012, Curtea a apreciat, față de înscrisurile depuse la dosar, că nu se impune a fi aplicată sancțiunea nulității motivelor de apel, întrucât partea și-a îndeplinit obligația de a semna personal motivele de apel. Pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii, curtea a respins excepția tardivității declarării apelului și cererea de decădere a apelantei din dreptul de a depune motivele de apel.

Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea a apreciat apelul ca întemeiat pentru următoarele considerente: Așa cum reiese din examinarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanța cu o cerere în al cărei antet se află numele cabinetului de avocat H.D.N., precum și adresa acestui cabinet. Cererea de chemare în judecată este semnată de același avocat și se constată că sediul procesual ales este același cu sediul Cabinetului de avocat, respectiv Cluj-Napoca, str. I.V., nr. 14, jud. Cluj. În acest context, câtă vreme adresa de sediu este cea a unui cabinet individual de avocat, iar numele avocatului este indicat, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 93 C. proc.

civ., persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură fiind avocatul ales. Pe cale de consecință, în mod eronat s-a făcut citarea apelantei-reclamante la adresa de sediu social, actul de procedură fiind nul în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a fost întocmit cu neobservarea dispozițiilor art. 93 teza I C. proc. civ. Este întemeiată și critica relativă la citarea apelantei-reclamante sub o denumire greșită, întrucât dispozițiile art. 88 alin. (2) C. proc. civ. fac referire la sancțiunea nulității în cazul în care nu este respectată cerința alin. (1) pct. 4 al aceluiași articol, iar textul legal invocat face referire la nume (respectiv la denumire în cazul persoanei juridice) și aceasta presupune ca numele/denumirea să corespundă celui real.

Aceasta cu atât mai mult cu cât dovada aflată la fila 8 a dosarului Tribunalului București, secția a VI-a civilă, mai conține și o neconcordanță între numele persoanei indicate drept „funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței"- T.P. și semnătura și datele actului de identitate, care îl indică drept primitor pe „M.". Toate cele trei neregularități conduc la concluzia că actul de procedură al citării a fost îndeplinit cu neobservarea formelor legale indicate în precedent și, câtă vreme apelanta-reclamantă nu a fost prezentă la termenul la care pricina s-a judecat - 7 octombrie 2011 - și cererea i s-a anulat ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale comunicate prin rezoluția atașată citației, curtea apreciază că vătămarea suferită în urma întocmirii acestui act de procedură este evidentă și nu poate fi îndreptată decât prin anularea actului.

Ca urmare a admiterii acestui motiv de apel, care implică rejudecarea pricinii, curtea nu a mai analizat cea de a doua critică, ce vizează soluția de anulare a cererii de chemare în judecată, această critică urmând a fi avută în vedere la rejudecare. Împotriva Deciziei civile nr. 88/2012 din 23 februarie 2012 și a încheierii din 19 ianuarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 53375/3/2011, a declarat recurs pârâta SC O.V.I.G. SA București, întemeiat pa art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticându-le pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul anulării apelului ca insuficient timbrat, în subsidiar anularea apelului ca fiind declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, iar pe fond, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat.

În criticile formulate, recurenta pârâtă a susținut în esență următoarele: - Încheierea din 19 februarie 2012, prin care s-a respins excepția insuficientei timbrări a apelului a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a art. 11 alin. (2) teza a IV-a și art. 19 din Legea nr. 146/1997, în sensul că se impunea a se achita 50% din cuantumul taxei judiciare de timbru datorate la fond și că aceasta trebuia să fie depusă în contul unității administrativ teritoriale în a cărei rază partea își are sediul. - Încheierea din 19 ianuarie 2012 prin care s-a respins și excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de apel, cu referire expresă la avocat H.D.N., care nu a atașat împuternicirea avocațială în original, iar xerocopia nu purta semnătura apelantei, conform art. 287 alin. (1) pct. 5, rap.

la art. 720 3 lit. b) C. proc. civ., coroborat cu Decizia nr. XXXIX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci a analizat validitatea cererii în condițiile art. 69 C. proc. civ. - Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât instanța de apel a respins excepția nulității motivelor de apel față de art. 287 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în raport de care motivele semnate de reprezentantul apelantei trebuiau depuse sub sancțiunea decăderii, la prima zi de înfățișare, respectiv la termenul din 19 ianuarie 2012, or apelanta și-a însușit motivele apelului după prima zi de înfățișare, la termenul din 23 februarie 2012. Față de această situație, este de observat că motivele de apel semnate de avocat substituent M.M.

din partea SCA J. și O. sunt lovite de nulitate, iar motivele de apel însușite de apelantă după prima zi de înfățișare, sunt tardiv depuse, aceasta fiind decăzută din dreptul de a depune motivele de apel, art. 287 alin. (2) C. proc. civ. - Hotărârea a fost dată cu încălcarea greșită a legii, respectiv a art. 93 și art. 88 alin. (2) C. proc. civ., întrucât apelanta nu a indicat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, din cadrul Cabinetului de Avocați H.D.N., ales ca sediu procesual de apelanta reclamantă și că citația a fost emisă cu denumirea SC A. SRL, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada vreunei vătămări, conform art. 105 alin. (2) și urm. C. proc. civ., iar reprezentantul legal al acesteia a semnat de primirea citației și a rezoluției din 19 iulie 2011, iar conform art. 88 alin. (2) C. proc.

civ., lipsa numelui atrage nulitatea și nu lipsa unei litere. Recurenta redă situația de la fond, arătând că reclamanta nu a fost citată la sediul ales, întrucât potrivit art. 93 C. proc. civ., trebuia să indice persoana însărcinată să primească actele de procedură, astfel că în condițiile în care a omis să facă această precizare, în mod legal la instanța de fond s-a dispus citarea la sediul acesteia. Intimata-pârâtă SC U.L.C. IFN SA București, prin notele scrise depuse la dosar a cerut admiterea recursului pârâtei, pentru motivele formulate în scris. Analizând recursul declarat pârâta SC O.V.I.G.

SA București împotriva Deciziei civile nr. 88/2012 din 23 februarie 2012 și încheierea din 19 ianuarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 53375/3/2011, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, avându-se în vedere următoarele considerente: Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 19 ianuarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 53375/3/2011: Referitor la critica recurentei pârâte, întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a susținut că în mod greșit a respins instanța de apel excepția insuficientei timbrări a apelului reclamantei SC A. SRL, în sensul că se impunea ca aceasta să achite în apel 50% din cuantumul taxei judiciare de timbru datorate la fond, este nefondată.

Potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, modificată, cererile pentru exercitarea apelului se timbrează cu 4 RON când acesta este îndreptat împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a respins cererea pe excepție. Cum reclamanta a făcut dovada achitării taxei de timbru, se constată că, soluția Curții de Apel București prin care a respins excepția insuficientei timbrări a apelului reclamantei SC A. SRL, este corectă, avându-se în vedere soluționarea acțiunii reclamantei la fond, pe excepția lipsei calității de reprezentant, raportat la prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, modificată.

Curtea apreciază că în speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 19 din Legea nr. 146/1997 la care face referire recurenta, în raport de prevederile art. 39 din Normele metodologice pentru aplicarea legii nr. 146/1997, modificată, potrivit cărora, taxele judiciare de timbru se încasează în conturile bugetului de stat, după cum este vorba de o persoană fizică sau de o persoană juridică cu depunerea sumelor la casieriile unităților de trezorerie sau cele ale CEC, după caz, pe destinațiile conturilor prevăzute la art. 41 alin. (1) lit. a) și b) din Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, modificată și republicată.

Și soluția instanței de apel, de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a avocatului care a semnat cererea de apel a reclamantei SC A. SRL, este legală, avându-se în vedere că dovada calității de reprezentant este făcută cu contractul de asistență juridică, care este semnat și ștampilat de apelantă, prezent în copie conformă cu originalul, din care reiese dreptul avocatului H.D.N. de a exercita căile de atac, precum și de împuternicirea avocațială depusă la fila 7 dosar, împuternicire din care reiese expres dreptul de semnare a căii de atac a apelului. Nici critica ce vizează soluționarea greșită, a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant în apel a avocatului apelantei reclamante, nu poate fi primită, în raport de înscrisurile depuse la dosarul de apel la termenul de judecată din 23 februarie 2012, și în conformitate cu prevederile art. 161 alin. (1) C. proc.

civ., contractul de asistență juridică, semnat și ștampilat de societatea apelantă, prezentat în copie conformă cu originalul, din care reiese dreptul avocatului H.D.N. de a exercita căile de atac și împuternicirea avocațială, din care reiese expres dreptul de semnare a cererii de apel. Cu privire la recursul declarat pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei civile nr. 88/2012 din 23 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 53375/3/2011. Critica recurentei pârâte prin care a susținut că decizia din apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 93 și art. 88 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât reclamanta nu a indicat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, din cadrul Cabinetului de Avocați H.D.N., ales ca sediu procesual de apelanta reclamantă, iar citația a fost emisă cu denumirea SC A. SRL, că lipsa unei litere nu este de natură să atragă nulitatea, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada vreunei vătămări, conform art. 105 alin. (2) și urm. C. proc. civ., iar reprezentantul legal al acesteia a semnat de primirea citației și a rezoluției din 19 iulie 2011, este nefondată. Dispozițiile art. 90 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliu sau reședința celui citat, iar conform art. 93 din același cod, în caz de alegere a domiciliului, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană.

În speță, astfel cum corect a reținut și Curtea de Apel București, din examinarea cererii de chemare în judecată, reiese clar că reclamanta și-a ales sediu procesual la cabinetul avocatului H.D.N., respectiv în Cluj-Napoca, str. I.V., nr. 14, jud. Cluj, fapt ce rezultă atât din antetul cererii în care este trecut numele cabinetului, cât și din mențiunea expresă a sediului procesual, precum și din faptul că cererea de chemare în judecată este semnată de același avocat. În acest context, câtă vreme adresa de sediu este cea a unui cabinet individual de avocat, iar numele avocatului este indicat, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 93 C. proc. civ., persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură fiind avocatul ales.

Din procesul verbal și dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 9 în dosarul Tribunalului București, nr. 53375/3/2011, rezultă că pentru termenul de judecată din 7 octombrie 2011, când a fost soluționată cauza, reclamanta a fost citată în mod eronat la adresa sediului său social, în Câmpia Turzii, în loc de Cluj-Napoca, str. I.V., nr. 14, jud. Cluj, la sediul procesual ales al cabinetului avocatului H.D.N., și sub o denumire greșită SC A. SRL, actul de procedură fiind nul în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a fost întocmit cu neobservarea dispozițiilor art. 88 alin. (1) pct. 4 și art. 93 teza I C. proc. civ. Mai mult decât atât, dovada aflată la fila 8 a dosarului Tribunalului București, secția a VI-a civilă, conține și o neconcordanță între numele funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței, T.P.

și datele de identificare ale semnatarului, M. Aspectele menționate, conduc la concluzia că actul de procedură al citării a fost îndeplinit cu neobservarea formelor legale indicate în precedent și, câtă vreme apelanta-reclamantă nu a fost prezentă la termenul la care pricina s-a judecat, 7 octombrie 2011, și cererea i s-a anulat ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale comunicate prin rezoluția atașată citației, se apreciază că decizia instanței de apel pe acest aspect este legală. Față de soluția preconizată, examinarea criticii referitoare la excepția nulității motivelor de apel, nu este posibilă, întrucât potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăște în toate cazurile numai asupra împrejurărilor ce au fost pe deplin stabilite, ori aceasta nu a făcut obiectul analizei în apel.

În considerarea celor ce preced, cum decizia instanței de apel este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei civile nr. 88/2012 din 23 februarie 2012 și a încheierii din 19 ianuarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 53375/3/2011, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei civile nr. 88/2012 din 23 februarie 2012 și a încheierii din 19 ianuarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 53375/3/2011, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG