ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 689/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 689/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

7288/95/2010 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta SC L. SRL prin lichidator

judiciar a chemat în judecată pârâta SC I. SA, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare

din 27 august 2007 încheiat de părți, obligarea pârâtei la plata sumei de

1000.000 euro, în RON la data plății, conform contractului, obligarea la plata

dobânzii legale, pentru suma de 3.323.200 RON de la momentul achitării acesteia

până la plata acesteia.

În motivarea cererii

s-a învederat că părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 27

august 2007, reclamanta îndeplinindu-și obligația de plată a avansului în sumă

de 1.000.000 euro fără ca pârâta să îndeplinească obligația corelativă de

furnizare a bunurilor până la termenul limită convenit prin contract la

sfârșitul anului 2007.

Prin întâmpinarea

formulată la 29 august 2010, pârâta SC I. SA a invocat excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului Gorj raportat la art. 5 și art. 7 C. proc. civ.

învederând că sediul social al acesteia se află în București; a fost invocată

excepția lipsei calității de reprezentant a societății de avocați ce a semnat

cererea introductivă susținând că aceasta nu a probat existența unui mandat special,

Prin Sentința

comercială nr. 418 din 30 iunie 2010 Tribunalul Gorj a admis excepția de

necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare în favoarea

Tribunalului București,

Au fost reținute

dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ., raportat la contractul părților, în

care se stipulează că locul executării contractului este sediul pârâtei.

După declinare,

pricina a fost înregistrată sub nr. 33892/3/2010.

Prin Sentința

comercială nr. 15816 din 9 septembrie 2011 Tribunalul București a admis

excepția lipsei dovezii calității de reprezentant; a anulat cererea principală

formulată de SC L. SRL și a respins cererea de chemare în garanție a SC P. SRL

ca rămasă fără obiect.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată, formulată de SC

L. SRL, prin lichidator judiciar, poartă semnătura SCPA "O., R. &

G.", mandatată conform împuternicirii avocațiale doar pentru asistență și

reprezentare, faptul că reclamanta căreia i s-a acordat termen în vederea suplinirii

lipsurilor cererii nu a semnat cererea prin lichidator judiciar și nu a făcut

dovada calității de reprezentant a persoanei semnatare a cererii de chemare în

judecată, în raport de dispozițiile art. 161 C. proc. civ. a anulat cererea de

chemare în judecată. Față de anularea acțiunii, cererea de chemare în garanție

a fost respinsă.

Au fost avute în

vedere dispozițiile art. 87 - 88 C. proc. civ. raportat la art. 101 C. proc.

civ.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel în nume propriu SC L. SRL, prin lichidator judiciar,

cât și prin avocat, invocând motive de nelegalitate.

S-a învederat că în

mod greșit instanța a apreciat ca nedovedită calitatea de reprezentant a

cabinetului de avocați, mandatul acordat de reclamanta fiind dovedit cu

contractul de asistență juridică din 8 aprilie 2010.

S-a prevalat apelanta

de dispozițiile art. 88 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia mandatul se

presupune dat pentru toate actele judecății chiar dacă nu cuprinde nicio

arătare în această privință.

Cu atât mai mult cu

cât din cuprinsul mențiunilor înscrise pe împuternicirea avocațială au fost

specificate atribuțiile conferite: redactare, asistență și reprezentare.

În cursul judecății

mandatul a fost notificat de către lichidatorul judiciar.

În apelul formulat de

debitoare prin lichidator judiciar în nume propriu s-a solicitat desființarea

sentinței și trimiterea spre rejudecare, învederându-se că mandatul acordat

societății de avocatură a respectat prevederile Legii nr. 85/2006.

Prin Decizia civilă

nr. 29 din 23 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a civilă, s-a admis apelul reclamantei și în consecință a fost desființată

sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.

S-a reținut, în

esență, că mandatul acordat avocatului, urmare a reprezentării unei societăți

comerciale aflate în insolvență, presupunea parcurgerea unei proceduri speciale

de validare, conform art. 20 alin. (1) lit. i) și art. 23 din Legea nr.

85/2008,

A rezultat că prin

hotărârea adunării creditorilor de la 31 martie 2010, prezumată valabil

adoptată, s-a aprobat angajarea de persoane de specialitate, în vederea

îndeplinirii atribuțiilor lichidatorului judiciar.

În temeiul acestei

împuterniciri, lichidatorul judiciar al debitoarei SC L. SRL a încheiat

contractul de asistență judiciară din 8 aprilie 2010 având ca obiect redactare,

asistență și reprezentare judiciară privind recuperarea sumelor plătite în

avans către SC I. SA în temeiul contractului din 27 august 2007.

Cu respectarea

contractului de asistență juridică a fost emisă împuternicirea avocațială din 8

aprilie 2010 pentru asistență și reprezentare, fiind menționați avocații

desemnați în cauză.

Față de toate aceste

considerente, instanța de apel a reținut că atât contractul de asistență

judiciară cât și împuternicirea avocațială au fost încheiate cu respectarea

Legii nr. 51/1995 și ale statutului profesiei de avocat, mandatul fiind

presupus dat inclusiv pentru semnarea cererii, pentru a cărei redactare fusese

desemnată societatea de avocați.

În ceea ce privește

obiecțiunile invocate de către intimata SC P. SRL, cu privire la nelegalitatea

mandatului, s-a reținut că de motivele invocate nu se pot prevala terții, ci

doar mandantul.

În consecință

instanța de apel a apreciat că în mod greșit prima instanță a anulat cererea,

reținând că nu poartă semnătura reprezentantului legal.

În temeiul art. 297

alin. (1) C. proc. civ. a fost admis apelul, a fost desființată sentința

atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei

decizii, pârâta a declarat recurs criticând soluția din apel sub următoarele

aspecte:

declarat de lichidatorul judiciar, iar motivele de apel au fost redactate și

depuse de cabinetul de avocatură desemnat, mandatul avocațial nefiind semnat în

condițiile legii de părțile contractante. Mai mult, susține recurenta, la

termenul din 23 ianuarie 2012, împuternicirea întocmită în calea de atac a

apelului nu avea înscrisă și mențiunea pentru redactarea motivelor de apel, ci

numai pentru reprezentarea în instanță, fiind ulterioară redactării motivelor

de apel.

asistență juridică din 8 aprilie 2010 încheiat cu cabinetul de avocatură ales

de SC L. SRL nu are dată certă în conformitate cu dispozițiile art. 29 din

legea exercitării profesiei de avocat și art. 121 din Statutul profesiei de

avocat, nefiind înregistrat în registrul oficial de evidența al avocatului. De

asemenea, mai arată recurenta, că SC L. SRL nu a indicat numărul de voturi cu

care adunarea generală a creditorilor a aprobat numirea unui avocat. În opinia

recurentei, faptul că în contractul de asistență juridică nu este stipulat

onorariul acestuia, înseamnă că lichidatorul judiciar nu a avut mandat din

partea avocatului ales.

asistență juridică este inform, întrucât nu sunt trecute datele de identificare

a cabinetului de avocați și nu are trecut numărul dosarului decât mențiunea:

"redactare, asistență și reprezentare pentru SC L. SRL, privind

recuperarea sumelor de la societatea recurentă, sume ce au fost plătite în

avans în baza contractului din 27 august 2007". În aceste condiții,

recurenta susține că trebuia emis un nou mandat pentru reprezentarea societății

cu mențiunea numărului de dosar și instanța de judecată, adică să facă dovada

calității de reprezentant al semnatarului cererii de chemare în judecată. Sub

acest aspect, concluzionează recurenta, contractul a fost încheiat "pro

causa", la momentul în care prima instanță a admis excepția lipsei

calității de reprezentant.

asistență juridică și mandatul avocațial au încheiate cu nerespectarea art. 8

și 7 din Legea nr. 51/1935, republicată, neexistând nicio mențiune expresă cu

privire la avocatul care are dreptul să o reprezinte pe intimată și nici la

dreptul de substituire.

a fost examinată de prima instanță sub aspectul excepției lipsei calității de

reprezentant al reclamatei în concordanță cu atitudinea procesuală pe care

reprezentantul reclamantei a înțeles să o adopte.

calității de reprezentant a invocat-o la momentul în care a depus întâmpinarea,

moment până la care SC L. SRL trebuia să depună înscrisurile doveditoare

privind calitatea de reprezentant al acesteia, mai ales că aceasta era în

procedura insolvenței; ceea ce îi conferea acestei societăți un al temei de

drept și anume în condițiile Legii nr. 85/2006, al cărei reprezentant era o

întreprindere profesională care la rândul său era reprezentată de asociat C.E.

În consecință,

recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în

sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și, pe cale de consecință

menținerea sentinței tribunalului ca temeinică și legală.

Analizând global

criticile formulate de recurentă și subsumate de aceasta de la 1 la 6, Înalta

Curte urmează să le respingă ca nefondate pentru următoarele considerente:

În mod corect

instanța de apel a constatat că mandatul acordat avocatului, urmare a

reprezentării unei societăți comerciale aflate în insolvență, presupunea

parcurgerea unei proceduri speciale de validare, respectiv hotărârea adunării

creditorilor din 30 martie 2010 adoptată în scopul angajării unor persoane de

specialitate, în vederea îndeplinirii atribuțiilor de lichidator judiciar.

În temeiul acestei

hotărâri, lichidatorul judiciar al reclamantei a încheiat contractul de

asistență juridică din 8 aprilie 2010, având ca obiect redactare, asistență și

reprezentare judiciară privind recuperarea sumelor plătite în avans de către SC

I. SA în temeiul contractului din 27 august 2007.

Mai mult, atât timp cât

contractul de asistență juridică și mandatul avocațial au fost încheiate în

condițiile Legii nr. 51/1995, republicată, mandatul fiind presupus dat inclusiv

pentru semnarea acțiunii, pentru a cărei redactare fusese desemnată societatea

de avocați, iar cererea de apel a fost semnată și formulată de reprezentantul

legal al lichidatorului judiciar - asociat economist C.E. - ceea ce duce la

concluzia că a fost însușit apelul. Faptul că motivele de apel au fost

redactate de societatea de avocați desemnată, nu poate echivala cu lipsa

calității de reprezentant legal al lichidatorului, precum pretinde recurenta

într-o altă formulare în critica din recurs.

Obiecțiunile

recurentei referitoare la dată certă, lipsa înregistrării în registrul oficial

al avocatului, lipsa mențiunilor din mandatul avocațial sunt nefondate,

întrucât mandatul avocațial se emite în baza contractului de asistență

juridică, care, la rândul său conține toate elementele constitutive, pretinsele

lipsuri evocate de recurentă sunt lipsite de relevanță în raport de

considerentele anterior expuse.

De altfel trebuie de

reamintit că titularul dreptului poate ratifica actele făcute de cel care nu

avea calitatea de reprezentant, pentru că art. 151 din C. proc. civ., tratează

această excepție împreună cu excepția lipsei capacității procesuale de

exercițiu, al cărei regim juridic este stabilit ce art. 43 din același cod.

Sancțiunea anulării

cererii intervine numai dacă cererea a fost făcută prin reprezentant, în numele

titularului, iar nu de titular personal. Pentru această din urmă ipoteză, dacă

în instanță se înfățișează numai reprezentantul convențional care nu își

dovedește calitatea în condițiile art. 83 din C. proc. civ., instanța nu poate

lua în considerare prezența acestuia, iar partea care s-a înfățișat va fi

considerată absentă. Însă, în cauză, mandatul avocațial a fost depus la prima

instanță înainte de declinarea competenței la Tribunalul Gorj. Toate

complinirile procedurale fiind regularizate în condițiile legii în materie așa

cum în mod corect instanța de apel a constatat.

Referitor la

criticile recurentei vizând presupusele încălcări din legea exercitării

profesiei de avocat și Statutul profesiei de avocat, de asemenea, Înalta Curte,

urmează să le respingă ca nefondate, având în vedere considerentele anterior

expuse.

În speță, criticile

recurentei vizează aspecte de un formalism excesiv și rigid cu privire la

mandatul avocațial și contractul de asistență juridică, întrucât apărătorul

ales trebuie să aibă o relație armonioasă și o atitudine de profesionalism cu

clientul cu care a încheiat contractul de asistență juridică și nu să îl

împovăreze cu un formalism excesiv și rigid.

În consecință, și

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă

ca nefondat recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC I. SA București împotriva Deciziei civile nr. 29

din 23 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2013.

Procesat de GGC - AS