ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 620/2015

HOTĂRÂRE

24.02.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 620/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 620/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zimnicea la data de 5 mai 2014, sub nr. 1380/339/2014, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 26504,57 lei, reprezentând contravaloare factură KNT nr. 14114 din 03 februarie 2014 și contract consultanță nr. 12 din 07 aprilie 2011, cu obligarea la penalități de 0,1% zi de întârziere începând cu data de 19 ianuarie 2014, până la plata efectivă a debitului rezultat din contractul de consultanță nr. 12/2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de consultanță nr. 12 din 7 aprilie 2011, având ca obiect asigurarea, proiectarea și consultanță pentru elaborarea documentației și derularea Proiectului cu finanțare din fonduri structurale, cu titlul "înființare fermă de porci" aparținând SC B. SRL, în temeiul căruia a fost emisă factura KTN nr. 14114 din 03 februarie 2014 care nu a fost onorată la plată, deși a fost comunicată prin poștă, aceasta fiind returnată fără explicații, iar potrivit art. 13 din contract, pârâta datorează penalități în cuantum de 0,1% din valoarea debitului.

Prin Sentința civilă nr. 1483 din 28 octombrie 2014, Judecătoria Zimnicea, secția mixtă fond, a respins cererea de disjungere a cererii reconvenționale, formulată de reclamanta SC A. SA, fiind admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Zimnicea, sens în care a fost declinată cauza la Tribunalul Gorj spre competentă soluționare.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Zimnicea a apreciat în ceea ce privește cererea principală că, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. este competentă să soluționeze cererea, iar cu privire la cererea reconvențională, în raport de dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., a constatat că nu este competentă.

În acest context, instanța a reținut competența materială a Tribunalului Gorj, ca fiind instanța de la sediul debitorului, în raport de dispozițiile art. 123 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile în accepțiunea instanței, iar instanța respectivă va rămâne competentă să soluționeze ambele cereri.

Pe rolul Tribunalului Gorj, cauza a fost înregistrată sub nr. x/952014, cu termen de judecată stabilit la data de 19 ianuarie 2015, când, instanța a luat în examinare excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Gorj, invocată de pârâta SC B. SRL, în raport de obiectul cererii, valoarea obiectului cererii în sumă inferioară celei de 200.000 lei, sediul pârâtei și locul încheierii contractului.

Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin Sentința civilă nr. 6 din 19 ianuarie 2015 a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Gorj invocată de pârâta SC B. SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență, sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului, fiind suspendată din oficiu judecarea cauzei.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Gorj a avut în vedere dispozițiile art. 123 C. proc. civ., potrivit cărora, cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120, astfel că, cererea reconvențională trebuia să fie soluționată de Judecătoria Zimnicea, deoarece avea ca obiect o acțiune în pretenții, iar nu o cerere privitoare la insolvență, cum specifică art. 120 C. proc. civ.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cauzei îl constituie o acțiune în pretenții, cu valoare sub 200.000 lei, ce atrage competența materială a judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., reclamanta SC A. SA alegând să introducă acțiunea la instanța sediului pârâtei, Judecătoria Zimnicea, potrivit art. 107 C. proc. civ., având alegere între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum prevede art. 116 din același cod, competența teritorială fiind alternativă în acest caz.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta SC B. SRL ce are ca obiect restituirea de către reclamantă a sumei de 419.250,63 lei, considerată a fi plată nedatorată, se constată că aceasta trebuia să fie soluționată de Judecătoria Zimnicea, ca instanță mai întâi sesizată, deoarece avea ca obiect o acțiune în pretenții, iar nu o cerere în materia insolvenței, care să atragă competența exclusivă a Tribunalului Gorj, conform dispozițiilor art. 120 C. proc. civ., deși pe rolul acestui tribunal se afla spre soluționare procedura insolvenței reclamantei SC A. SA.

În acest sens, se reține că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120", care se referă la cereri privitoare la insolvență sau concordatul preventiv.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (3) C. proc. civ. "când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile", iar în acest sens, se constată că pentru niciuna din părți Tribunalul Gorj nu este o instanță exclusiv competentă, pentru că niciuna din acțiuni nu atrage competența exclusivă a Tribunalului Gorj, nefiind acțiuni în materia insolvenței, ci simple acțiuni în pretenții.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că Judecătoria Zimnicea este competentă să soluționeze cauza.