ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 666/2015

Decizia nr. 666/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zimnicea la data de 24 aprilie 2014, reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar SC B. Tg. Jiu a chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 79.205,07 lei c.val. factură din 3 februarie 2014 și contract proiectare din 7 iunie 2011, obligarea pârâtei la plata sumei de 16.715,82 lei – c/val. facturii din 3 februarie 2014 și a actului adițional 1 la contractul de proiectare 163, obligarea la penalități de întârziere de 0,1% / zi începând cu data de 19 februarie 2014 până la plata efectivă a debitului, plata cheltuielilor de judecată.

În cauză, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii și cerere reconvențională invocând pretenții la rândul său, iar reclamanta a formulat răspuns cu privire la excepțiile ridicate solicitând respingerea lor ca nefondate iar cu privire la cererea reconvențională a solicitat să se observe că aceasta a fost depusă o dată cu întâmpinarea, solicitând suspendarea acesteia în baza art. 75 din Legera nr. 85/2014.

Judecătoria Zimnicea, secția mixtă de fond, prin sentința civilă nr. 1468 din 23 octombrie 2014 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj ca instanță de la sediul debitorului (reclamanta creditoare) în condițiile art. 3, art. 123 alin. (3) C. proc. civ.

Tribunalul Gorj, secția a ll-a civilă, prin sentința nr. 2/2015 din 14 ianuarie 2015 a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Gorj, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență, reținând, în esență, incidența dispozițiilor art. 116 raportat la art. 123 C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. 1 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Zimnicea competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 94 lit. j) N.C.P.C., judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.

Instanța reține că obiectul cauzei îl reprezintă o acțiune în pretenții, cu o valoare sub 200.000 lei care atrage competența materială a judecătoriei.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din N.C.P.C, care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Potrivit dispozițiilor art. 116 N.C.P.C. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, potrivit menționatelor dispoziții.

Pârâta a formulat cerere reconvențională ulterior introducerii acțiunii având ca obiect restituirea de către reclamantă a sumei de 35.658 lei ca fiind plată nedatorată.

Instanța investită cu cererea de chemare în judecată (introductivă de instanță) este și instanța cererilor aflate în raport de conexitate și interdependență cu aceasta.

Cererea reconvențională este o cerere incidență formulată în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare, după inițierea acestuia prin cererea de chemare în judecată.

Potrivit art. 123 N.C.P.C. cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 care se referă la cereri privitoare la insolvență sau concordatul preventiv.

În speță, cererea reconvențională are ca obiect o acțiune în pretenții și nu o cerere privitoare la insolvență pentru a putea fi incidente dispozițiile art. 120 N.C.P.C.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) din N.C.P.C., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.