ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1188/2015

HOTĂRÂRE

29.04.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1188/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 1188/2015

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zimnicea la data de 22 aprilie 2014, reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar B. IPURL Târgu Jiu a chemat în judecată pe pârâta SC Pensiunea C. SRL solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 79.205,07 lei contravaloare factură din 3 februarie 2014 și contract proiectare din 7 iunie 2011; la plata sumei de 16.715,82 lei - contravaloarea facturii din 3 februarie 2014 și a actului adițional 1 la contractul de proiectare 177; obligarea la penalități de întârziere de 0,1%/zi începând cu data de 19 februarie 2014 până la plata efectivă a debitului și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. (1) și (2) C. civ. și art. 453 C. proc. civ.

Prin cererea reconvențională formulată, pârâta SC Pensiunea C. SRL a solicitat instanței obligarea reclamantei la restituirea sumei de 35.652,85 lei - plată nedatorată.

Prin Sentința civilă nr. 1467/2014 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Zimnicea, secția mixtă de fond, în Dosar nr. x/339/2014, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Instanța a reținut că, dacă în ceea ce privește cererea principală, prin prisma dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j) din noul C. proc. civ., instanța este competentă să soluționeze cererea, și în ceea ce privește valoarea cererii reconvenționale, instanța a apreciat că în aceste condiții, tranșarea acestui aspect ar fi urmat regulile prevăzute de art. 123 din noul C. proc. civ.

Față de împrejurarea că potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta creditoare se află în procedura falimentului, instanța a apreciat că în cauză tocmai în ipoteza de excepție avută în vedere de legiuitor ne aflăm.

Astfel, deși pe cale de cerere reconvențională, pârâta debitoare invocând pretenții la rândul ei împotriva reclamantei creditoare și decurgând din aceIași raport juridic, în condițiile textelor de lege invocate, instanța a apreciat că asupra ambelor cereri, competent exclusiv să se pronunțe este Tribunalul Gorj - ca instanță de la sediul debitorului (reclamanta creditoare din cauză) - art. 120 și art. 123 alin. (3) din Noul C. proc. civ.

Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin Sentința nr. 4/2015 din 19 ianuarie 2015 a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

În temeiul art. 133 - 135 C. proc. civ. instanța, constatând existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul dosarului îl constituie o acțiune în pretenții, cu o valoare sub 200.000 lei, care atrage competența materială a judecătoriei.

Reclamantul a ales să introducă acțiunea la instanța sediului pârâtei, Judecătoria Zimnicea, conform art. 107 C. proc. civ., având alegere între mai multe instanțe deopotrivă competente, conform art. 116, competența teritorială fiind alternativă în acest caz.

Pârâta a formulat o cerere reconvențională ulterior introducerii acțiunii, având ca obiect restituirea de către reclamantă a unei sume de 35.652,85 lei pe care o considera plată nedatorată.

Reclamanta se află în procedura insolvenței, motiv pentru care instanța sesizată a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, invocând dispozițiile art. 123 din C. proc. civ.

Potrivit art. 123 din C. proc. civ., cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120, care se referă la cereri privitoare la insolvență sau concordatul preventiv.

Cererea reconvențională trebuia să fie soluționată de Judecătoria Zimnicea, ca instanță mai întâi sesizată, deoarece avea ca obiect o acțiune în pretenții, și nu o cerere privitoare la insolvență, cum specifică art. 120 din C. proc. civ.

Mai mult, potrivit art. 123 alin. (3) din C. proc. civ., "când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile."

S-a constatat că pentru niciuna din părți Tribunalul Gorj nu este o instanță exclusiv competentă, pentru că niciuna din acțiuni nu atrage competența exclusivă a Tribunalului Gorj, nefiind acțiuni în materia insolvenței, ci simple acțiuni în pretenții.

În aceste condiții, Tribunalul Gorj, deși are pe rol procedura insolvenței reclamantei pârâte, nu este exclusiv competent să soluționeze o acțiune în pretenții, competența de soluționare a cauzei revenind Judecătoriei Zimnicea.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea, pentru următoarele considerente:

Reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar B. IPURL Târgu Jiu a promovat împotriva pârâtei SC Pensiunea C. SRL o acțiune în pretenții, izvorâtă din contractul încheiat de părți, debitul principal pretins având o valoare sub 200.000 lei.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, potrivit menționatelor dispoziții.

Se constată că, deși în cauză a fost formulată cerere reconvențională ulterior introducerii acțiunii, prin care pârâta reclamantă a invocat la rândul său pretenții în valoare de 35.652,85 lei, această cerere nu a fost disjunsă astfel că sunt incidente dispozițiile art. 123 C. proc. civ., în conformitate cu care cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.

Acțiunea de față nu a fost însă formulată în cadrul procedurii de insolvență, prin urmare aceasta are caracter autonom, nederogatoriu de la prevederile legale menționate, aspectele evidențiate în sensul că reclamanta pârâtă este în insolvență urmând a fi avute în vedere în cadrul soluționării pe fond a cauzei.

Obiectul cauzei este reprezentat de pretenții izvorâte din contractul încheiat de părți, pretenții care se situează sub valoarea de 200.000 lei prevăzută de art. 94 alin. (1) lit. j) C. proc. civ., prin urmare, competentă material în soluționarea cauzei este Judecătoria Zimnicea.

În atare situație, față de considerentele expuse și de dispozițiile art. 131 și art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili că în litigiul promovat de reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar B. IPURL Târgu Jiu împotriva pârâtei SC Pensiunea C. SRL, competența materială și teritorială de soluționare aparține Judecătoriei Zimnicea.