ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 538/2015

HOTĂRÂRE

17.02.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 538/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 538/2015

Asupra conflictul negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zimnicea la data de 05 mai 2014, reclamanta SC A. SA, prin administrator judiciar B. IPURL Târgu Jiu, a chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 19.463,04 RON, reprezentând contravaloare factură din 03 februarie 2014 și conform contract din 15 februarie 2012; obligarea la penalități de 0,1% zi de întârziere începând cu data de 19 ianuarie 2014 până la plata efectivă a debitului pentru debitul din contractul de consultanță din 15 februarie 2012, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii și admiterea cererii reconvenționale invocând pretenții la rândul său, în sumă de 494.175,96 RON și având în vedere cuantumul sumei a cărei restituire o solicită, a solicitat instanței să decline competenta de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Teleorman.

Prin sentința nr. 1484 din 28 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Zimnicea în Dosar nr. x/339/2014, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. x/95/2014, cu prim termen de judecată la data de 20 ianuarie 2015.

La data de 15 ianuarie 2015, pârâta SC D. SRL, fostă SC C. SRL, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, invocând excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Gorj având în vedere obiectul cererii, valoarea obiectului cererii în sumă inferioară celei de 200.000 RON, sediul pârâtei, locul încheierii contractului.

Examinând excepția necompetenței materiale și teritoriale invocată, Tribunalul a constatat următoarele:

Obiectul dosarului de față îl constituie o acțiune în pretenții, cu o valoare sub 200.000 RON, care atrage competența materială a judecătoriei.

Reclamantul a ales să introducă acțiunea la instanța sediului pârâtei, Judecătoria Zimnicea, conform art. 107 C. proc. civ., având alegere între mai multe instanțe deopotrivă competente, conform art. 116, competența teritorială fiind alternativă în acest caz.

Pârâta a formulat o cerere reconvențională ulterior introducerii acțiunii, având ca obiect restituirea de către reclamantă a unei sume de 494.175,96 RON pe care o considera plată nedatorată.

Reclamanta se află în procedura insolvenței, motiv pentru care instanța sesizată a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, invocând dispozițiile art. 123 C. proc. civ.

Potrivit art. 123 C. proc. civ., c

ererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120, care se referă la

cereri privitoare la insolvență sau concordatul preventiv.

Cererea reconvențională trebuia să fie soluționată de Judecătoria Zimnicea, ca instanță mai întâi sesizată, deoarece avea ca obiect o acțiune în pretenții și nu o cerere privitoare la insolvență, cum specifică art. 120 C. proc. civ.

Mai mult, potrivit art. 123 alin. (3) C. proc. civ., „când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile”.

S-a constatat că pentru niciuna din părți Tribunalul Gorj nu este o instanță exclusiv competentă, pentru că niciuna din acțiuni nu atrage competența exclusivă a Tribunalului Gorj, nefiind acțiuni în materia insolvenței, ci simple acțiuni în pretenții.

Instanța a reținut că, deși pe rol Tribunalului Gorj se află procedura insolvenței reclamantei pârâte, acesta nu este exclusiv competent să soluționeze o acțiune în pretenții, astfel încât a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ. A constatat ivit conflictul negativ de competență, conform art. 133 C. proc. civ. și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pentru soluționarea conflictului, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri definitive, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență.

Acțiunea principală are ca obiect pretenții izvorâte din contractul încheiat de părți, debitul principal pretins fiind în valoare de 19.463,04 RON.

Se constată că, deși în cauză a fost formulată cerere reconvențională prin care pârâta reclamantă a invocat la rândul său pretenții în valoare de 494.175,96 RON, această cerere nu a fost disjunsă astfel că sunt incidente dispozițiile art. 123 din noul C. proc. civ., în conformitate cu care cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.

Acțiunea de față nu a fost însă formulată în cadrul procedurii de insolvență, prin urmare aceasta are caracter autonom, nederogatoriu de la prevederile legale menționate, aspectele evidențiate în cererea reconvențională cum că reclamanta pârâtă este în insolvență urmând a fi avute în vedere în cadrul soluționării pe fond a cauzei.

Obiectul cauzei este reprezentat de pretenții izvorâte din contractul încheiat de părți, pretenții care se situează sub valoarea de 200.000 RON prevăzută de art. 94 alin. (1) lit. j) din noul C. proc. civ., prin urmare, competentă material în soluționarea cauzei este Judecătoria Zimnicea.

Față de dispozițiile legale mai sus-arătate, Înalta Curte, în considerarea prevederilor legale reținute, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.