ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 245/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 5081 din 20 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în dosarul nr. 4737/3/2008, a fost respinsă cererea privind rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor scadente anterior datei de 4 februarie 2005, ca prescrisă; a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC C.P. SA, în contradictoriu cu pârâta SC L.H.D. SRL, privind rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor scadente ulterior datei de 4 februarie 2005 și s-a dispus rezilierea contractului de asociere nr. 2254 din 12 iulie 1994 încheiat între părți.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut că, în raport de data introducerii acțiunii, 4 februarie 2008, dreptul material la acțiune pentru cererea având ca obiect rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor scadente anterior datei de 4 februarie 2005 s-a prescris. Cu privire la obligațiile asumate de pârâtă ulterior date de 4 februarie 2005 instanța de fond a reținut și din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, că pârâta și-a îndeplinit în mod necorespunzător obligația de a ține contabilitatea asocierii prevăzută de art. 5.2 din contractul dintre părți constând în evidențierea activităților asocierii în conturi analitice distincte de restul activităților SC L.H.

SRL. Această obligație a fost considerată esențială întrucât în funcție de veniturile și cheltuielile asocierii se determina beneficiul cuvenit fiecărui asociat. A mai reținut instanța de fond, din concluziile raportului de expertiză contabilă, că pârâta a inclus în cheltuielile asocierii și cheltuielile cu amenajarea, reparațiile și întreținerea spațiilor, deși prin anexa nr. 1 la contract părțile au stabilit că întreținerea curentă a clădirilor și întreținerea structurii spațiilor sunt în sarcina apelantei-pârâte. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel pârâta SC L.H.D.

SRL, solicitând schimbarea hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii ca nefondate a cererii privind rezilierea contractului de asociere nr. 2254 din 12 iulie 1994. Criticile aduse sentinței apelate au vizat faptul că în mod eronat a reținut prima instanță că relațiile contractuale ar fi grav alterate întrucât ar fi ținută necorespunzător contabilitatea asocierii, întrucât reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu aspect ce se regăsește în raportul de expertiză, că motivele pentru care instanța a dispus rezilierea contractului de asociere nu sunt cele cu care a fost învestită prin cererea principală iar, în ceea ce privește includerea în cheltuielile asocierii a cheltuielilor cu amenajarea, reparațiile și întreținerea spațiilor, instanța a ajuns la o concluzie falsă și contrară prevederilor contractuale.

Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, prin decizia nr. 242 din 21 mai 2012, cu opinia majoritară, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins, ca neîntemeiată, cererea privind rezilierea contractului de asociere nr. 2254 din 12 iulie 1994, pentru obligațiile scadente ulterior datei de 4 februarie 2005, nemenținând celelalte dispoziții ale sentinței și cu opinie separată, apelul pârâtei a fost respins ca nefondat. În pronunțarea acestei decizii s-a reținut că instanța fondului nu a făcut verificări cu privire la prejudiciul pe care l-ar fi suferit reclamanta prin încălcarea de către pârâtă a art. 5.2 din contract, față de faptul că s-a imputat pârâtei că metoda contabilă utilizată nu a respectat ad literam prevederile contractului.

A mai apreciat instanța că din examinarea probatoriului administrat nu a rezultat că intimata-reclamantă ar fi suferit vreun prejudiciu ca urmare a metodei de evidențiere contabilă folosită de pârâtă. A concluzionat instanța de apel că prima instanță a evaluat greșit probatoriul administrat și a făcut o aplicare eronată a prevederilor art. 1020 – art. 1021 C. civ., acțiunea formulată fiind neîntemeiată. Opinia separată a fost motivată prin faptul că menționarea superficială și pur formală a operațiunilor asocierii printr-o metodă de natură a împiedica analizarea detaliată a activității derulate nu poate fi apreciată ca executare conformă contractului, rezilierea întrucât constituie o sancțiune a neexecutării culpabile în condițiile în care răspunderea contractuală prezumă culpa fără a fi necesară dovedirea acesteia, impunând desființarea contractului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C. P. SA solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul dispunerii rezilierii contractului de asociere în participațiune nr. 2254din 12 iulie 1994. Recurenta-reclamantă își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate. Arată că instanța de apel a încălcat prevederile art. 969 C. civ., argumentând că părțile au stabilit în concordanță cu prevederile legale în vigoare că „activitățile desfășurate în cadrul Asociației vor fi evidențiate în conturi analitice distincte de restul activităților societății L. H. SRL”, astfel cum rezultă din art. 5.2 din Contractul de asociere în participațiune, hotărârea atacată fiind dată cu încălcarea legii, O.M.F.P.

nr. 1752/2005 și a O.M.F.P. nr. 1271/2004 care prevăd în mod concret și fără putință de a fi interpretate, modalitățile de ținere a contabilității pentru asocierile în participațiune. Argumentează recurenta că regimul contabil al asocierii în participațiune este reglementat prin lege, la acea dată de O.M.F.P. nr. 1752/2005, astfel că contabilitatea trebuia să se țină distinct, astfel cum prevede și contractul de asociere, pe conturi analitice și nu pe coduri bugetare și în baza unor decizii arbitrare, unilaterale și ilegale date de administratorul asocierii, decizii care nu au fost prezentate niciodată asociatului C.P., acesta luând cunoștință de ele doar în cursul judecații.

Precizează recurenta că deciziile administratorului au fost depuse de-abia în cursul judecății cauzei, mai exact în timpul desfășurării expertizei tehnice, motiv pentru care a învederat instanței de apel că aceste înscrisuri au fost efectuate pro causa, pentru a conferi legitimitate unor cheltuieli care au fost trecute în contul asocierii fără însă a fi dovedite prin documente justificative de către intimată. Cu privire la codurile bugetare utilizate de intimată, se arată că în conformitate cu Ordinul nr. 1271/2004 al M.F.P. pentru aprobarea Precizărilor privind structura codurilor aferente conturilor de cheltuieli și venituri bugetare, aceste coduri sunt deschise la unitățile trezoreriei statului și se formează în conformitate cu prevederile Regulamentului B.N.R.

nr. 2/2004 și nu au nicio legătură cu înregistrarea contabilă pe conturi analitice. Precizează recurenta că noțiunile de „coduri bugetare” și „fișe bugetare”, menționate de expertul desemnat de instanța de fond, nu există în prevederile legale din domeniul financiar-contabil (Legea nr. 82/1991 republicată, legea contabilității, Codul Fiscal, Codul de procedură fiscală etc.). În continuare recurenta-reclamantă face trimitere la motivarea opiniei separate, arătând că din cuprinsul Normelor metodologice din 18 martie 1998 la Ordinul M.F.P.

nr. 425/1998 rezultă că fișa de cont analitic constituie un document de înregistrare contabilă cu o reglementare specială, ce presupune înregistrarea în contabilitatea de gestiune a fiecărei operațiuni, distinct cu menționarea tuturor documentelor primare, neputând fi acceptată substituirea acestuia cu alte modalități de evidențiere, în același sens fiind și dispozițiile art. 1 alin. (2) raportat la art. 9 din Legea contabilității potrivit cărora asociațiile sunt ținute a întocmi contabilitatea potrivit reglementărilor contabile aplicabile, în condițiile legii”.

Consideră recurenta-reclamantă că în cazul în care programul C. utilizat în mod nelegal de către intimată ar fi fost corespunzător nevoilor contabilității unei asocieri în participațiune, nu ar mai fi fost nevoie și de acele decizii ale administratorului pentru a stabili ce cheltuieli revin în temeiul contractului de asociere, programul C. neputând fi aplicat ținerii contabilității unei asocieri în participațiune având în vedere că acesta nu poate înregistra documentele justificative pentru fiecare operațiune executată, fie că se referă la venituri sau la cheltuieli, neevidențierea în conturi analitice distincte a veniturilor și cheltuielilor asocierii, separat de alte activități ale intimatei având drept consecințe încălcarea prevederilor contractului nr. 2254/1994 și imposibilitatea de a cunoaște/verifica rezultatele economico-financiare corecte ale asocierii, prin includerea unor cheltuieli care nu privesc asocierea diminuându-se beneficiile totale, respectiv cota parte a asociatului C.P.

Referindu-se la raportul de expertiză întocmit în cauză, recurenta-reclamantă arată că expertul judiciar desemnat în cauză recunoaște că în urma analizei documentelor, L.H. nu a utilizat ca și metodă de separare a veniturilor și cheltuielilor conturi analitice din contabilitatea financiară, dar precizează că veniturile și cheltuielile s-au efectuat pe coduri bugetare, în urma deciziilor administratorului L. H., fără a menționa că aceasta „contabilitate” nu este prevăzută în nicio dispoziție legală în vigoare. Consideră recurenta-reclamantă că aprecierea instanței de apel cu privire la nedovedirea prejudiciului este total eronată, față de faptul că înregistrarea veniturilor și cheltuielilor în mod distinct și modalitatea utilizată în contabilitate sunt aspecte strâns legate între ele și criticate în timpul procesului, în raportul de expertiză precizându-se că au existat cheltuieli care nu au putut fi împărțite și alocate unui contract de asociere.

Cu privire la prejudiciul creat recurenta arată că a solicitat rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor esențiale din contract de către intimată, fără a solicita și daune materiale, că din probele administrate în cauză și chiar din raportul de expertiză depus la dosar rezultă că intimata nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile asumate, încălcând dispozițiile contractuale stabilite de părți.

Precizează recurenta că în raportul de expertiză utilizat de instanța de apel în motivarea hotărârii expertul nu a detaliat operațiunile efectuate în cadrul fiecărei cheltuieli și ale fiecărui venit obținut în numele și pe seama asocierii și nici nu a menționat documentele justificative aferente acestor operațiuni, aceasta întrucât nu au existat înregistrări în conturi analitice separate de activitatea L.H., conform prevederilor legale și contractuale, că preluând practic răspunsurile expertului la obiecțiunile la expertiză, instanța de judecată nu ține seama de faptul că aceste cheltuieli ce nu puteau fi atribuite contractului ce face obiectul prezentului dosar au fost repartizate conform unor decizii arbitrare ale administratorului, fără ca acesta să obțină anterior acordul societății recurente, cu toate că acestea vizau aspecte importante din contabilitatea asocierii.

Referindu-se la afirmațiile instanței cu privire la neprobarea prejudiciului, recurenta consideră că acestea sunt eronate, întrucât instanța pornește de la aceeași falsă premisă că este necesară dovedirea prejudiciului. Arată recurenta-reclamantă că în mod eronat și tendențios, instanța de apel afirmă că instanța de fond s-a referit la includerea unor alte cheltuieli care nu privesc asocierea, respectiv cheltuieli cu întreținerea clădirilor, fără a explica relevanța acestora. Consideră că acest aspect este relevant pentru speță, întrucât aceste cheltuieli influențează veniturile și cheltuielile asocierii și fac trimitere fără tăgada la neîndeplinirea obligațiilor intimatei de a ține contabilitatea asocierii și de a înregistra în mod corect cheltuielile aferente acestui contract de asociere.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Recurenta-reclamantă face trimiteri generice la acte normative fără a particulariza textele de lege încălcate, prezintă susțineri pur contabile, se raportează în cadrul fiecărei critici la probatoriile administrate prezentând concluziile raportului de expertiză, toate acestea pentru a demonstra aplicarea și interpretarea greșită a legii de către instanța de apel în analiza pe care acesta a făcut-o, cu privire la motivele de reziliere invocate prin acțiune. Sancțiunea rezilierii contractului a fost examinată de instanță din perspectiva impactului pe care neexecutarea întocmai a obligației înscrise în clauza 5.2 din contract l-ar fi avut asupra patrimoniului recurentei-reclamante în contextul în care aceasta ar fi suferit un prejudiciu.

Concluziile raportului de expertiză, răspunsul la obiecțiuni și celelalte probatorii administrate au relevat faptul că metoda contabilă practicată de pârâtă reprezintă o modalitate de codificare pusă la dispoziție de softul de contabilitate C. ce întrunește toate condițiile prevăzute de Legea contabilității nr. 89/1991, oferind o imagine reală și clară asupra situației contabile. Ordinul M.F.P. nr. 1752/2005, Anexa referitoare la Reglementările conforme Directivei a IV-a Comunităților Economice Europene în forma în vigoare la data încheierii contractului de asociere nu cuprinde nicio dispoziție cu privire la unicitatea metodei conturilor analitice, precizând la art. 221 că veniturile și cheltuielile determinate de operațiunile asocierii în participațiune se contabilizează distinct de către nume dintre asociați, ceea ce nu contravine clauzei cuprinsă în art. 5.2 din contract.

În acest context legal dar și față de situația de fapt reținută de instanțe și de probatoriile administrate este evidentă aplicarea și interpretarea corectă de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ., raționamentul acesteia de a stabili un raport de determinare între neexecutarea conformă a evocatei clauze și cu eventual prejudiciu fiind întemeiat pe o analiză aprofundată a efectelor neexecutării ad literam a clauzei inserate la art. 52 din contract. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat iar în temeiul art. 274 C. proc.

civ., obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 5421,78 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC C.P. SA București împotriva deciziei nr. 242 din 21 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 5421,78 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013.