ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 245/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 245/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința comercială nr. 5081 din 20 aprilie
2011, pronunțată de
Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în
dosarul nr. 4737/3/2008, a fost respinsă cererea privind rezilierea
contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor scadente anterior datei de 4 februarie
2005, ca prescrisă; a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC C.P. SA,
în contradictoriu cu pârâta SC L.H.D. SRL, privind rezilierea contractului
pentru
neîndeplinirea obligațiilor scadente
ulterior datei de 4 februarie 2005 și s-a dispus rezilierea contractului de
asociere nr. 2254 din 12 iulie 1994 încheiat
între părți.
În pronunțarea
acestei hotărâri instanța de fond a reținut că, în raport de data introducerii
acțiunii, 4 februarie 2008, dreptul material la acțiune pentru cererea având ca
obiect rezilierea contractului pentru
neîndeplinirea
obligațiilor scadente anterior datei de 4 februarie 2005 s-a
prescris.
Cu privire la
obligațiile asumate de pârâtă ulterior date de 4 februarie 2005 instanța de
fond a reținut și din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în
cauză, că pârâta și-a îndeplinit în mod necorespunzător obligația de a ține
contabilitatea asocierii prevăzută de art. 5.2 din contractul dintre părți
constând în evidențierea activităților asocierii în conturi analitice distincte
de restul activităților SC L.H. SRL.
Această obligație a fost considerată esențială
întrucât în funcție de
veniturile și cheltuielile asocierii se determina
beneficiul cuvenit fiecărui asociat.
A mai reținut
instanța de fond, din concluziile raportului de expertiză contabilă, că pârâta
a inclus în cheltuielile asocierii și cheltuielile cu amenajarea, reparațiile
și întreținerea spațiilor, deși prin anexa nr. 1 la contract părțile au
stabilit că întreținerea curentă a clădirilor și întreținerea structurii
spațiilor sunt în sarcina apelantei-pârâte.
Împotriva
acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel pârâta SC L.H.D. SRL,
solicitând
schimbarea hotărârii primei
instanțe, în sensul respingerii ca nefondate a
cererii privind
rezilierea contractului de asociere nr. 2254 din 12 iulie 1994.
Criticile aduse
sentinței apelate au vizat faptul că în mod eronat a reținut prima instanță că
relațiile contractuale ar fi grav alterate întrucât ar fi ținută
necorespunzător contabilitatea asocierii, întrucât reclamanta nu a suferit nici
un prejudiciu aspect ce se regăsește în raportul de expertiză, că motivele
pentru care instanța a dispus rezilierea contractului de asociere nu sunt cele
cu care a fost învestită prin cererea principală iar, în ceea ce privește
includerea în cheltuielile asocierii a cheltuielilor cu amenajarea, reparațiile
și întreținerea spațiilor, instanța a ajuns la o concluzie falsă și contrară
prevederilor contractuale.
Curtea de Apel
București, secția a Vl-a civilă, prin decizia nr. 242 din 21 mai 2012, cu
opinia majoritară, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința atacată
în sensul că a respins, ca neîntemeiată, cererea privind rezilierea
contractului de asociere nr. 2254 din 12 iulie 1994, pentru obligațiile
scadente ulterior datei de 4 februarie 2005, nemenținând celelalte dispoziții
ale sentinței și cu opinie separată, apelul pârâtei a fost respins ca nefondat.
În pronunțarea
acestei decizii s-a reținut că instanța fondului nu a făcut verificări cu
privire la prejudiciul pe care l-ar fi suferit reclamanta
prin încălcarea de către pârâtă a art. 5.2 din
contract, față de faptul că s-a
imputat pârâtei că metoda contabilă
utilizată nu a respectat ad literam prevederile contractului.
A mai apreciat instanța că din examinarea probatoriului
administrat
nu a rezultat că intimata-reclamantă ar fi suferit vreun
prejudiciu ca urmare a metodei de evidențiere contabilă folosită de pârâtă.
A concluzionat
instanța de apel că prima instanță a evaluat greșit probatoriul administrat și
a făcut o aplicare eronată a prevederilor art. 1020 – art. 1021 C. civ.,
acțiunea formulată fiind neîntemeiată.
Opinia separată
a fost motivată prin faptul că menționarea superficială și pur formală a
operațiunilor asocierii printr-o metodă de natură a împiedica analizarea
detaliată a activității derulate nu poate fi apreciată ca executare conformă
contractului, rezilierea întrucât constituie o sancțiune a neexecutării
culpabile în condițiile în care răspunderea contractuală prezumă culpa fără a
fi necesară dovedirea acesteia, impunând desființarea contractului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
reclamanta SC C.
P. SA solicitând
admiterea recursului, modificarea deciziei recurate
în sensul dispunerii
rezilierii contractului de asociere în participațiune nr. 2254din 12 iulie
1994.
Recurenta-reclamantă
își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9
C. proc. civ., cu referire la următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate.
Arată că
instanța de apel a încălcat prevederile art. 969 C. civ.,
argumentând că părțile au stabilit în concordanță
cu prevederile legale în
vigoare că „activitățile desfășurate în cadrul
Asociației vor fi evidențiate în conturi analitice distincte de restul
activităților societății L.
H. SRL”, astfel
cum rezultă din art. 5.2 din Contractul de asociere în
participațiune,
hotărârea atacată fiind dată cu încălcarea legii, O.M.F.P. nr. 1752/2005 și a O.M.F.P.
nr. 1271/2004 care prevăd în mod concret și fără putință de a fi interpretate,
modalitățile de ținere a contabilității pentru asocierile în participațiune.
Argumentează
recurenta că regimul contabil al asocierii în participațiune este reglementat
prin lege, la acea dată de O.M.F.P. nr. 1752/2005, astfel că contabilitatea
trebuia să se țină distinct, astfel cum prevede și contractul de asociere, pe
conturi analitice și nu pe coduri bugetare și în baza unor decizii arbitrare,
unilaterale și ilegale date de administratorul asocierii, decizii care nu au
fost prezentate niciodată asociatului C.P., acesta luând cunoștință de ele doar
în cursul judecații.
Precizează
recurenta că deciziile administratorului au fost depuse de-abia în cursul
judecății cauzei, mai exact în timpul desfășurării expertizei tehnice, motiv
pentru care a învederat instanței de apel că
aceste
înscrisuri au fost efectuate pro causa, pentru a conferi legitimitate
unor
cheltuieli care au fost trecute în contul asocierii fără însă a fi
dovedite prin documente justificative de către
intimată.
Cu privire la
codurile bugetare utilizate de intimată, se arată că în conformitate cu Ordinul
nr. 1271/2004 al M.F.P. pentru aprobarea Precizărilor privind structura
codurilor aferente conturilor de cheltuieli și venituri bugetare, aceste coduri
sunt deschise la unitățile trezoreriei statului și se formează în conformitate
cu prevederile Regulamentului B.N.R. nr. 2/2004 și nu au nicio legătură cu
înregistrarea contabilă pe conturi analitice.
Precizează
recurenta că noțiunile de „coduri bugetare” și „fișe bugetare”, menționate de
expertul desemnat de instanța de fond, nu există în prevederile legale din
domeniul financiar-contabil (Legea nr. 82/1991 republicată, legea
contabilității, Codul Fiscal, Codul de procedură fiscală etc.).
În continuare
recurenta-reclamantă face trimitere la motivarea opiniei separate, arătând că
din cuprinsul Normelor metodologice din 18 martie 1998 la Ordinul M.F.P. nr.
425/1998 rezultă că fișa de cont analitic constituie un document de
înregistrare contabilă cu o reglementare specială, ce presupune înregistrarea
în contabilitatea de gestiune a fiecărei operațiuni, distinct cu menționarea
tuturor documentelor primare, neputând fi acceptată substituirea acestuia cu
alte modalități de evidențiere, în același sens fiind și dispozițiile art. 1
alin. (2) raportat la art. 9 din Legea contabilității potrivit cărora
asociațiile sunt ținute a întocmi contabilitatea potrivit reglementărilor
contabile aplicabile, în condițiile legii”.
Consideră recurenta-reclamantă că în cazul în
care programul C.
utilizat în mod nelegal de către intimată ar fi fost
corespunzător nevoilor contabilității unei asocieri în participațiune, nu ar
mai fi fost nevoie și de acele decizii ale administratorului pentru a stabili
ce cheltuieli revin în temeiul contractului de asociere, programul C. neputând
fi aplicat ținerii contabilității unei asocieri în participațiune având în
vedere că acesta nu poate înregistra documentele justificative pentru fiecare
operațiune executată, fie că se referă la venituri sau la cheltuieli,
neevidențierea în conturi analitice distincte a veniturilor și cheltuielilor
asocierii, separat de alte activități ale intimatei având drept consecințe
încălcarea prevederilor contractului nr. 2254/1994 și imposibilitatea de a
cunoaște/verifica rezultatele economico-financiare corecte ale asocierii, prin
includerea unor cheltuieli care nu privesc asocierea diminuându-se beneficiile
totale, respectiv cota parte a asociatului C.P.
Referindu-se la
raportul de expertiză întocmit în cauză, recurenta-reclamantă arată că expertul
judiciar desemnat în cauză recunoaște că în urma analizei documentelor, L.H. nu
a utilizat ca și metodă de separare a veniturilor și cheltuielilor conturi
analitice din contabilitatea financiară, dar precizează că veniturile și cheltuielile
s-au
efectuat pe coduri bugetare, în urma
deciziilor administratorului L.
H., fără a menționa că aceasta „contabilitate”
nu este prevăzută în nicio dispoziție legală în vigoare.
Consideră recurenta-reclamantă că aprecierea
instanței de apel cu
privire la nedovedirea prejudiciului este total
eronată, față de faptul că înregistrarea veniturilor și cheltuielilor în mod
distinct și modalitatea
utilizată în
contabilitate sunt aspecte strâns legate între ele și criticate în
timpul
procesului, în raportul de expertiză precizându-se că au existat cheltuieli
care nu au putut fi împărțite și alocate unui contract de asociere.
Cu privire la prejudiciul creat recurenta arată
că a solicitat rezilierea
contractului pentru neîndeplinirea
obligațiilor esențiale din contract de către intimată, fără a solicita și daune
materiale, că din probele administrate în cauză și chiar din raportul de
expertiză depus la dosar rezultă că intimata nu și-a îndeplinit în mod
corespunzător obligațiile
asumate,
încălcând dispozițiile contractuale stabilite de părți.
Precizează recurenta că în raportul de expertiză
utilizat de instanța de apel în motivarea hotărârii expertul nu a detaliat
operațiunile efectuate
în cadrul fiecărei cheltuieli și ale fiecărui
venit obținut în numele și pe seama asocierii și nici nu a menționat
documentele justificative aferente acestor operațiuni, aceasta întrucât nu au
existat înregistrări în conturi analitice separate de activitatea L.H., conform
prevederilor legale și contractuale, că preluând practic răspunsurile
expertului la
obiecțiunile la expertiză,
instanța de judecată nu ține seama de faptul că
aceste cheltuieli ce nu
puteau fi atribuite contractului ce face obiectul prezentului dosar au fost
repartizate conform unor decizii arbitrare ale administratorului, fără ca
acesta să obțină anterior acordul societății recurente, cu toate că acestea
vizau aspecte importante din contabilitatea asocierii.
Referindu-se la
afirmațiile instanței cu privire la neprobarea prejudiciului, recurenta
consideră că acestea sunt eronate, întrucât instanța pornește de la aceeași
falsă premisă că este necesară dovedirea prejudiciului.
Arată
recurenta-reclamantă că în mod eronat și tendențios, instanța de apel afirmă că
instanța de fond s-a referit la includerea unor alte cheltuieli care nu privesc
asocierea, respectiv cheltuieli cu întreținerea clădirilor, fără a explica
relevanța acestora. Consideră că acest aspect este relevant pentru speță,
întrucât aceste cheltuieli influențează veniturile și cheltuielile asocierii și
fac trimitere fără tăgada la neîndeplinirea obligațiilor intimatei de a ține
contabilitatea asocierii și de a înregistra în mod corect cheltuielile aferente
acestui contract de asociere.
Înalta Curte,
examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că
recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Recurenta-reclamantă
face trimiteri generice la acte normative fără a particulariza textele de lege
încălcate, prezintă susțineri pur contabile, se raportează în cadrul fiecărei
critici la probatoriile administrate prezentând concluziile raportului de
expertiză, toate acestea pentru a demonstra aplicarea și interpretarea greșită
a legii de către instanța de apel în analiza pe care acesta a făcut-o, cu
privire la motivele de reziliere invocate prin acțiune.
Sancțiunea
rezilierii contractului a fost examinată de instanță din perspectiva impactului
pe care neexecutarea întocmai a obligației înscrise în clauza 5.2 din contract
l-ar fi avut asupra patrimoniului recurentei-reclamante în contextul în care
aceasta ar fi suferit un prejudiciu.
Concluziile
raportului de expertiză, răspunsul la obiecțiuni și celelalte probatorii
administrate au relevat faptul că metoda contabilă practicată de pârâtă
reprezintă o modalitate de codificare pusă la dispoziție de softul de
contabilitate C. ce întrunește toate condițiile prevăzute de Legea
contabilității nr. 89/1991, oferind o imagine reală și clară asupra situației
contabile.
Ordinul M.F.P.
nr. 1752/2005, Anexa referitoare la Reglementările conforme Directivei a IV-a
Comunităților Economice Europene în forma în vigoare la data încheierii
contractului de asociere nu cuprinde nicio dispoziție cu privire la unicitatea
metodei conturilor analitice, precizând la art. 221 că veniturile și
cheltuielile determinate de operațiunile asocierii în participațiune se
contabilizează distinct de către nume dintre asociați, ceea ce nu contravine
clauzei cuprinsă în art. 5.2 din contract.
În acest
context legal dar și față de situația de fapt reținută de instanțe și de
probatoriile administrate este evidentă aplicarea și interpretarea corectă de
către instanța de apel a dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ.,
raționamentul acesteia de a stabili un raport de determinare între neexecutarea
conformă a evocatei clauze și cu eventual prejudiciu fiind întemeiat pe o
analiză aprofundată a efectelor neexecutării ad literam a clauzei inserate la
art. 52 din contract.
În considerarea
celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., constatând că
decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva
criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat iar în temeiul art. 274
C. proc. civ., obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma
de 5421,78 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de recurenta-reclamantă SC C.P. SA București împotriva
deciziei nr. 242 din 21 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a Vl-a civilă, ca nefondat.
Obligă
recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 5421,78 lei
cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 ianuarie
2013.