ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2310/2013

Asupra conflictului

negativ de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

SC P.C. SA a chemat în judecată pe

pârâții Agenția Domeniilor Statului București, Municipiul lași și Consiliul lași,

solicitând obligarea acestora în solidar la plata sumei de 876.000 RON, reprezentând

contravaloarea investițiilor neamortizate efectuate de societatea reclamantă pe

suprafețele de teren de 78 ha viță de vie și 12 ha pomi fructiferi cu actualizarea

sumei.

Tribunalul lași

sesizată cu această cerere, prin sentința nr. 1185/2012 din 6 decembrie 2012, în

baza art. 246 alin. (2) C. proc. civ. a luat act de renunțarea reclamantului la

judecarea cererii sale în contradictoriu cu pârâții Municipiul lași și Consiliul

Local al Municipiului lași, a respins excepția necompetenței materiale a tribunalului,

invocată de reclamant, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

lași, invocată de pârâtul Agenția Domeniilor Statului și a declinat competența teritorială

de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.

În ceea ce privește

excepția necompetenței materiale, tribunalul a reținut că dispozițiile O.U.G. nr.

84/2005 se aplică doar proceselor având ca obiect recuperarea creanțelor datorate

de Agenția Domeniilor Statului de către partenerii contractuali, nu și celor care

vizează repararea daunelor materiale de către Agenția Domeniilor Statului, iar dispozițiile

art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005 coroborate cu dispozițiile art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998, nu sunt aplicabile.

Instanța de fond

a avut în vedere în analiza excepției necompetenței teritoriale invocată de pârâtul

Agenția Domeniilor Statului în condițiile art. 134 C. proc. civ. că potrivit dispozițiilor

art. 5 alin. (1) C. proc. civ., cererea se face la instanța domiciliului pârâtului,

și având în vedere faptul că reclamanta prin cerere scrisă depusă la dosar a optat

pentru instanța de la domiciliul pârâtului, care se află în București, astfel încât

competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

Primind dosarul,

Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, și-a verificat la rândul său competența

și a constatat că în cauză erau aplicabile prevederile art. 5 C. proc. civ. coroborat

cu dispozițiile art. 10 pct. 2 C. proc. civ., astfel încât în raport de competența

teritorială alternativă, prima instanță învestită de reclamant rămâne competentă

să judece litigiul.

Ca urmare, prin

sentința civilă nr. 2094 din 11 martie 2013, Tribunalul București, secția a Vl-a

civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare

a cauzei, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat

dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului

negativ de competență.

Înalta Curte asupra

conflictului negativ de competență va reține:

Potrivit art.

20 pct. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai

multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeași

pricină.

Verificând dacă

sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență

Înalta Curte a constatat că cele două instanțe, Tribunalul lași și Tribunalul București,

s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență

între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe

este competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată.

Rezultă, așadar,

din analiza de mai sus că sesizarea Înaltei Curți a fost corect făcută de ultima

instanța în fața căreia s-a ivit conflictul și că sunt îndeplinite condițiile pentru

emiterea regulatorului de competență conform art. 21 C. proc. civ.

Revenind la speță,

se va reține obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă în

contradictoriu cu pârâții Agenția Domeniilor Statului, Municipiul Iași și Consiliul

Local lași este reprezentat de prejudiciul care izvorăște dintr-un contract de concesiune

a unui teren proprietate privată.

În raport de acest

obiect al acțiunii, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 pct. 2 C. proc. civ., care

instituie competența la locul situării imobilului, respectiv Tribunalul lași.

În al doilea rând,

în situația în care dispozițiile art. 5 C. proc. civ. se coroborează cu dispozițiile

art. 10 pct. 2 C. proc. civ., competența fiind alternativă, prima instanță investită

de reclamantă rămâne competentă să soluționeze acțiunea, indiferent de modificările

intervenite în ceea ce privește cadrul procesual.

Așa fiind,

Înalta Curte stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta

SC P.C. SA, în favoarea Tribunalului lași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.