ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4157/2018

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 08.12.2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Domeniilor Statului, în calitate de autoritate contractantă, solicitând anularea Procesului-verbal nr. x din data de 09.11.2017, prin care s-a dispus continuarea licitației cu ofertantul admis, respectiv S.C. B. S.R.L, privind arendarea suprafeței de teren cu destinație agricolă de 30,23 ha și de 9,33 ha teren neagricol, ce s-a aflat anterior în exploatarea S.C. C. S.A, jud. Călărași; anularea Adresei nr. x din 10.11.2017, având ca obiect respingerea contestației administrative; obligarea autorității contractante la reluarea licitației cu participarea reclamantei.

Prin Sentința civilă nr. 2054 din 30.04.2018, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență materială, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În considerentele hotărârii s-a reținut că obiectul cererii privește legalitatea unui act emanând de la pârâta Agenția Domeniilor Statului în procedura de atribuire a unui contract proprietate privată a statului.

Este vorba așadar despre legalitatea actelor premergătoare încheierii unui contract având ca obiect darea în arendă a unui teren proprietate privată, ce urmează regimul juridic al acestui contract.

Referitor la regimul juridic al terenului dat în arendă, curtea de apel a reținut că prin Adresa nr. x/16.01.2018, emisă de Agenția Domeniilor Statului - Direcția de administrare patrimoniu, aceasta a informat cu privire la faptul că "terenul în suprafață de 30.23 ha teren agricol și 9,33 ha teren neagricol, ce s-a aflat anterior în exploatarea S.C. C. S.A., este domeniul privat al statului".

În speță, nu este vorba despre o procedură achiziție publică de lucrări servicii sau produse, în sensul Legii nr. 98/2016, ci despre organizarea unei licitații în scopul atribuirii unui contract de arendă privind un teren proprietate privată a statului, deci în scopul încheierii unui contract civil, care are ca obiect punerea în valoare a unui bun proprietate publică și care nu este în legătură cu protejarea unui interes public.

Pe cale de consecință, curtea de apel a reținut că speței nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, respectiv dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege.

Competența materială, a reținut această instanță, urmează a fi stabilită prin raportare la normele de drept comun, reclamanta urmărind prin prezentul demers procesual să încheie un contract civil cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, cererea acesteia având un obiect evaluabil în bani.

În acest sens, au fost reținute drept valide apărările pârâtei potrivit cărora valoarea contractului urmează a fi determinată la valoarea arendei ce ar trebui achitată de arendaș anterior perfectării contractului, respectiv 22.502,30 RON.

Pe cale de consecință, în raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. și în conformitate cu prevederile art. 123 C. proc. civ., curtea de apel a admis excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, ca instanță de drept comun de la sediul pârâtului.

Prin Sentința civilă nr. 5574 din 28 septembrie 2018, Judecătoria sectorului 1 București, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că reclamanta a învestit instanța cu o contestație împotriva Adresei nr. x din 10.11.2017, având ca obiect respingerea contestației împotriva Procesului-verbal nr. x/16.10.2017 al autorității contractante din cadrul procedurii de arendare a suprafeței de 30,23 ha teren agricol și 9,33 ha teren neagricol.

Astfel, prin cererea precizatoare depusă la 28.12.2017, s-a solicitat anularea Procesului-verbal nr. x/09.11.2017 emis de pârâtă, anularea Adresei nr. x din 10.11.2017 și obligarea autorității contractante la reluarea licitației cu participarea reclamantei.

S-a mai reținut că a avut loc o procedură de licitație deschisă organizată de pârâtă ca autoritate contractantă pentru atribuirea contractului de arendare, cu data de deschidere a ofertelor în 16.10.2017, iar prin procesul-verbal mai sus menționat s-a adus la cunoștință admiterea contestației depusă de o altă societate și continuarea licitației cu singurul ofertant admis.

Potrivit art. 96 pct. 1 din C. proc. civ.:

"Curțile de apel judecă: 1. în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale".

Citând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c), ale art. 8 alin. (2) și ale art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportat la natura litigiului, tipul de autoritate emitentă a actului atacat și sediul acesteia, Judecătoria Sectorului 1 București a constatat că, în cauză, Curtea de Apel, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, are competența materială de soluționare a contestației.

Totodată, a reținut că demersul reclamantei vizează reluarea procedurii cu participarea sa, în cadrul procedurii de licitație, astfel că nu sunt aplicabile normele de drept comun.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, obiectul acțiunii înregistrate la data de 08.12.2017 îl reprezintă litigiul apărut între Agenția Domeniilor Statului, în calitate de autoritate contractantă și reclamanta A. S.R.L., în calitate de societate comercială ofertantă, prin care se solicită anularea Procesului-verbal nr. x din data de 09.11.2017, prin care s-a dispus continuarea licitației cu ofertantul admis, respectiv S.C. B. S.R.L, privind arendarea suprafeței de teren cu destinație agricolă de 30,23 ha și de 9,33 ha teren neagricol, ce s-a aflat anterior în exploatarea S.C. C. S.A, jud. Călărași; anularea Adresei nr. x din 10.11.2017, având ca obiect respingerea contestației administrative; obligarea autorității contractante la reluarea licitației cu participarea reclamantei.

Din conținutul Adresei nr. x/16.01.2018, emisă de Agenția Domeniilor Statului - Direcția de administrare patrimoniu, rezultă în mod expres că terenurile care fac obiectul contractului de arendă constituie bunuri imobile aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea Agenției Domeniilor Statului, pe care aceasta le-a dat în arendă în conformitate cu prevederile Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului și înființarea Agenției Domeniilor Statului, cu completările și modificările ulterioare, H.G. nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 și a prevederilor art. 1836 - 1850 din noul C. civ. și O.U.G. nr. 64/30.10.2012.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare:

"sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Așadar, un contract de arendare, care reprezintă un instrument juridic de punere în valoare a bunurilor din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, va fi asimilat actului administrativ în sensul normei legale citate mai sus și va fi supus, pe cale de consecință, unui regim juridic de drept administrativ, numai în măsura în care obiectul său vizează punerea în valoare a unor bunuri proprietate publică.

Altfel spus, un contract de arendare care are ca obiect punerea în valoare a unor bunuri proprietate privată a statului sau unităților administrativ-teritoriale, nu va fi supus competenței instanțelor de contencios administrativ.

În consecință, litigiului de față nu îi sunt aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege, competența materială de soluționare a cauzei urmând a fi stabilită prin raportare la normele de drept comun, reclamanta urmărind prin prezentul demers procesual să încheie un contract civil cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, cererea acesteia având un obiect evaluabil în bani.

Văzând dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ. și valoarea contractului de arendă (22.502,30 RON), Înalta Curte constată că cererea este de competența materială a judecătoriei.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, în a cărei circumscripție are sediul pârâtul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, având ca obiect "anulare act", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN