ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1039/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 12.04.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Institutul de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de Zahăr și Substanțelor Dulci Fundulea a chemat în judecată pe pârâta Agenția Domeniilor Statului, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la încheierea protocolului de predare preluare în administrare a suprafeței de 108,44 ha, teren situat în perimetrul institutului reclamant.

2.1. Prin sentința civilă nr. 7874/7.09.2021 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul Institutul de Cercetare și Producție pentru Cultură și Industrializarea Sfeclei de Zahăr și Substanțelor Dulci Fundulea, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui protocol, ca urmare a nesoluționării în termenul legal a unei cereri formulate de reclamantă, astfel încât acțiunea este, având în vedere și prevederile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., de competența instanței de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel București, fiind vorba de acte ale unei instituții centrale.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1828 din 7.12.2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și prin raportare la temeiul de drept substanțial invocat de către reclamantă, litigiul dedus judecății este de natură civilă, în materia fondului funciar și are ca obiect cererea reclamantei privind obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului la încheierea protocolului de predare - preluare în administrare a suprafeței de 108,44 ha, teren aflat în domeniul public al statului, situat în perimetrul institutului reclamant, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 de 100 de RON pe fiecare zi de întârziere, calculate de la expirarea celor 30 de zile prevăzute de art. III alin. (2) din Legea nr. 72/2011, și până la momentul îndeplinirii obligației.

Refuzul pârâtei Agenției Domeniilor Statului de proceda la încheierea protocolului de predare - preluare în administrare a suprafeței de 108,44 ha, teren aflat în domeniul public al statului, situat în perimetrul institutului reclamant, potrivit art. III alin. (2) din Legea nr. 72 din 3 iunie 2011 - Partea I, nu reprezintă un act administrativ în forma asimilată, potrivit art. 2 punctul 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care în prezenta cauză instanța nu decelează niciun element de fapt și de drept de natură să atragă competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

De altfel, competența materială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei sectorului 1 București și prin raportare la prevederile art. 94 punctul 1 lit. h) din C. proc. civ., potrivit căruia judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.

Or, această situație de fapt și de drept se întâlnește în prezenta cauză, întrucât refuzul pârâtei Agenției Domeniilor Statului de proceda la încheierea protocolului de predare - preluare în administrare a suprafeței de 108,44 ha, teren aflat în domeniul public al statului, creează un raport juridic de drept civil, în materia fondului funciar, în legătură cu aplicarea prevederilor art. III alin. (2) din Legea nr. 72/2011 - Partea I, art. 31 din Legea nr. 45/2009 și art. 35 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, iar refuzul pârâtei Agenției Domeniilor Statului de proceda la încheierea protocolului de predare - preluare în discuție poate fi contestat în procedura de drept comun reglementată de prevederile art. 94 punctul 1 lit. j) din C. proc. civ.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Reclamantul Institutul de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de Zahăr și Substanțelor Dulci Fundulea a învestit instanța cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului la încheierea, conform dispozițiilor Legii nr. 72/2011, a protocolului de predare-preluare a suprafeței de 108,44 ha, teren aflat în domeniul public al statului.

Din expunerea situației de fapt, reiese că reclamantul se consideră vătămat de refuzul pârâtei Agenția Domeniilor Statului de a da curs solicitărilor sale în vederea transpunerii în practică a dispozițiilor Legii nr. 72/2011, în sensul de a proceda la încheierea protocolului de predare-preluare a imobilului în discuție.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, esențial pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze litigiul este criteriul rangului autorității publice, local sau central, care nu a răspuns solicitantului în termenul legal sau care a refuzat să rezolve o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim și care ar putea fi obligată la emiterea actului administrativ/efectuarea unei anumite operațiuni administrative.

Cum obligația de predare-preluare a suprafeței de 108,44 ha, teren aflat în domeniul public al statului, la care se referă pretinsul refuz nejustificat, aparține deținătorului, în speță Agenția Domeniilor Statului, care se încadrează în categoria autorităților publice centrale, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

În consecință, în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Institutul de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de Zahăr și Substanțelor Dulci Fundulea în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.