ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 565/2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.04.2021 pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, sub nr. x/299/2021, reclamantul Institutul de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de Zahăr și Substanțelor Dulci Fundulea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului:

- obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului la încheierea protocolului de predare-preluare în administrare a suprafeței de 108,44 ha teren, situat în perimetrul Institutului de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de Zahăr și Substanțelor Dulci Fundulea, județul Călărași, teren indispensabil cercetării-dezvoltării, inovării si multiplicării materialului biologic, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, calculate de la expirarea celor 30 de zile prevăzute de art. III alin. (2) din Legea 72/2011, și până la momentul îndeplinirii obligației;

- obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

Prin sentința nr. 999 din 6 iunie 2023, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Academia de Studii Economice din București;

A admis cererea formulată de reclamantul Institutul de Cercetare pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de Zahăr și a Substanțelor Dulci Fundulea, în contradictoriu cu pârâții Agenția Domeniilor Statului, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Sisești” și Academia A;

A dispus obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului și a pârâtei Academia A din București să încheie cu reclamantul protocolul de predare-preluare în administrare a terenului în suprafață de 108,44 ha, situat în perimetrul acestei unități, indispensabil cercetării-dezvoltării-inovării și multiplicării materialului biologic, cu datele de identificare prevăzute în Anexa 4 punctul 7 a Legii nr. 45 din 20 martie 2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice ,,Gheorghe Ionescu-Șișești” și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare;

A respins, în rest, cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 999 din 6 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta-pârâtă Academia A, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea pe fond a cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Intimatul-reclamant Institutul de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de Zahăr și Substanțelor Dulci Fundulea a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca rămas fără obiect, având în vedere că la data de 13.05.2024, ADS a semnat protocolul de predare-preluare a terenurilor cu destinație agricolă, astfel cum s-a dispus prin sentința recurată.

Recurenta-pârâtă Academia A a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, având în vedere executarea obligației din sentința recurată de către Agenția Domeniilor Statului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 2 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 5 februarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Cu privire la cererea de renunțare la judecată

2.1. Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei-pârâte privind renunțare la judecata cererii de recurs.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 406 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-pârâte Academia A la judecarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 999 din 6 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Ia act de renunțarea recurentei-pârâte Academia A la judecarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 999 din 6 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.