ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1989/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Academia Română, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenienții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român prin MFP și Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Mărculești având a solicitat anularea unor acte administrative cu caracter normativ și suspendarea hotărârii nr. 131/2019.

Prin încheierea din data de 24.07.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cererii de chemare în judecată promovată de reclamanta Academia Română, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenienții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român prin MFP și Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Mărculești, cu sediul în Perișoru, Județ Călărași, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Călărași – secția civilă.

Împotriva încheierii din data de 24.07.2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de recurs, reclamanta Academia Română prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.

În susținerea cererii de recurs, recurenta a invocat următoarele critici:

Încheierea de suspendare a judecații din 24 iulie 2020, dată de Curtea de Apel Bucurest, secția a VlII-a contencios administrativ, în dosarul nr. x/2020, este nelegală deoarece a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse in art. 20 alin. (1) - alin. (2) și art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Conform Art. 20. din Legea nr. 213/1998 (1) Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmește, după caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de autoritățile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri.

(2) Centralizarea inventarului menționat la alin. (1) se realizează de către Ministerul Finanțelor și se supune spre aprobare Guvernului.

Rezulta ca ministerul care a întocmit inventarul bunurilor pentru Stațiunea Mărculești trebuie sa pună in concordanță prevederile anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006. cu modificările și completările ulterioare, cu prevederile cuprinse în Legea nr. 45 din 20 martie 2009 - Anexa nr. 3, punctul 11 unde Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Mărculești figurează cu Suprafața de teren aflată în administrarea unității, indispensabilă activității de cercetare- dezvoltare-inovare -de 604,6775 ha.

De altfel, inventarul nu constituie un titlu de proprietate, ci este o simplă operațiune administrativă, iar Statul roman pentru a include un bun în domeniul public al statului trebuie să respecte dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998.

La data de 24 iulie 2020, când s-a pronunțat încheierea de suspendare a judecații din 24 iulie 2020, normele de drept material cuprinse in art. 20 alin. (1) –alin. (2) și art. 21 din Legea nr. 213/1998 erau abrogate prin Articolul 597 alin. (2) lit. m) din Partea a IX-a din Ordonanța de Urgență nr. 57 din 3 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 555 din 05 iulie 2019.

La data judecării cauzei erau în vigoare dispozițiile art. 288 din Codul administrativ.

Rezultă din acest text legal ca fără înscrierea în sistemul integrat de cadastru și carte funciară Statul roman nu poate să înscrie bunuri imobile în domeniul public al statului în inventarul centralizat.

Dintr-un considerent decizoriu, cuprins în pagina 4 alin. (8) din încheierea de suspendare a judecații din 24 iulie 2020, se reține: "In speță, litigiul nu se reduce la simpla verificare a concordanței unui act administrativ cu acte normative de ordin superior, deoarece Legea nr. 45/2009 folosește noțiunea de "suprafața minimă de teren, indispensabilă activității", iar aceeași suprafață de 604,6775 ha este determinată ca fiind cea care "trece în domeniul privat pentru reconstituirea dreptului de proprietate al Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu - Șișești", conform Titlurilor de proprietate nr. x/25.06.2007 și nr. y/25.06.2007".

Acest considerent este formulat în pofida faptului că instanța a fost investită cu o acțiune în contencios administrativ care viza simpla verificare a concordanței dispozițiilor cuprinse într-un act administrativ, art. 50 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 131/2019 cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 45 din 20 martie 2009 Anexa nr. 3, punctul 11.

Dispozițiile_cuprinse intr-un act administrativ nu pot modifica, conform principiului ierarhiei actelor normative, dispozițiile cuprinse în Legea nr. 45 din 20 martie 2009 - Anexa nr. 3, punctul 11.

Așadar instanța nu a fost investită cu o acțiune prin care in baza art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 să se stabilească valabilitatea titlului statului, ci era investită cu o acțiune în contencios administrativ care viza simpla verificare a concordanței dispozițiilor cuprinse intr-un act administrativ, respectiv art. 50 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 131/2019, cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 45 din 20 martie 2009- Anexa nr. 3, punctul 11.

Cum instanța de fond nu a verificat concordanța dintre inventarul menționat în art. 50 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 131/2019 privind reorganizarea unor stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă și pentru modificarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului prin care Stațiunea Mărculeșîi administrează suprafața de teren de 1.557,3399 ha, potrivit anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006. și dispozițiile cuprinse în Legea nr. 45 din 20 martie 2009- Anexa nr. 3. punctul 11. și Anexa nr. 3.14 la Legea nr. 45/2009, care se referă la același număr de inventar - MF x, rezultă că a aplicat greșit normele de drept material privind inventarierea bunurilor din domeniul public al statului la care fac trimitere dispozițiile art. 20 și art. 21 din Legea nr. 213/1998.

În consecință, instanța de fond era ținută sa judece în limitele investirii prin acțiunea introductivă, iar dacă instanța de fond s-ar fi limitat la limitele investirii nu ar fi suspendat, în mod nelegal, această cauza pe temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Călărași, secția civilă, cauză care are fixat primul termen de judecată la 7 octombrie 2020.

Recurenta-reclamantă mai arată că motivele cuprinse in încheierea recurată la pagina 3 alin. (9) sunt străine de natura cauzei, deoarece instanța de fond consideră că este necesar să se tranșeze un conflict de drepturi reale și de aceea: "Prin urmare, instanța reține că dosarul principal, în care se tranșează conflictul de drepturi reale este cel având nr. 3328/202/2020, în care instanța civilă a fost învestită cu acțiunea în constatarea nulității absolute a Hotărârilor Comisiei Județene Călărași de aplicare a legilor fondului funciar și a titlurilor de proprietate emise în favoarea Academiei Române."

Motivele cuprinse in pagina 4 alin. ultim sunt străine de natura cauzei deoarece instanța de fond consideră că Soluția în prezenta cauză, având în vedere fundamentul complex al cererii de chemare în judecată, depinde de soluția ce va fi dată conflictului de drepturi reale născut la momentul emiterii Hotărârilor Comisiei Județene Călărași de aplicare a legilor fondului funciar nr. 736/09.05.2008, nr. 757/30.03.2007, nr. 1964/2007, ce face obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Călărași, în care se va stabili daca a fost sau nu încălcată legislația în vigoare la acel moment.

Motivele cuprinse in pagina 5 alin. (1) sunt străine de natura cauzei - deoarece instanța de fond consideră că: "Tot în acel dosar se va decide cu privire la pretinsa nelegalitate a titlurilor de proprietate ale Academiei Române nr. x/30.03.2008, nr. y/30.03.2007, nr. z/04.06.2008 și a tuturor proceselor-verbale de punere în posesie pentru suprafețele de teren ce fac obiectul acestor titluri de proprietate, pe care se întemeiază și prezenta acțiune.", cât timp prezenta acțiune se întemeiază pe dispozițiile legii contenciosului administrativ și nu pe legislația civilă referitoare la aplicarea Legii nr. 18/1991, ori a Legii nr. 213/1998.

Motivele cuprinse in pagina 5 alin. (3) sunt străine de natura cauzei, deoarece instanța de fond consideră că, "litigiul de față nu privește chestiuni de drept administrativ, strict legate de procedura de evidențiere a unor bunuri imobile cu ocazia reorganizării unei stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă, ci se fundamentează pe un conflict de drepturi reale, născut anterior, ce face obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Călărași." . In contra acestor considerații, se observă ca dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Călărași, cu nr. x/2020, are prim termen de judecată abia la 7 octombrie 2020, deci nu putea să existe un conflict de drepturi reale, născut anterior.

Motivele cuprinse in pagina 5 alin. (6) sunt străine de natura cauzei, deoarece instanța de fond face o analogie cu privire la un pretins conflict de drepturi reale, drepturi care nu există pentru A., căt timp chiar Statul Roman nu poate proba în condițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 dobândirea legală a acelor drepturi reale decât în condițiile prevăzute în Articolul 288 din Ordonanța de Urgență nr. 57 din 3 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 555 din 05 iulie 2019.

Din contră se observă că doua instanțe, Tribunalului Călarași, secția Civilă și Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ s-au derobat de la judecarea cauzelor cu care au fost investite și au pasat responsabilitatea soluționării unor probleme de drept extrem de dificile către o instanța de prim grad, Judecătoria Călarași, secția civilă.

În drept, cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Mărculești a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele următoare:

În conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

,,(1) Instanța poate suspenda judecata:

În speță, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată formulată de Academia Română vizează anularea art. 50 alin. (2) din H.G. nr. 131/2019 privitoare la reorganizarea unor stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă și pentru modificarea Anexei nr. 3 la H.G. nr. 1.705/2006 și obligarea Guvernului la înlocuirea dispozițiilor vizate de cererea de anulare cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 45/2009.

În ceea ce privește, criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora în esență, recurenta a susținut că nu se impunea suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a litigiului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 deoarece acțiunea din prezentul litigiu vizează verificarea concordanței dispozițiilor cuprinse într-un act administrativ, respectiv H.G. nr. 131/2019 cu cele din Legea nr. 45/2009, în timp ce litigiul în temeiul căruia s-a pronunțat suspendarea are alt obiect, care nu poate influența soluția în prezentul litigiu.

Înalta Curte constată că obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Călărași este reprezentat de acțiunea în constatarea nulității absolute a Hotărârilor Comisiei Județene Călărași de aplicare a legilor fondului funciar nr. 736/09.05.2008, nr. 757/30.03.2007, nr. 1964/2007 și pe cale de consecință, a titlurilor de proprietate ale Academiei Române nr. x/30.03.2008, nr. y/30.03.2007, nr. z/04.06.2008 și a tuturor proceselor-verbale de punere în posesie pentru suprafețele de teren ce fac obiectul acestor titluri de proprietate formulată de reclamantele Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Mărculești și Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu - Sisești".

Textul de lege vizat de controlul instanței de contencios administrativ și fiscal, respectiv articolul 50 alin. (2) din H.G. nr. 131/2009 a cărui anulare parțială se solicită, în raport de prevederile Anexei nr. 3 pct. 11 la Legea nr. 45/2009, privește suprafața de teren administrată de Stațiunea de Cercetare Agricolă Mărculeșt, în sensul că: "Stațiunea Mărculești administrează suprafața de teren de 1.557,3399 ha, potrivit anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006, cu modificările și completările ulterioare, înscrisă în inventarul bunurilor din domeniul public al statului la nr. MF x."

Cum în speța de față, litigiul nu se reduce la simpla verificare a concordanței unui act administrativ cu acte normative de ordin superior, având în vedere că în cuprinsul Legii nr. 45/2009 se are în vedere o "suprafață minimă de teren, indispensabilă activității", iar aceeași suprafață de 604,6775 ha este determinată ca fiind cea care "trece în domeniul privat pentru reconstituirea dreptului de proprietate al Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu - Șișești", în raport de datele din Titlurile de proprietate nr. x/25.06.2007 și nr. y/25.06.2007 contestate în litigiul care a dus la soluția de suspendare a cauzei pe fond, Înalta Curte apreciază că în mod corect a rețiunut instanța de fond că soluționarea acțiunii în contencios administrativ, depinde de soluția ce va fi dată conflictului de drepturi reale născut la momentul emiterii Hotărârilor Comisiei Județene Călărași de aplicare a legilor fondului funciar nr. 736/09.05.2008, nr. 757/30.03.2007, nr. 1964/2007, ce face obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Călărași, în care se va stabili dacă a fost sau nu încălcată legislația în vigoare la acel moment.

Înalta Curte este în acord cu opinia instanței de fond conform căreia, un argument în plus pentru suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a litigiului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 îl reprezintă și faptul ca litigiul promovat în contencios administrativ și fiscal nu privește chestiuni de drept administrativ, strict legate de procedura de evidențiere a unor bunuri imobile cu ocazia reorganizării unei stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă, ci se fundamentează pe un conflict de drepturi reale, născut anterior, conflict ce urmează a fi tranșat odată cu soluționarea dosarului nr. x/2020

Având în vedere cele de mai sus, instanța de recurs apreciază că niciuna din criticile invocate de recurenta-reclamantă și întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu sunt întemeiate.

În ceea ce privește criticile invocate de recurenta-reclamantă întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și care vizează considerente contradictorii ale încheierii, Înalta Curte, în raport și de argumentele anterior evidențiate apreciază că aceste critici sunt nefondate.

În concret, recurenta apreciază că motivele care au stat la baza soluție privind suspendarea cauzei sunt străine de natura cauzei.

Față de acest motiv de casare, Înalta Curte reține că în temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În speță, Înalta Curte, analizând raționamentul juridic ce a stat la baza soluției pronunțate de către instanța de fond, prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că, instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care privește unul din motivele pentru care se poate suspenda facultativ cauza dedusă judecății.

Din această perspectivă, instanța de fond a emis o opinie juridică proprie și a pronunțat o soluție argumentată juridic, aspect ce contrazice critica recurentei-reclamante, conform căreia argumentele instanței de fond sunt străine de natura cauzei.

Se constată în contra celor susținute de recurentă, că instanța de fond în mod judicios a emis opinia conform căreia soluția de urmează a se pronunța în dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Călărași poate influența prezenta cauza, considerente pentru care se impune suspendarea prezentei cauze.

Astfel, Înalta Curte subliniază că pronunțarea unei soluții care respectă îndeaproape cerințele tehnice procedurale instituite art. 425 C. proc. civ. și care prezintă în mod clar raționamentul juridic al judecătorului, inclusiv în situația în care soluția ar urma a fi reformată de către instanța de control judiciar, nu se circumscrie motivului de casare prevăzut de pct. 6 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ.

Or, în speță instanța de fond a respectat rigorile impuse de textul de lege prevăzut de art. 425 C. proc. civ. oferind propriul raționament juridic față de soluția adoptată, soluție cu care în raport de argumentele evocate în analiza motivului de casare prevăzut de pct. 8 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., instanța de recurs este de acord, Înalta Curte apreciază criticile susbscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ca fiind neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Academia Română împotriva încheierii din data de 24 iulie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Academia Română împotriva încheierii din data de 24 iulie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 30 martie 2021.