ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4288/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 13.10.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, anularea actului administrativ prin care a fost declarat persoană neeligibilă în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 268/2001.

La data de 10 ianuarie 2022 reclamantul a depus la dosar o cerere prin care a arătat că înțelege să modifice cererea de chemare în judecată atât sub aspectul părților, cât și sub aspectul obiectului acesteia, după cum urmează:

Sub aspectul părților a arătat că modificarea va consta în introducerea unui al doilea pârât, și anume Guvernul României, cu sediul în Palatul Victoria, Piața Victoriei nr. 1, sector 1 București, dată fiind calitatea acestuia de emitent al H.G. nr. 811/2020.

Sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, a susținut că modificarea constă în introducerea unui petit suplimentar, exclusiv în contradictoriu cu pârâtul nou-introdus, prin care înțelege să solicite: "Anularea parțială a H.G. nr. 811/2020 sub aspectul art. 3 alin. (1) lit. b) din Anexa nr. 1, în măsura în care aceasta nu vizează și certificatele de calificare profesională eliberate în temeiul O.G. nr. 129/2000, precum și alte acte având regimul actelor de studii".

2.1. Prin sentința nr. 9 din data de 10 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această soluție instanța a apreciat, în esență, că nu intră în categoria contractelor administrative, în accepțiunea Legii nr. 554/2004, concesiunea terenurilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, pentru a se supune prevederilor acestei legi, iar o atare competență a instanțelor de contencios administrativ nu este prevăzută în privința acestor bunuri nici prin legi speciale. Din această perspectivă a concluzionat că obiectul litigiului dintre părți se circumscrie unei obligații de a face de natură civilă ce atrage competența judecătoriei de la domiciliul pârâtei, conform dispozițiilor art. 99 lit. h) din C. proc. civ.

2.2. Prin sentința nr. 3807 din data de 13 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Agenția Domeniilor Statului, în favoarea Curții de Apel București; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În esență, Judecătoria sectorului 1 București a reținut, față de cererea de modificare a acțiunii introductive, prin care reclamantul a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 811/2020 sub aspectul art. 3 alin. (1) lit. b) din Anexa nr. 1, în măsura în care aceasta nu vizează și certificatele de calificare profesională eliberate în temeiul O.G. nr. 129/2000 precum și alte acte având regimul actelor de studii și, urmarea anulării acestui act normativ, să se dispună anularea actului prin care a fost declarat persoană neeligibilă în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 268/2001, că sunt incidente dispozițiile art. 4 raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, în aplicarea cărora competența de soluționare aparține Curții de Apel București.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport de obiectul cauzei și de normele legale incidente pricinii, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic.

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamantul A., astfel cum a fost modificat prin cererea depusă la data de 10.01.2022, vizează anularea parțială a H.G. nr. 811/2020 sub aspectul art. 3 alin. (1) lit. b) din Anexa nr. 1, în măsura în care aceasta nu vizează și certificatele de calificare profesională eliberate în temeiul O.G. nr. 129/2000 precum și alte acte având regimul actelor de studii, precum și anularea actului administrativ prin care a fost declarat persoană neeligibilă în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 268/2001.

În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea 268/2001, una dintre atribuțiile Agenției Domeniilor Statului este, prin excepție de la prevederile art. 211-216, concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinație agricolă, libere de contract, în suprafață maximă de 50 ha, aparținând domeniului public privat al statului și aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului, prin atribuire directă, tinerilor de până în 40 de ani, absolvenți ai învățământului de profil, în vederea înființării de ferme. Totodată, a susținut că teza a II-a a aceluiași text de lege prevede faptul că, în situația în care suprafețele de teren disponibile sunt mai mici decât cele solicitate, se aplică procedura concurențială reglementată de Legea nr. 268/2001.

În susținerea cererii modificatoare a acțiunii introductive a arătat că prin Legea nr. 226/2016 a fost modificată Legea nr. 268/2001 în sensul includerii printre atribuțiile Agenției Domeniilor Statului (introducerea art. 4 alin. (1) lit. c)

1

) a concesionării, prin atribuire directă, a unor terenuri cu destinație agricolă, libere de contract, în suprafață maximă de 50 ha, tinerilor de până la 40 de ani, absolvenți ai învățământului de profil, în vederea înființării unor ferme. Totodată, a menționat că Normele metodologice de punere în aplicare a art. 4 alin. (1) lit. c)

1

) din Legea nr. 268/2001 au fost adoptate prin H.G. nr. 811/2020 (Anexa la acest act normativ) și că, procedând la enumerarea limitativă, în cuprinsul art. 3 alin. (1) lit. b) din Anexa la H.G. nr. 811/2020, a unor forme de pregătire și/sau specializări, emitentul actului normativ în discuție a încălcat normele de tehnică legislativă, adăugând la textul de lege a cărei punere în aplicare o reglementează și deturnându-l de la scopul pentru care a fost adoptat.

A mai susținut că, procedându-se la o enumerare limitativă, se ajunge și la încălcarea unui act normativ cu o forță juridică superioară, și anume a Ordonanței de Guvern nr. 129/2000 care prevede la art. 44 alin. (3) faptul că, certificatele de calificare profesională și de absolvire (inclusiv cele care atestă calificarea în domeniul agricol) sunt tipărite de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, poartă antetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și al Ministerului Educației Naționale și au regimul actelor de studii.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema instanței competente din punct de vedere material să soluționeze cauza, în raport de obiectul acțiunii deduse judecății și de prevederile legale incidente în materie.

Curtea de Apel București, prima instanță sesizată, a apreciat că obiectul litigiului dintre părți se circumscrie unei obligații de a face de natură civilă ce atrage competența judecătoriei de la domiciliul pârâtei, conform dispozițiilor art. 99 lit. h) din C. proc. civ.

În schimb, Judecătoria sectorului 1 București a apreciat, față de cererea de modificare a acțiunii introductive, prin care reclamantul a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 811/2020, că sunt incidente dispozițiile art. 4 raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, în aplicarea cărora competența aparține Curții de Apel București.

Înalta Curte reține că pentru identificarea instanței competente după materie este esențial a se stabili obiectul cererii de chemare în judecată.

Așa cum s-a consemnat anterior, prin cererea formulată la data de 10.01.2022 și întemeiată pe dispozițiile art. 204 C. proc. civ. și respectiv art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată și a solicitat "Anularea parțială a H.G. nr. 811/2020 sub aspectul art. 3 alin. (1) lit. b) din Anexa nr. 1 în măsura în care aceasta nu vizează și certificatele de calificare profesională eliberate în temeiul O.G. nr. 129/2000 precum și alte acte având regimul actelor de studii", precum și anularea actului prin care a fost declarat persoană neeligibilă în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 268/2001.

Obiectul acțiunii în contencios administrativ este configurat de prevederile exprese ale art. 52 din Constituția României și ale art. 1 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunsocut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorități publice poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzate.

Cu alte cuvinte, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoașterea unui drept sau a unui interes legitim și repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în caz contrar competența revenind instanțelor civile, determinate potrivit criteriilor prevăzute de C. proc. civ.

Așadar, având în vedere conținutul cererii modificatoare a acțiunii introductive în care reclamantul face referire la anularea unui act administrativ, în sensul pe care Legea contenciosului administrativ îl dă acestui concept, precum și temeiul juridic invocat în susținerea acestei cereri, Înalta Curte constată că sunt incidente în speță dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei urmând a se stabili prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din aceeași lege.

Potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: "Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege."

De asemenea, art. 10 alin. (1) din același act normativ prevede că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Pe cale de consecință, față de obiectul dedus judecății prin cererea de modificare a acțiunii introductive, ce constă în verificarea legalității unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, Înalta Curte constată că litigiul de față este de natură administrativă, motiv pentru care va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, dând astfel eficiență dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Față de considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a prezentei cauze, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.