ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 328/2021

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2013, reclamanta Agenția Domeniilor Statului a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., E., F., G. și H., obligarea pârâților la plata sumei de 13.481.204,92 RON, compusă din: 4.437.934,74 RON - redevență neachitată, 67.297,71 RON - reprezentând T.V.A., 7.756.428,01 RON - reprezentând penalități de întârziere și 1.219.544,46 RON - dobânzi de întârziere în baza contractului de concesiune nr. x/16.11.2000, precum și la plata penalităților prevăzute de art. 5.4 din contractul de concesiune nr. x/16.11.2000, calculate de la data de 24.04.2012 până la data stingerii debitului.

Prin sentința civilă nr. 626 din 29.01.2015 pronunțată de Tribunalul București s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.03.2015, sub nr. x/2013.

Prin întâmpinarea formulată de pârâtul G. s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G..

Prin sentința civilă nr. 1311/11.05.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, a fost admisă excepția inadmisibilității invocată de pârâți și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., E., F., G. și H., ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 548/14.02.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2013, a fost admis recursul declarat de recurenta - reclamantă Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr. 1311/11.05.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința civilă recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/2013

La termenul de judecată din data de 19.09.2018, pârâții au invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 3676/19.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, a fost admisă excepția necompetenței funcționale și materiale și a fost declinată cauza privind pe reclamanta Agenția Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., E., F., G. și H., către Tribunalul București, secția civilă. A constatat ivit conflictul de competență, dispunându-se înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență și suspendarea cauzei până la soluționarea conflictului de competență.

Prin decizia civilă nr. 3685/1.11.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2013, la data de 29.11.2018.

Prin sentința civilă nr. 532 din 13 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiată.

A respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și pasive a pârâtului G., invocate prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiate.

A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiată.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., E., F., G. și H..

A obligat pârâții la plata în solidar către reclamantă a sumei de 13.481.204,92 RON reprezentând redevență neachitată în cuantum de 4.437.934,74 RON, TVA în cuantum de 67.297,71 RON, penalități de întârziere în cuantum de 7.756.428,01 RON și dobânzi de întârziere în cuantum de 1.219.544,46 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâții A., B., C., D., E., F., G. și H. au declarat apel, calea de atac exercitată fiind recalificată ca fiind recurs prin încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2020.

În raport de recalificarea căii de atac ca fiind recursul, Curtea constată că aspectul de nelegalitate invocate, se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a normelor materiale incidente, în raport de obiectul cauzei atât în ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor de fond invocate cât și în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. .

Primul aspect de nelegalitate vizează soluția de respingere a excepțiilor de fond invocate și anume a următoarelor excepții - excepția inadmisibilitatea acțiunii astfel cum a fost formulate întemeiată de reclamant - intimată pe dispozițiile unei acțiunii în răspundere delictuală formulată împotriva pârâților-recurenți ca persoane fizice fosți asociați ai unei persoane fizice, ulterior radierii acestei persoane juridice

- excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și respectiv pasive a pârâților recurenți în raport de obiect

-excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la termenul de prescripție de 3 ani aplicabil și care în raport cu data introducerii acțiunii - 28. XI.2013 în opinia recurenților - pârâți se apreciază a fi împlinit și în consecință a fi prescris dreptul la acțiune pentru atragerea răspunderii civile delictuale a recurenților - pârâți se apreciază a fi împlinit și în consecință a fi prescris dreptul la acțiune pentru atragerea răspunderii civile delictuale a recurenților - pârâți.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat care se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 privește pe fond soluția de admitere a acțiunii de către prima instanță.

Legat de acest motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenții-pârâți invocă faptul că motivarea instanței de fond conține aspecte străine de cauză - motiv de recurs care se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.

Față de ambele motive care privesc soluția de fond dispusă recurenții-pârâți invocă încălcarea art. 6 alin. 1 din CEDO privind imposibilitatea instanței respectiv încălcarea principiilor disponibilități și a contradictorialității și în esență încălcarea dreptului la apărare a pârâților.

Iar această încălcare are ca obiect completarea și modificarea temeiurilor de fapt și de drept ale acțiunii în răspunderea civilă delictuală de către instanța de fond care nu a respectat dispozițiile art. 22 C. proc. civ.

În esență se arată că prima instanță în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile definitive nr. 1080/17.09.2012 pronunțată de Tribunalul Buzău cu privire la faptul că nu a fost considerate incidente dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 și a făcut o greșită aplicare a legii sub aspectul îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 1357 C. civ. pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților - reclamanți persoane fizice.

Se arată că în cauză prima instanță a apreciat nelegal asupra îndeplinirii condițiilor legale în opinia recurenților - pârâți nefiind îndeplinite niciuna din condiții respectiv existența unei fapte (acțiuni) ale pârâților săvârșite cu vinovăție și o legătură de cauzalitate între pretinsa faptă respectiv formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței de către I. și pretinsul prejudiciu suferit - imposibilitatea reclamantei-intimate de a-și recupera o creanță constatată definitiv contra TSAGRI, anterior dizolvării Asociației.

Se solicită a se ține cont de cele dezlegate prin Decizia nr. 2369/7.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în analizarea îndeplinirii condițiilor răspunderii în special în ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, inclusiv pe lipsa culpei recurenților-pârâți.

Se solicită admiterea căii de atac și rejudecarea în sensul, în principal a admiterii excepțiilor și în subsidiar pe fond în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinare reclamanta-intimată a solicitat în prealabil recalificarea căii de atac, ca fiind recursul și în raport de aceasta recalificare se invocă excepția tardivității căii de atac.

În subsidiar pe fond se solicită respingerea ca nefondat a apelului (recursului) declarat apreciind ca legală și temeinică sentința atacată atât în ceea ce privește soluția de respingere a excepțiilor de fond invocate, cât și în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii, în cauză fiind îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a pârâților - recurenți, ca persoane fizice.

Prin încheierea din 10. XI.2020, motivat Curtea a recalificat calea de atac formulată ca fiind recursul și a respins excepția tardivității în raport de dispozițiile art. 457 alin. 2 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate care se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ. Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în parte în ceea ce privește soluția dispusă pe fond sentința recurată fiind nelegală.

Aspectele de nelegalitate sunt apreciate ca fondate în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii și de obligare a pârâților-recurenți în subsidiar la plata unor sume reprezentând redevențe, penalități de întârziere și dobânzi de întârziere, obligație întemeiată tărâmul răspunderii civile delictuale.

În opinia instanței de recurs contrar primei instanțe în cauză nu erau îndeplinite cumulativ condițiile atragerii răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ. respectiv condiția existenței faptei ilicite condiția existenței culpei (a vinovăției) pârâților - persoane fizice și a legăturii de cauzalitate între pretinsa faptă ilicită și prejudiciul pretins de reclamanta-intimată.

Soluția pe excepție este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale privind soluționarea lor ca excepții de fond având în vedere obiectul cauzei.

Prezenta acțiune este admisibilă fiind întemeiată drept pe dispozițiile art. 1357 C. civ. respectiv fiind formulată ca o cerere în pretenții întemeiată pe principiul răspunderii delictuale și vizând obligarea pârâților ca persoane fizice la admiterea unei creanței pe care reclamanta o avea constatată definitiv împotriva societății agricole care a fost radiată.

Situația premisă invocată a fost imposibilitatea de recuperare a creanței de la societate reclamanta formulând acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1357 C. civ. acțiune admisibilă în raport de temeiul de drept invocat și în raport de situația de fapt.

Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei-intimate și respectiv pasive a pârâților au fost corect respinse de către instanța de fond.

Reclamanta-intimată are calitatea procesuală activă de a formula acțiune în pretenții întemeiată pe dispozițiile răspunderii delictuale în calitate de titular al creanței deținute împotriva asociației radiate I. acțiunea vizând recuperarea creanței de la foștii asociați - persoane fizice. Faptul că nu a justificat la procedura insolvenței și nu s-a reușit din culpa reclamantei recuperarea creanței pe teritoriul răspunderii contractuale până la data radierii nu poate fi opus dreptului sau de a formula o acțiune ulterioară pe tărâmul răspunderii delictuale a pârâților în calitate de foști asociați.

În raport de situația de fapt și de temeiul de drept atât reclamanta-intimată cât și pârâții - persoane fizice au calitatea procesual activă și respectiv pasivă în prezenta cauză.

În cauză pârâții recurenți în calitate de foști asociați au calitatea de pretinși debitori ai creanței invocate de reclamantă care se solicită a fi suportate de aceșția în condițiile răspunderii delictuale întemeiată pe dispozițiile art. 1357 C. civ.

Iar excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește prezenta cerere în mod corect a fost respinsă de prima instanță.

Este de necontestat că în cauză creanța invocată drept prejudiciu a fost constatată definitiv prin deciziile civile nr. 87/29.04.2008 și respectiv 169/22.09.2008. în ceea ce privește răspunderea contractuală și obligația de executare termenul pentru reclamantă în raport cu Asociația a început să curgă din 22.04.2008.

Dar în prezenta acțiune intimata pe regula răspunderii delictuale, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de închidere a insolvenței I. 7.03.2013 - data pronunțării Deciziei nr. 2369/2013 de către Curtea de Apel Ploiești în dosar nr. x/2012 - dosar recurs.

Aceasta deoarece reclamanta invocă faptul că de la această dată s-a aflat în imposibilitate de a-și recupera prejudiciul de la asociație și a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani în ceea ce privește o acțiune ulterioară întemeiată pe dispozițiile art. 1357 C. civ.

Iar această acțiune în pretenții împotriva pârâtelor în calitatea lor de foști asociați a fost formulată în termenul de prescripție de 3 ani care a început să curgă la 7.03.2013, acțiunea fiind formulată la data de 28. XII.2013.

În cauză sunt fondate ambele motive de recurs respectiv motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce privește soluția pe fond dispusă de admitere a acțiunii în răspundere civilă delictuală.

În opinia Curții soluția este dată cu interpretarea cu interpretarea și aplicarea greșită a legii și susținută de o motivare care nu analizează în concret condițiile existenței răspunderii delictuale a pârâților în raport de acțiunea formulată și de hotărârile judecătorești pronunțate cu ocazia soluționării procesului de intrare în insolvență a I..

În opinia curții în cauză nu sunt îndeplinite pe fond condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a părților - persoane fizice ca foști asociați - prevăzuți de art. 1357 C. civ.

În cauză nu există faptă ilicită a pârâților astfel cum a fost pretinsă și reținută de prima instanță culpă și legătură de cauzalitate între pretinsa faptă cauzatoare de prejudiciu pretins de reclamantă.

În ceea ce privește fapta ilicită aceasta a fost indiciată în acțiune și reținută de instanța în mod nelegal ca fiind formularea cu rea credință a cererii de intrare în insolvență a Asociației în scopul de a evita posibilitatea de recuperare a creanțelor de către creditorii Asociației inclusiv de către creditoarea reclamantă din prezenta cauză.

Curtea constată că această faptă nu există deoarece în conformitate cu art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței constituie o obligație legală debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi.

Mai mult, decizia de a deschide procedura insolvenței I. nu a aparținut nici reprezentantului legal al I. și nicî asociaților I., ci aceasta a aparținut judecătorului sindic, care a supus controlului de legalitate cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către debitoare, iar deschiderea procedurii de insolvență s-a făcut exclusiv în baza hotărârii judecătorești pronunțată de către acesta.

În cauză nu poate fi reținută vreo culpă a pârâților sau o rea credință în ceea ce privește neparticiparea reclamantei în procedura insolvenței Asociației pe motiv că nu ar fi fost notificată de administratorul judiciar cu privire la intrarea în insolvență a I..

Nu poate exista o culpă a părților astfel cum a fost reținută pentru imposibilitatea recuperării a creanței în procedura insolvenței de către reclamantă.

Cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 2369 din 7.03.2013 prin care a fost soluționat recursul reclamantei împotriva hotărârii de închidere a procedurii insolvenței s-a constatat incidența dispozițiilor art. 7 alin. 3 teza finală din Legea nr. 85/2006 conform cărora pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. c) - listă care nu a fost făcută de pârâți ci de administratorul judiciar procedura notificării prevăzută la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin buletinul procedurilor de insolvență.

În continuare Curtea de Apel Ploiești arată așadar, chiar dacă recurenta nu a figurat în lista creditorilor depusă de debitoare, Curtea apreciază că procedura notificării ei s-a acoperit prin publicarea sa în Buletinul Procedurilor de Insolvență, astfel că recurenta nu poate invoca în apărarea sa faptul că nu a fost notificată de administratorul/lichidatorul judiciar.

În ce privește susținerea conform căreia creanța recurentei rezultă din evidențele contabile ale debitoarei, Curtea apreciază că aceasta echivalează cu invocarea relei-credințe a administratorului judicar, împrejurare care însă nu poate fi poate fi valorificată în prezenta cale extraordinară de atac, ci prin alte mijloace judiciare.

În raport de cele reținute prin decizia nr. 2369 din 7.03.2013 în prezenta cauză Curtea ca instanță de recurs apreciază că nu există faptă ilicită a pârâților- recurenți săvârșită cu vinovăție de natură a produce prejudiciul pretins de reclamantă - neachitarea creanței, neexistând o legătură de cauzalitate între fapta ilicită pretinsă care nu este de natură a produce un prejudiciu - formularea unei cereri de deschidere a insolvenței nu are legătură cu realizarea creanței reclamantei față de Asociație în calitate de debitoare. Ajungerea debitoare în stare de insolvență nu se datorează vreunei fapte sau acțiuni ale părților ci contextul economic - astfel reținut de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2014, iar imposibilitatea reclamantei de a participa la procedura insolvenței și de a-și recupera creanța în cadrul acestei proceduri speciale nu-i implică pe pârâți - persoane fizice astfel cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 2369/7.03.2013 a Curții de Apel Ploiești, respectiv că "nu au fost identificate fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii administratorilor statutari".

Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 "în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Față de cele expuse Curtea pe fond va constata nelegalitatea soluției de admitere a acțiunii în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților în calitate de foști asociați acțiunea neîndeplinind pe fond condițiile prevăzute de art. 1357 C. civ. și urmează a fi apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare.

Față de considerentele de mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenții-pârâți.

Va casa în parte sentința atacată și rejudecând cauza.

Va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate privind soluționarea excepțiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-pârâți A., B., C., D., E., F., G. și H. împotriva sentinței civile nr. 532 din 13 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 ianuarie 2021.