ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 542/2021

Ședința publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă sub nr. x/2017, debitoarea A. S.R.L. prin administrator judiciar consorțiul format din B. - Filiala București și C.. a solicitat în contradictoriu cu D. și E. și F. S.A. să se constate nulitatea actelor juridice reprezentând plăți efectuate de E. și F. S.R.L. către D. S.A. în cuantum de 4.539.636 RON, în baza contractului nr. x/07.04.2014, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale, precum și repunerea părților în situația anterioară prin obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 4.539.636 RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 75 alin. (1), art. 84 alin. (1), art. 87 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014.

Ambele pârâte au depus la dosar întâmpinări prin care au fost invocate mai multe excepții și s-a solicitat și respingerea pe fond a cererii.

Pârâta D. S.A. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat repunerea părților în situația anterioară și cu privire la obligația A. de-a achita sumele de bani achitate de către G. S.A. (plăți a căror anulare se solicită) și să se constate că a intervenit compensarea asupra acestora.

Reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a invocat excepții și a solicitat respingerea acesteia pe fond.

Pârâta D. S.A. a depus la dosar cerere completatoare a cererii reconvenționale, prin care a solicitat să se dispună, ca urmare a anulării plăților efectuate de G. S.R.L. și repunerii în situația anterioară, rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare a mărfurilor vândute de D. către A. (03/24.01.2014), ca urmare a neîndeplinirii obligației de achitare a prețului și obligarea A. S.R.L. la plata sumei de 4.539.636 RON reprezentând echivalentul contravalorii materialelor livrate; să se constate că a intervenit compensarea legală între suma de 4.539.636 RON reprezentând contravaloarea materialelor livrate de D. S.A. și achiziționate de A. S.R.L. și suma de 4.539.636 RON reprezentând plățile a căror anulare se solicită prin acțiune.

Reclamanta a depus întâmpinare la cererea completatoare a cererii reconvenționale, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

La data de 25.10.2019, pârâta D. S.A. a depus la dosar cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din art. 8 și 9 din Legea nr. 85/2014 și art. 53, 64, 483 C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În motivare, tribunalul a reținut, în esență, că nu există nicio legătură între aspectele puse în discuție în cadrul prezentului dosar și cele invocate de către parte; mai mult, s-a constatat că această excepție a fost invocată deja în cadrul unui alt dosar.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta D., solicitând sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Cauza a fost înregistrată la 30 octombrie 2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2019.

Prin cererea depusă în ședința publică din data de 5 decembrie 2019, recurenta D. a formulat cerere de recuzare a doi membri ai completului de judecată C9 Recurs, respectiv a doamnelor judecător H. și I..

Prin încheierea de ședință din 6 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost anulată cererea de recuzare, ca netimbrată.

Împotriva încheierii de ședință din 6 decembrie 2019, a declarat recurs societatea recurentă D., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea încheierii atacate.

Subsumat motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8, recurenta invocă faptul că instanța de apel a dat o interpretare greșită art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenta susține că, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care cererea de chemare în judecată nu este timbrată, reclamantului i se pune în vedere obligația de a timbra cererea și posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Or, în cauză, susține recurenta, cererea de recuzare depusă la 5.12.2019, în ședința completului 9, a fost anulată la 6.12.2019, fără să i se fi pus în vedere să timbreze.

Apreciază că obligația instanței de a stabili cuantumul taxei judiciare de timbru și de a cita partea cu mențiunea de a achita această taxa rezultă și din prevederile art. 157 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de pct. 1 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta arată că cererea de recuzare a fost soluționată de același complet din data de 5.12.2019, cu încălcarea dispozițiilor art. 50 C. proc. civ.

În susținerea motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta arată că instanța nu a aplicat dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 9 și 13 din C. proc. civ.

Recurenta apreciază că se impune admiterea cererii de recuzare, având în vedere dosarele aflate pe rolul Curții de Apel București, cauze care vizează contestațiile formulate de D. S.A. împotriva plângerilor formulate de recurentă la Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat atragerea răspunderii disciplinare a celor două doamne judecător a căror recuzare o solicită.

Mai arată că motivele pentru care a formulat plângerile la C.S.M. cu privire la cele două doamne judecător au fost reprezentate de abaterile disciplinare săvârșite în cadrul dosarelor nr. x/2015, nr. y/2017 și z/2014/a72, cauze în care D. S.A. a figurat în calitate de parte.

Dosarul nr. x/2019 are ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva încheierii de respingere a excepției de neconstituționalitate invocată în cadrul dosarului nr. x/2017

Recurenta apreciază că, în condițiile în care, prin acțiunile formulate în contencios, s-a solicitat atragerea răspunderii disciplinare a celor două doamne judecător pentru fapte săvârșite și în cadrul dosarului nr. x/2017, acestor două doamne judecător le revenea obligația de a se abține de la soluționarea cauzei care face obiectul dosarului nr. x/2019

Recursul a fost comunicat intimaților la 9 aprilie 2020, respectiv, la 10 aprilie 2020.

La 12 mai 2020, intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepția inadmisibilității exercitării căii de atac a recursului, solicitând respingerea recursului ca prematur promovat/inadmisibil, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 28 mai 2020 care, la 12 iunie 2020 a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției invocate.

Prin rezoluția completului, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 10 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună punct de vedere, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părților la 19 noiembrie 2020, respectiv, la 20 noiembrie 2020, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Niciuna din părți nu și-a manifestat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere față de raportul comunicat.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția prematurității recursului reținută prin raport, urmează a respinge ca prematur recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 6 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2019 prin care a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de recurenta D. împotriva doamnelor judecător H. și I., membre ale completului C9 recurs, căruia i-a fost repartizat spre soluționare dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Textul legal anterior redat instituie condiții speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării. Aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluționat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Având în vedere că litigiul în care a fost formulată cererea de recuzare avea ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva încheierii din 25 octombrie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2017, prin care a fost respinsă o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din art. 8 și 9 din Legea nr. 85/2014 și art. 53, 64, 483 C. proc. civ., hotărârea care urma a se pronunța în cauză avea caracter definitiv.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că, la momentul promovării recursului (23 decembrie 2019) declarat împotriva încheierii prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare, cauza nu era soluționată, având termen de judecată stabilit la 23 ianuarie 2020, astfel cum rezultă din verificările efectuate în sistemul ECRIS. Ulterior, dosarul nr. x/2019 a fost soluționat de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă la 30 iulie 2020, prin decizia civilă nr. 578 din 30 iulie 2020.

Așa fiind, încheierea prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Totodată, este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În acest context procesual, în absența unei hotărâri prin care să se fi soluționat cauza, respectiv a unei hotărâri definitive, astfel cum impun dispozițiile legale în materie, prezenta cale de atac, deși reglementată de lege, nu e deschisă părților pe durata judecării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare anulată/respinsă, ci doar la finalul judecății, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive.

Drept urmare, cum în speță, calea de atac a fost promovată anterior soluționării recursului în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurenta-pârâtă D. împotriva încheierii din 6 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurenta-pârâtă D. împotriva încheierii din 6 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2021.