ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1636/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1073 și următoarele C. civ. precum și art. 194 și următoarele C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 16 ianuarie 2019 s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă, tribunalul reținând că excepția a fost fundamentată pe faptul că, potrivit pârâtei, reclamantul Orașul Voluntari nu are calitate procesuală activă, deoarece semnatarul contractului ce face obiectul litigiului este Consiliul Local.

La termenul de judecată din 3 iunie 2019, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și a respins ca nefiind utilă proba privind efectuarea unei expertize contabile.

La termenul de judecată din 2 noiembrie 2020, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei care rezultă din ultima fișă depusă la dosar, calculată inclusiv pentru luna iulie, data la care s-a făcut efectiv predarea panourilor, respectiv 2.466.445 RON, din care urmează să se scadă valoarea de 571.438 RON.

Totodată, a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere și s-a luat act de faptul că s-au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia civilă nr. 1818A din 26 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins apelul formulat de pârâtă.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a invocat încălcarea de către instanța de apel a limitelor efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a supus judecății primei instanțe, respectiv a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și și art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

În acest sens, recurenta arată că instanța de prim control judiciar în mod greșit a compensat datoriile reciproce, respectiv a diminuat pretențiile solicitate de reclamant cu suma de 571.428 RON, deși nu a fost învestită cu o astfel de cerere.

Totodată, recurenta susține că instanța de apel a încălcat limitele efectului devolutiv al căii de atac determinate de ceea ce s-a apelat deoarece a reținut în considerentele hotărârii pronunțate că diferența dintre sume ar reprezenta penalitățile de întârziere, în condițiile în care prima instanța a respins cererea de acordare a penalităților, iar reclamantul nu a formulat apel cu privire la acest capăt de cerere.

De asemenea, subliniază recurenta că, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 327 - 329 C. proc. civ., întrucât din probatoriul administrat rezultă caracterul întemeiat al excepției de neexecutare a contractului, invocată de aceasta, în absența unei notificări a reclamantului cu privire la neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de pârâtă.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă subliniază că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, deoarece creanța reclamantului nu este certă în privința sumei de 571.428 RON, nefiind determinată în mod nemijlocit prin administrarea probatoriului de către instanța de fond.

În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 241 din 2 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2016, prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că la 11 august 2014 contractul încheiat între părți a fost reziliat în conformitate cu adresa nr. x Deși instanța de apel a avut în vedere aceste statuări a concluzionat eronat că raporturile contractuale dintre părți au continuat și ulterior acestei date.

Or, recurenta susține că solicitarea reclamantului, ulterior rezilierii, nu poate fi făcută decât în temeiul unei eventuale răspunderi delictuale, și nu a unei răspunderi contractuale.

Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (5) C. proc. civ., au vizat respingerea nejustificată a probelor constând în efectuarea unei expertize contabile, cerere formulată în prima instanță și a expertizei topografice solicitate de instanța de apel.

Totodată, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 36 C. proc. civ., deoarece Consiliul Local Voluntari, în calitate de semnatar al contractului de asociere, are calitate procesuală pasivă, iar nu Orașul Voluntari.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta precizează că instanța de apel a aplicat greșit și dispozițiile art. 2517 C. civ. în soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, susținând că în condițiile în care pretențiile vizează perioada 2009 - 2017, a fost depășit termenul general de prescripție de 3 ani pentru formularea cererii de chemare în judecată.

De asemenea, susține recurenta-pârâtă că în mod greșit instanța de apel a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile excepției de neexecutare a contractului din partea asociatului, ignorând faptul că au intervenit numeroase probleme cauzate de amenajarea drumurilor și trotuarelor, schimbarea locației panourilor publicitare și neasigurarea utilităților pentru funcționarea acestora, aspecte care au condus la modificarea substanțială a obiectului contractului cu impact asupra condițiilor financiare.

Potrivit recurentei-pârâte, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1902 alin. (5) și 1953 alin. (5) C. civ., întrucât nu a considerat nulă clauza privind suma minimă la care ar avea dreptul asociatul Consiliul Local Voluntari iar, în subsidiar, a solicitat să se considere că aceste clauze sunt nescrise.

În continuare, se susține că suma solicitată, reprezentând drepturi restante din beneficiile asocierii, este calculată în mod discreționar de intimatul- reclamant și nu este datorată, nefiind luate în calcul anumite venituri proprii ale recurentei-pârâte care nu sunt rezultate din asociere și un nivel minim garantat, cu încălcarea dispozițiilor legale evocate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 29 martie 2022, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant Orașul Voluntari a depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 24 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul și a stabilit termen de judecată la data de 20 septembrie 2022.

Analizând recursul declarat, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează:

Recursul recurentei-pârâte A. S.R.L. a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că: instanța de apel în mod greșit a dispus cu privire la compensarea unor datorii, fără a fi învestită în acest sens, că au fost încălcate regulile de procedură cu privire la soluționarea excepției de neexecutare a contractului și că instanța de apel a depășit limitele învestirii și cu privire la aplicarea penalităților de întârziere.

Astfel, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor aspecte care nu fac obiectul litigiului și care nu au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată sau prin cerere reconvențională, încălcându-se dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motivul de casare prevăzut de aceste dispoziții legale vizează acte de procedură efectuate cu încălcarea legii având drept consecință nulitatea hotărârii pronunțate în aceste condiții.

Verificând critica formulată din această perspectivă, Înalta Curte constată că motivele invocate de recurenta-pârâtă nu au legătură cu încălcarea unor reguli de procedură, ci sunt critici care privesc modul de soluționare a fondului cauzei.

Astfel, deși recurenta susține că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor aspecte care nu fac obiectul dosarului și care nu au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată sau prin cererea reconvențională, fiind încălcate în acest mod dispozițiile art. 9 alin. (2) și ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ. prin dezvoltarea criticii în realitate se constată modul de interpretare a probelor și caracterul cert al sumelor la plata cărora pârâta a fost obligată.

În ceea ce privește criticile recurentei-pârâte vizând încălcarea dispozițiilor art. 327-329 C. proc. civ., referitoare la prezumțiile legale și judiciare, instanța supremă constată că acestea aduc în discuție aspecte de fapt, care au fost susținute și în apel, și care nu pot fi supuse examenului de nelegalitate din recurs.

Prin urmare, Înalta Curte reține că motivele invocate de recurentă nu au legătură cu regulile de procedură, în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ci sunt critici aduse pe fondul cauzei, care nu se circumscriu motivelor de nelegalitate din perspectiva acestui motiv de casare.

Deși a fost invocat și art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă nu a prezentat argumente în susținerea acestuia, în sensul în care hotărârea recurată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau că ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, situație în care este exclusă posibilitatea verificării legalității deciziei recurate sub acest aspect.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 241 din 2 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins cererea reclamantei A. S.R.L., formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Orașului Voluntari, având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Local Voluntari nr. 119/2014, prin care Orașul Voluntari a dispus aprobarea începerii procedurilor legale în vederea rezilierii contractului de asociere în participatiune nr. x/2004. Această sentință a ramas definitivă prin respingerea recursului, prin decizia civila nr. 7133/2018.

În acest sens, recurenta-pârâtă susține că prin sentința menționată s-a stabilit în mod definitiv faptul că a încetat contractul de asociere în participațiune la data de 11 august 2014, aspect reținut de altfel și de instanța de apel, însă interpretarea dată prin hotărârea recurată este eronată, și încalcă autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri.

Subsumat acestui motiv de casare, recurenta susține în esență că instanța de apel - argumentând că raporturile contractuale dintre părți au continuat și ulterior datei de 11 august 2014, când convenția a fost reziliată, conform statuărilor sentinței 241 din 2 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă - a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al acestei hotărâri judecătorești. Procedând astfel, prin decizia recurată au fost încălcate dispozițiile art. 430 și ale art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Referitor la această critică, Înalta Curte reține că, instanța de apel verificând dacă contractul de asociere în participațiune a fost reziliat și în consecință nu mai poate constitui temei pentru pretențiile reclamantului sau dacă dimpotrivă a continuat și după această dată, a arătat că, deși, prin raportare la această hotărâre judecătorească, concluzia care s-ar impune este aceea că din data anterior menționată, contractul părților a fost reziliat, probele administrate în cauză relevă continuarea raporturilor contractuale dintre părți. Pentru a concluziona în acest sens au fost analizate deconturile de venituri și cheltuieli aferente contractului de asociere precum și procesurile-verbale de predare-primire încheiate între părți în temeiul contractului de asociere în participațiune. Procedând astfel, instanța de apel nu a încălcat statuările anterioare ci a examinat conduita părților ulterioare acestei date.

Prin urmare, în condițiile în care instanța de apel a argumentat în conformitate cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., decizia pronunțată, Înalta Curte reține că și această critică este nefondată urmând a fi înlăturată ca atare.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea normelor de drept material, constând în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă invocă argumente referitoare la faptul că unele probe solicitate nu au fost admise de către instanța de apel, după care contestă soluția și considerentele instanței de apel cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului Voluntari, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția de neexecutare a contractului de asociere, nulitatea clauzei referitoare la clauza leonină, precum și debitul solicitat de reclamantă.

Înalta Curte constată că din cererea de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi examinate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În realitate, în cuprinsul cererii de recurs a fost reluată starea de fapt, fiind reluate ad literam mare parte din susținerile inserate în cuprinsul motivelor de apel.

Astfel, în privința acestui motiv de recurs se observă că, în realitate în această privință sunt reluate în mod identic criticile formulate prin apelul declarat în cauză privind modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active, a prescripției dreptului material la acțiune, excepția de neexecutare a contractului, nulitatea clauzei leonine, fiind de asemenea contestat debitul, sens în care sunt detaliate aspectele de fond ale cauzei, nefiind formulate critici concrete în legătură cu dezlegările instanței de apel.

În aceste condiții, Înalta Curte reamintește că în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii a conformității hotărârii atacate cu nelegalitate de drepturile aplicabile".

Reluarea criticilor formulate în calea de atac a apelului, fără dezvoltarea în mod concret a unor critici de nelegalitate din care să rezulte aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor de drept material, face imposibilă exercitarea controlului judiciar în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate.

În egală măsură, reiterarea chestiunilor de fond ale litigiului ori a modului de interpretare a probelor constituie aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate, fiind în consecință excluse analizei din perspectiva motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1818/A din 26 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1818/A din 26 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2022.