ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2285/2013

Asupra recursului

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2153 din

10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis în parte acțiunea precizată

formulată de către Cabinet Individual de Insolventă B.l.S., lichidator judiciar

al SC R. SRL Baia Mare, în contradictoriu cu pârâtul C.L. și a fost obligat

pârâtul să achite reclamantei suma de 203.059,09 RON, reprezentând diferență

preț neachitat.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, pârâtul C.L.

Curtea de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contecios administartiv și fiscal, prin

decizia civilă nr. 98/2012 din 7 septembrie 2012 a anulat ca netimbrat apelul

declarat de pârât.

Curtea a

apreciat întemeiată excepția de netimbrare a cererii de apel pentru următoarele

considerente:

În

conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în

sarcina pârâtului apelant obligația de a achita taxa judiciară de timbru în

sumă de 2.836,09 RON, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995

obligația de a depune timbrul judiciar în sumă de 5 RON.

În temeiul

dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997 apelantul a fost înștiințat să

achite în contul bugetului local al unității administrativ teritoriale în a

cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal, suma datorată cu

titlu de taxă de timbru, procedura de citare fiind legal îndeplinită în

conformitate cu art. 92

1

C. proc. civ. la data de 28 iunie 2012.

Taxa

judiciară de timbru stabilită și comunicată apelantului nu a fost contestată în

condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, devenind astfel

irevocabilă și nu afost achitată până la închiderea dezbaterilor din data de 7

septembrie 2012.

Conform art.

20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se

plătesc anticipat. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit

se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. Aceeași sancțiune este

prevăzută și de art. 9 din O.G. nr. 32/1995 în cazul neachitării timbrului

judiciar.

Împotriva

acestei decizii, a declarat recurs, în cadrul termenului legal, reclamantul C.L.,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre judecarea apelului pe fond.

În susținerea

cererii de recurs, recurentul a arătat că nu a avut cunoștința de termenul de

judecată acordat pentru judecata apelului, deci nici de obligația de a timbra

cererea de apel.

Arată că s-a

strecurat o greșeală în ceea ce privește domiciliul său care este în Baia Mare,

B-dul B. Și nu B-dul R., astfel cum a indicat reclamanta.

Cererea

de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C.

proc. civ.

Înalta Curte,

analizând cererea de recurs, prin prisma motivelor arătate, astfel cum au fost

încadrate de către recurent, constată următoarele:

Prin prisma

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pot fi

invocate neregularitățile de ordin procedural și care pot fi sancționate cu

nulitatea de art. 105 alin. 2 C. proc. civ.

Din acest

punct de vedere, Înalta Curte poate analiza presupusa nelegală citare a

pârâtului C.L.

Astfel, se

constată că domiciliul pârâtului indicat prin cererea de apel este B-dul B.,

județul Maramureș, adresă la care partea a fost citată pentru termenul de

judecată din data de 7 septembrie 2012, cu obligația de a depune taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar, sub sancțiunea anulării cererii.

La adresa sus

menționată, instanța de apel a comunicat hotărârea pronunțată, iar pârâtul în

cadrul termenuluiprevăzut de art. 301 C. proc. civ. a declarat recurs, indicând

adresa care a fost conceptată în cadrul litigiului de față.

În

consecință, dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. nu pot fi reținute,

în ceea ce privește dovada îndeplinirii procedurii de citare existentă la

dosarul de apel, care îndeplinește toate mențiunile esențiale prevăzute la art.

100 alin. (3) C. proc. civ.

În aceste

condiții, în raport de invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., se constată că dispozițiile art. 20 din Legea nr.

146/1997 și ale O.G. nr. 32/1995 au fost corect aplicate, din acest punct de

vedere nefiind evidențiate motive prin care aceste dispoziții legale au fost

aplicate greșit.

În raport de

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

În temeiul

art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite cererea intimatei prin

care a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată

ocazionate de prezenta cale de atac, constând în cheltuieli de transport,

astfel cum au fost dovedite cu documentele depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul C.L. împotriva deciziei civile nr.

98/2012 din 7 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Obligă

recurentul C.L. la plata sumei de 1.231 RON, reprezentând cheltuieli de

judecată, în favoarea intimatei SC R. SRL reprezentată de lichidator B.I.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.