ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2285/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2153 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de către Cabinet Individual de Insolventă B.l.S., lichidator judiciar al SC R. SRL Baia Mare, în contradictoriu cu pârâtul C.L. și a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 203.059,09 RON, reprezentând diferență preț neachitat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, pârâtul C.L. Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contecios administartiv și fiscal, prin decizia civilă nr. 98/2012 din 7 septembrie 2012 a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârât.

Curtea a apreciat întemeiată excepția de netimbrare a cererii de apel pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina pârâtului apelant obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 2.836,09 RON, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 obligația de a depune timbrul judiciar în sumă de 5 RON. În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997 apelantul a fost înștiințat să achite în contul bugetului local al unității administrativ teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal, suma datorată cu titlu de taxă de timbru, procedura de citare fiind legal îndeplinită în conformitate cu art. 92 1 C. proc.

civ. la data de 28 iunie 2012. Taxa judiciară de timbru stabilită și comunicată apelantului nu a fost contestată în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, devenind astfel irevocabilă și nu afost achitată până la închiderea dezbaterilor din data de 7 septembrie 2012. Conform art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. Aceeași sancțiune este prevăzută și de art. 9 din O.G. nr. 32/1995 în cazul neachitării timbrului judiciar. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în cadrul termenului legal, reclamantul C.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre judecarea apelului pe fond.

În susținerea cererii de recurs, recurentul a arătat că nu a avut cunoștința de termenul de judecată acordat pentru judecata apelului, deci nici de obligația de a timbra cererea de apel. Arată că s-a strecurat o greșeală în ceea ce privește domiciliul său care este în Baia Mare, B-dul B. Și nu B-dul R., astfel cum a indicat reclamanta. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând cererea de recurs, prin prisma motivelor arătate, astfel cum au fost încadrate de către recurent, constată următoarele: Prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pot fi invocate neregularitățile de ordin procedural și care pot fi sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. 2 C. proc.

civ. Din acest punct de vedere, Înalta Curte poate analiza presupusa nelegală citare a pârâtului C.L. Astfel, se constată că domiciliul pârâtului indicat prin cererea de apel este B-dul B., județul Maramureș, adresă la care partea a fost citată pentru termenul de judecată din data de 7 septembrie 2012, cu obligația de a depune taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, sub sancțiunea anulării cererii. La adresa sus menționată, instanța de apel a comunicat hotărârea pronunțată, iar pârâtul în cadrul termenuluiprevăzut de art. 301 C. proc. civ. a declarat recurs, indicând adresa care a fost conceptată în cadrul litigiului de față. În consecință, dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

nu pot fi reținute, în ceea ce privește dovada îndeplinirii procedurii de citare existentă la dosarul de apel, care îndeplinește toate mențiunile esențiale prevăzute la art. 100 alin. (3) C. proc. civ. În aceste condiții, în raport de invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 și ale O.G. nr. 32/1995 au fost corect aplicate, din acest punct de vedere nefiind evidențiate motive prin care aceste dispoziții legale au fost aplicate greșit. În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite cererea intimatei prin care a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cale de atac, constând în cheltuieli de transport, astfel cum au fost dovedite cu documentele depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.L. împotriva deciziei civile nr. 98/2012 din 7 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurentul C.L. la plata sumei de 1.231 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei SC R. SRL reprezentată de lichidator B.I.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.