ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 200/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 200/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin Sentința civilă

nr. 923 din 8 noiembrie 2011, Tribunalului Cluj, a admis acțiunea formulată de

reclamantul C.A.I. împotriva pârâților M.I.F. (în nume propriu și în calitate

de succesor al Biroului executorului judecătoresc M.I.F.), M.P., SC D.T. SRL

Gherla și SC M.C.C. SRL Gherla; s-a constatat nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 561 din 12 martie 2004 de

BNP D.G.I. încheiat între pârâtul M.P., în calitate de vânzător și pârâtele SC

D.T. SRL, SC M.C.C. SRL, în calitate de cumpărătoare, cu privire la imobilul

situat în localitatea Gherla, str. Ș.O.I. nr. 2, județul Cluj, imobil înscris

în CF nr. 200 Gherla cu nr. top 38/2, 40/2/2/2 constând în construcție

începută, fiind turnate fundațiile și pereții exteriori ai parterului clădirii

din beton cu suprafața construită de 416 m.p., precum și teren în suprafață de

523 m.p; s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii

contractului în sensul că obligă pârâții SC M.C.C. SRL și SC D.T. SRL să

recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului; s-a dispus

rectificarea CF în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtelor SC

M.C.C. SRL și SC D.T. SRL din CF nr. 10077-10091 Gherla și sistarea acestor

cărți funciare, redeschiderea CF nr. 200 Gherla, radierea dreptului de

proprietate al pârâtelor SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL din CF nr. 200 Gherla de

sub B 39 și 40 asupra imobilului cu nr. top 32/2, 40/2/2/2 și revenirea la

situația din CF de sub B32 și B33; s-a respins excepția prescripției dreptului

la acțiunea în rectificare invocată de pârâta SC M.C.C. SRL.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 202/2010, Tribunalul Cluj a admis acțiunea formulată de reclamantul C.A.I.

împotriva pârâților M.I.F., BEJ M.I.F., M.P., SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL și

s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 561 din 12 martie 2004 a BNP D.G.I., încheiat între

vânzătorul M.P. și pârâtele SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL cu privire la imobilul

înscris în CF 200 Gherla, constând din construcție începută, fiind turnate

fundațiile și pereții exteriori ai parterului clădirii din beton, cu suprafața

construită de 416 mp, precum și teren în suprafață de 523 mp, s-a dispus

repunerea părților în situația anterioară în sensul obligării pârâților să

recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus

descris; s-a dispus rectificarea înscrierilor din CF și revenirea la situația

din CF de sub B 32 și B33.

Împotriva Sentinței

civile nr. 202/2010 au formulat apel pârâtele SC M.C.C. SRL și SC D.T. SRL, iar

prin Decizia civilă nr. 279/A/2010 Curtea de Apel Cluj a admis excepția lipsei

capacității de folosință a BEJ M.I.F., a admis apelurile, a desființat sentința

și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin Decizia civilă

nr. 3926 din 12 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins

recursul declarat de SC M.C.C. SRL și SC D.T.S SRL.

Imobilul cu nr. top

38/2, 40/2/2/2, construcție începută în suprafață de 416 mp, precum și teren în

suprafață de 523 mp, a constituit proprietatea tabulară a reclamantului C.A.I.

Imobilul a fost

grevat cu un drept de ipotecă pentru suma de 14.080 Dolari S.U.A. în favoarea

numitului B.D.A. Deoarece reclamantul nu și-a achitat datoria, creditorul a

procedat la executarea silită.

Conform procesului

verbal de licitație imobiliară încheiat la data de 1 martie 2002 și a actului

de adjudecare încheiat la 11 martie 2002, în Dosarul execuțional nr. 88/2001 al

BEJ M.I.F., imobilul înscris în CF 200 Gherla cu nr. top 38/2 și 40/2/2/2 a

fost vândut la licitație pârâtului M.P., acesta achitând prețul de 550.000.000

lei (ROL).

M.P. a înstrăinat

imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr.

561 din 12 martie 2004 a BNP D.G.I. către pârâtele SC D.T. SRL, și SC M.C.C.

SRL, pentru prețul de 600.000.000 ROL.

Prin Sentința penală

nr. 7/2008, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus condamnarea pârâtului M.I.F.

pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătură privată și primire de

foloase necuvenite. S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de

reclamantul C.A.I., pârâtul M.I.F. fiind obligat la plata sumei de 500.000 EURO

daune morale și 500.000 RON daune materiale.

De asemenea, s-a dispus

restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor prin anularea

înscrisurilor falsificate.

Prin Decizia penală

nr. 2039 din 1 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, sentința menționată a fost casată în parte, în ceea ce privește latura

penală. Referitor la latura civilă, a fost redus cuantumul daunelor morale, de

la 500.000 EURO la 20.000 EURO, fiind menținute celelalte dispoziții.

Actul juridic prin

care pârâtul M.P. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în

litigiu a fost anulat prin sentința penală menționată mai sus, devenind astfel

aplicabil principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, conform

căruia anularea actului juridic inițial atrage anularea și a actului

subsecvent.

În ceea ce privește

cumpărătoarea SC D.T. SRL, tribunalul a apreciat că nu poate fi vorba de

bună-credință a terțului dobânditor cu titlu oneros, deoarece reprezentanții

acestei societăți sunt fiul, respectiv concubina vânzătorului, care aveau

cunoștință despre dosarul penal finalizat prin sentința Curții de Apel Târgu

Mureș.

De asemenea, nici în

ceea ce privește cumpărătoarea SC M.C.C. SRL nu se poate reține buna credință,

întrucât reprezentantul acesteia știa despre existența dosarului penal

menționat mai sus.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel pârâtele SC D.T. SRL Gherla și SC M.C.C. SRL,

criticând-o sub aspectul netemeiniciei.

Prin Decizia civilă

nr. 35/A din 20 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, au fost

respinse ca nefondate aceste apeluri.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel Cluj a reținut în esență următoarele:

Niciuna dintre

apelante nu a fost de bună-credință la momentul încheierii contractului în

litigiu, fiind avute în vedere statuările primei instanțe întru totul corecte cu

privire la elementele de fapt, susținute de probe care conduc la concluzia

relei credințe a apelantelor.

Nu se poate vorbi

despre încălcarea de către prima instanță a regulilor care guvernează reparația

integrală a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită, căci deși este real

că după data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, apelantele au

continuat edificarea acestuia, aducându-l în situația de astăzi, repunerea

reclamantului în situația anterioară ca o consecință a nulității contractului în

litigiu implica și îngăduia radierea dreptului de proprietate al apelantelor și

reînscrierea celui al reclamantului.

Altfel, pronunțarea

nulității contractului ar risca să rămână fără efectele patrimoniale ce-i sunt

specifice, făcând iluzorie redobândirea de către reclamant a drepturilor

pierdute în mod nelegal.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâtele SC M.C.C. SRL și SC D.T. SRL.

SC M.C.C. SRL critică

decizia sub următoarele aspecte:

Incidența

dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ.

Necompetența

materială a instanței de fond și nulitatea hotărârilor pronunțate de instanța

de fond și cea de apel.

Singurul efect ce îi

poate fi recunoscut Deciziei nr. 3926/2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție este acela de a conferi caracter irevocabil Deciziei nr. 279/A/2010 a

Curții de Apel Cluj. Astfel, Tribunalul Cluj trebuia să pună în discuție

excepția necompetenței sale materiale. Se impune anularea hotărârilor

pronunțate conform art. 304 pct. 3 și 5 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre

competentă soluționare a Tribunalului Cluj, litigiul având o natură comercială.

Puterea lucrului

judecat în privința soluției de respingere a cererii de constatare a nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare pronunțată de Curtea de Apel Târgu

Mureș prin Sentința nr. 7/2008, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2039/2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Excepția

inadmisibilității acțiunii introductive, încălcarea principiului „electa una

via, non datur recursus ad alteram".

Instanța a omis să

observe că acțiunea civilă a reclamantului, promovată după finalizarea

procesului penal în care acesta se constituie parte civilă cu privire la

aceleași pretenții, apărea ca inadmisibilă.

Excepția prescripției

dreptului la acțiune.

În cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, astfel că este aplicabil principiul

„cartea funciară garantează proprietarul".

Acțiunea

reclamantului este prescrisă, fiind formulată cu depășirea termenului de 3 ani.

Se mai invocă și

caracterul nefondat al hotărârii de fond, respectiv greșita interpretare și

aplicare a principiului reparației integrale a prejudiciului arătându-se că

intervenția instanței de judecată menită să asigure restabilirea ordinii de

drept a cauzat, în cele din urmă, o nouă dezechilibrare a acesteia.

SC D.T.S SRL critică

decizia sub următoarele motive de nelegalitate.

Fondul litigiului a

fost soluționat de către o instanță necompetentă material, dat fiind caracterul

comercial al litigiului - motiv de nelegalitate de ordine publică prevăzut de

art. 304 pct. 3 și 5 C. proc. civ.

Încălcarea

autorității de lucru judecat de care se bucură Sentința penală nr. 7/2008 a

Curții de Apel Târgu Mureș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2039/2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Inadmisibilitatea

acțiunii.

Irevocabilitatea

dreptului de opțiune între acțiunea civilă și acțiunea civilă în procesul

penal. Intimatul a formulat toate pretențiile sale civile în fața instanței

penale, optând irevocabil pentru exercitarea acțiunii civile în procesul penal,

iar apoi, în mod inadmisibil, s-a adresat cu o parte din aceste pretenții

soluționate nefavorabil de instanța penală, instanței civile.

Pe fondul cauzei,

soluția instanței de fond este nelegală, fiind rezultatul unei greșite

interpretări a textelor legale și expresia eronatei aplicări a normelor

incidente, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de apel a

îngăduit fără fundamente juridice încălcarea de către instanța fondului a

principiului reparării prejudiciului și a consacrat o faptă ilicită pronunțând

hotărârea recurată.

În opinia recurentei,

instanța trebuia să limiteze, în baza rolului activ și a unei probațiuni

specifice, efectele restabilirii situației anterioare fie, în situația

reparării în natură, la reintrarea în patrimoniul reclamantului a imobilului în

starea în care acesta se afla la momentul vânzării la licitație, fie, în caz

contrar, la contravaloarea acestui imobil prin raportare la stadiul în care se

prezenta în procedura de executare silită.

Analizând recursurile

prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că

acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele

considerente:

În primul rând, este

de remarcat faptul că ambele recurente, în esență invocă aceleași motive de

recurs, astfel că acestea vor fi tratate împreună, Înalta Curte urmând a

răspunde criticilor prin următoarele argumente:

În ceea ce privește

competența materială a instanței.

Acțiunea introductivă

de instanță a avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 561 din 12 martie 2004 a BNP

D.G. I. și repunerea în situația anterioară încheierii actului atacat.

Problema competenței

materiale a soluționării acestui litigiu a fost tranșată prin Decizia civilă

nr. 3926 din 12 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie prin

care s-a apreciat că sunt nefondate criticile privind competența materială de

soluționare a cauzei.

Pe de altă parte, nu

se poate pune problema naturii comerciale a litigiului, dat fiind obiectul

acțiunii.

Cu privire la

încălcarea autorității de lucru judecat de care se bucura Sentința penală nr.

7/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, rămasă definitivă prin Decizia nr.

2039/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Referitor la latura

civilă, instanța penală a dispus în sensul că restabilirea situației anterioare

săvârșirii infracțiunilor este posibilă doar parțial în condițiile în care

cererea privind anularea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat de

adjudecatarul M.P. cu SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL a fost considerată

inadmisibilă deoarece cumpărătorii imobilului nu aveau calitate procesuală în

respectiva cauză.

Evident că nu se

poate pune în discuție nulitatea contractului de vânzare-cumpărare decât în

contradictoriu cu cumpărătorii imobilului în litigiu.

Așadar, acest capăt

de cerere nu a fost soluționat pe fond în cauza penală, cele două societăți

nefiind părți în acea cauză.

Așa fiind, cerințele

art. 1201 C. civ. și ale art. 166 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză și

nu poate fi reținută critica privind autoritatea de lucru judecat.

În același sens, nu

poate fi primită critica privind inadmisibilitatea acțiunii, latura civilă

nefiind soluționată în întregime în cadrul procesului penal, dat fiind faptul

că societățile cumpărătoare nu erau părți în respectivul proces.

Referitor la excepția

prescripției dreptului la acțiune formulat de SC M.C.C. SRL, Înalta Curte

apreciază că instanța de apel a reținut în mod corect că societatea nu are

calitatea de dobânditor de bună credință și în aceste condiții nu poate invoca

în favoarea sa termenul de prescripție de 3 ani.

Termenul de

prescripție de 3 ani profită doar acelora care au fost de bună-credință la

momentul dobândirii, în caz contrar acțiunea în rectificare rămânând imprescriptibilă,

de efectele ei nemaifiind apărați terții dobânditori, căci reaua-credință nu

intră sub protecția legii.

Criticile de recurs

referitoare la fondul cauzei nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.

1-9, nefiind în realitate critici de nelegalitate a deciziei pronunțate de

Curtea de Apel Cluj.

De altfel, recurenta

SC M.C.C. SRL arată în ultimul motiv de recurs „caracterul nefondat al

hotărârii de fond - greșita interpretare și aplicare a principiului reparației

integrale a prejudiciului".

Înalta Curte, în

recurs nu face aprecieri cu privire la probele administrate și la temeinicia

deciziei atacate, ci se limitează numai la motivele de nelegalitate expres

prevăzute la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

S-a mai reținut în

mod corect de către Curtea de Apel că nu s-au încălcat regulile care guvernează

reparația integrală a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită întrucât

repunerea reclamantului-intimat în situația anterioară ca o consecință a

nulității contractului în litigiu implică și îngăduie radierea dreptului de

proprietate al pârâtelor și reînscrierea celui al reclamantului.

Dacă nu s-ar proceda

în acest sens, pronunțarea nulității contractului riscă să rămână fără efectele

patrimoniale ce-i sunt specifice, făcând iluzorie redobândirea de către

reclamant a drepturilor pierdute în mod nelegal.

În ceea ce privește

susținerea vizând o eventuală îmbogățire fără justă cauză a

intimatului-reclamant, față de investițiile efectuate de cele două recurente,

aceste investiții, respectiv cuantumul lor nu au făcut obiectul prezentei

cauze, astfel că nu pot fi cercetate direct în recurs.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că nu există motive de nelegalitate care

să impună casarea sau modificarea deciziei atacate și pe cale de consecință,

față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile urmează a fi

respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâtele SC D.T. SRL Gherla și SC M.C.C. SRL Gherla împotriva Deciziei

civile nr. 35/A/2012 din 20 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția I civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 24 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG