ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 200/2013

Prin Sentința civilă nr. 923 din 8 noiembrie 2011, Tribunalului Cluj, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.A.I. împotriva pârâților M.I.F. (în nume propriu și în calitate de succesor al Biroului executorului judecătoresc M.I.F.), M.P., SC D.T. SRL Gherla și SC M.C.C. SRL Gherla; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 561 din 12 martie 2004 de BNP D.G.I. încheiat între pârâtul M.P., în calitate de vânzător și pârâtele SC D.T. SRL, SC M.C.C. SRL, în calitate de cumpărătoare, cu privire la imobilul situat în localitatea Gherla, str. Ș.O.I.

nr. 2, județul Cluj, imobil înscris în CF nr. 200 Gherla cu nr. top 38/2, 40/2/2/2 constând în construcție începută, fiind turnate fundațiile și pereții exteriori ai parterului clădirii din beton cu suprafața construită de 416 m.p., precum și teren în suprafață de 523 m.p; s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului în sensul că obligă pârâții SC M.C.C. SRL și SC D.T. SRL să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului; s-a dispus rectificarea CF în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtelor SC M.C.C. SRL și SC D.T. SRL din CF nr. 10077-10091 Gherla și sistarea acestor cărți funciare, redeschiderea CF nr. 200 Gherla, radierea dreptului de proprietate al pârâtelor SC D.T.

SRL și SC M.C.C. SRL din CF nr. 200 Gherla de sub B 39 și 40 asupra imobilului cu nr. top 32/2, 40/2/2/2 și revenirea la situația din CF de sub B32 și B33; s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiunea în rectificare invocată de pârâta SC M.C.C. SRL. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele: Prin Sentința civilă nr. 202/2010, Tribunalul Cluj a admis acțiunea formulată de reclamantul C.A.I. împotriva pârâților M.I.F., BEJ M.I.F., M.P., SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 561 din 12 martie 2004 a BNP D.G.I., încheiat între vânzătorul M.P. și pârâtele SC D.T. SRL și SC M.C.C.

SRL cu privire la imobilul înscris în CF 200 Gherla, constând din construcție începută, fiind turnate fundațiile și pereții exteriori ai parterului clădirii din beton, cu suprafața construită de 416 mp, precum și teren în suprafață de 523 mp, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul obligării pârâților să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus descris; s-a dispus rectificarea înscrierilor din CF și revenirea la situația din CF de sub B 32 și B33. Împotriva Sentinței civile nr. 202/2010 au formulat apel pârâtele SC M.C.C. SRL și SC D.T. SRL, iar prin Decizia civilă nr. 279/A/2010 Curtea de Apel Cluj a admis excepția lipsei capacității de folosință a BEJ M.I.F., a admis apelurile, a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin Decizia civilă nr. 3926 din 12 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de SC M.C.C. SRL și SC D.T.S SRL. Imobilul cu nr. top 38/2, 40/2/2/2, construcție începută în suprafață de 416 mp, precum și teren în suprafață de 523 mp, a constituit proprietatea tabulară a reclamantului C.A.I. Imobilul a fost grevat cu un drept de ipotecă pentru suma de 14.080 Dolari S.U.A. în favoarea numitului B.D.A. Deoarece reclamantul nu și-a achitat datoria, creditorul a procedat la executarea silită. Conform procesului verbal de licitație imobiliară încheiat la data de 1 martie 2002 și a actului de adjudecare încheiat la 11 martie 2002, în Dosarul execuțional nr. 88/2001 al BEJ M.I.F., imobilul înscris în CF 200 Gherla cu nr. top 38/2 și 40/2/2/2 a fost vândut la licitație pârâtului M.P., acesta achitând prețul de 550.000.000 lei (ROL).

M.P. a înstrăinat imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 561 din 12 martie 2004 a BNP D.G.I. către pârâtele SC D.T. SRL, și SC M.C.C. SRL, pentru prețul de 600.000.000 ROL. Prin Sentința penală nr. 7/2008, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus condamnarea pârâtului M.I.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătură privată și primire de foloase necuvenite. S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantul C.A.I., pârâtul M.I.F. fiind obligat la plata sumei de 500.000 EURO daune morale și 500.000 RON daune materiale. De asemenea, s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor prin anularea înscrisurilor falsificate.

Prin Decizia penală nr. 2039 din 1 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sentința menționată a fost casată în parte, în ceea ce privește latura penală. Referitor la latura civilă, a fost redus cuantumul daunelor morale, de la 500.000 EURO la 20.000 EURO, fiind menținute celelalte dispoziții. Actul juridic prin care pârâtul M.P. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost anulat prin sentința penală menționată mai sus, devenind astfel aplicabil principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, conform căruia anularea actului juridic inițial atrage anularea și a actului subsecvent. În ceea ce privește cumpărătoarea SC D.T. SRL, tribunalul a apreciat că nu poate fi vorba de bună-credință a terțului dobânditor cu titlu oneros, deoarece reprezentanții acestei societăți sunt fiul, respectiv concubina vânzătorului, care aveau cunoștință despre dosarul penal finalizat prin sentința Curții de Apel Târgu Mureș.

De asemenea, nici în ceea ce privește cumpărătoarea SC M.C.C. SRL nu se poate reține buna credință, întrucât reprezentantul acesteia știa despre existența dosarului penal menționat mai sus. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele SC D.T. SRL Gherla și SC M.C.C. SRL, criticând-o sub aspectul netemeiniciei. Prin Decizia civilă nr. 35/A din 20 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, au fost respinse ca nefondate aceste apeluri. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Cluj a reținut în esență următoarele: Niciuna dintre apelante nu a fost de bună-credință la momentul încheierii contractului în litigiu, fiind avute în vedere statuările primei instanțe întru totul corecte cu privire la elementele de fapt, susținute de probe care conduc la concluzia relei credințe a apelantelor.

Nu se poate vorbi despre încălcarea de către prima instanță a regulilor care guvernează reparația integrală a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită, căci deși este real că după data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, apelantele au continuat edificarea acestuia, aducându-l în situația de astăzi, repunerea reclamantului în situația anterioară ca o consecință a nulității contractului în litigiu implica și îngăduia radierea dreptului de proprietate al apelantelor și reînscrierea celui al reclamantului. Altfel, pronunțarea nulității contractului ar risca să rămână fără efectele patrimoniale ce-i sunt specifice, făcând iluzorie redobândirea de către reclamant a drepturilor pierdute în mod nelegal.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC M.C.C. SRL și SC D.T. SRL. SC M.C.C. SRL critică decizia sub următoarele aspecte: Incidența dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ. Necompetența materială a instanței de fond și nulitatea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel. Singurul efect ce îi poate fi recunoscut Deciziei nr. 3926/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este acela de a conferi caracter irevocabil Deciziei nr. 279/A/2010 a Curții de Apel Cluj. Astfel, Tribunalul Cluj trebuia să pună în discuție excepția necompetenței sale materiale. Se impune anularea hotărârilor pronunțate conform art. 304 pct. 3 și 5 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre competentă soluționare a Tribunalului Cluj, litigiul având o natură comercială.

Puterea lucrului judecat în privința soluției de respingere a cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș prin Sentința nr. 7/2008, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2039/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Excepția inadmisibilității acțiunii introductive, încălcarea principiului „electa una via, non datur recursus ad alteram". Instanța a omis să observe că acțiunea civilă a reclamantului, promovată după finalizarea procesului penal în care acesta se constituie parte civilă cu privire la aceleași pretenții, apărea ca inadmisibilă. Excepția prescripției dreptului la acțiune. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, astfel că este aplicabil principiul „cartea funciară garantează proprietarul". Acțiunea reclamantului este prescrisă, fiind formulată cu depășirea termenului de 3 ani.

Se mai invocă și caracterul nefondat al hotărârii de fond, respectiv greșita interpretare și aplicare a principiului reparației integrale a prejudiciului arătându-se că intervenția instanței de judecată menită să asigure restabilirea ordinii de drept a cauzat, în cele din urmă, o nouă dezechilibrare a acesteia. SC D.T.S SRL critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate. Fondul litigiului a fost soluționat de către o instanță necompetentă material, dat fiind caracterul comercial al litigiului - motiv de nelegalitate de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 și 5 C. proc. civ. Încălcarea autorității de lucru judecat de care se bucură Sentința penală nr. 7/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2039/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Inadmisibilitatea acțiunii. Irevocabilitatea dreptului de opțiune între acțiunea civilă și acțiunea civilă în procesul penal. Intimatul a formulat toate pretențiile sale civile în fața instanței penale, optând irevocabil pentru exercitarea acțiunii civile în procesul penal, iar apoi, în mod inadmisibil, s-a adresat cu o parte din aceste pretenții soluționate nefavorabil de instanța penală, instanței civile. Pe fondul cauzei, soluția instanței de fond este nelegală, fiind rezultatul unei greșite interpretări a textelor legale și expresia eronatei aplicări a normelor incidente, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de apel a îngăduit fără fundamente juridice încălcarea de către instanța fondului a principiului reparării prejudiciului și a consacrat o faptă ilicită pronunțând hotărârea recurată.

În opinia recurentei, instanța trebuia să limiteze, în baza rolului activ și a unei probațiuni specifice, efectele restabilirii situației anterioare fie, în situația reparării în natură, la reintrarea în patrimoniul reclamantului a imobilului în starea în care acesta se afla la momentul vânzării la licitație, fie, în caz contrar, la contravaloarea acestui imobil prin raportare la stadiul în care se prezenta în procedura de executare silită. Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente: În primul rând, este de remarcat faptul că ambele recurente, în esență invocă aceleași motive de recurs, astfel că acestea vor fi tratate împreună, Înalta Curte urmând a răspunde criticilor prin următoarele argumente: În ceea ce privește competența materială a instanței.

Acțiunea introductivă de instanță a avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 561 din 12 martie 2004 a BNP D.G. I. și repunerea în situația anterioară încheierii actului atacat. Problema competenței materiale a soluționării acestui litigiu a fost tranșată prin Decizia civilă nr. 3926 din 12 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie prin care s-a apreciat că sunt nefondate criticile privind competența materială de soluționare a cauzei. Pe de altă parte, nu se poate pune problema naturii comerciale a litigiului, dat fiind obiectul acțiunii. Cu privire la încălcarea autorității de lucru judecat de care se bucura Sentința penală nr. 7/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2039/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Referitor la latura civilă, instanța penală a dispus în sensul că restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor este posibilă doar parțial în condițiile în care cererea privind anularea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat de adjudecatarul M.P. cu SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL a fost considerată inadmisibilă deoarece cumpărătorii imobilului nu aveau calitate procesuală în respectiva cauză. Evident că nu se poate pune în discuție nulitatea contractului de vânzare-cumpărare decât în contradictoriu cu cumpărătorii imobilului în litigiu. Așadar, acest capăt de cerere nu a fost soluționat pe fond în cauza penală, cele două societăți nefiind părți în acea cauză. Așa fiind, cerințele art. 1201 C. civ.

și ale art. 166 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză și nu poate fi reținută critica privind autoritatea de lucru judecat. În același sens, nu poate fi primită critica privind inadmisibilitatea acțiunii, latura civilă nefiind soluționată în întregime în cadrul procesului penal, dat fiind faptul că societățile cumpărătoare nu erau părți în respectivul proces. Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune formulat de SC M.C.C. SRL, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a reținut în mod corect că societatea nu are calitatea de dobânditor de bună credință și în aceste condiții nu poate invoca în favoarea sa termenul de prescripție de 3 ani. Termenul de prescripție de 3 ani profită doar acelora care au fost de bună-credință la momentul dobândirii, în caz contrar acțiunea în rectificare rămânând imprescriptibilă, de efectele ei nemaifiind apărați terții dobânditori, căci reaua-credință nu intră sub protecția legii.

Criticile de recurs referitoare la fondul cauzei nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 1-9, nefiind în realitate critici de nelegalitate a deciziei pronunțate de Curtea de Apel Cluj. De altfel, recurenta SC M.C.C. SRL arată în ultimul motiv de recurs „caracterul nefondat al hotărârii de fond - greșita interpretare și aplicare a principiului reparației integrale a prejudiciului". Înalta Curte, în recurs nu face aprecieri cu privire la probele administrate și la temeinicia deciziei atacate, ci se limitează numai la motivele de nelegalitate expres prevăzute la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

S-a mai reținut în mod corect de către Curtea de Apel că nu s-au încălcat regulile care guvernează reparația integrală a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită întrucât repunerea reclamantului-intimat în situația anterioară ca o consecință a nulității contractului în litigiu implică și îngăduie radierea dreptului de proprietate al pârâtelor și reînscrierea celui al reclamantului. Dacă nu s-ar proceda în acest sens, pronunțarea nulității contractului riscă să rămână fără efectele patrimoniale ce-i sunt specifice, făcând iluzorie redobândirea de către reclamant a drepturilor pierdute în mod nelegal. În ceea ce privește susținerea vizând o eventuală îmbogățire fără justă cauză a intimatului-reclamant, față de investițiile efectuate de cele două recurente, aceste investiții, respectiv cuantumul lor nu au făcut obiectul prezentei cauze, astfel că nu pot fi cercetate direct în recurs.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate și pe cale de consecință, față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele SC D.T. SRL Gherla și SC M.C.C. SRL Gherla împotriva Deciziei civile nr. 35/A/2012 din 20 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 24 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG