ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3926/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3926/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 202 din 4 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul

nr. 5325/117/2008 s-a admis acțiunea formulată și întregită de reclamantul C.A.I.,

împotriva pârâților M.I.F., B.E.J. M.I.F., M.P., SC D.T. SRL, și SC M.C.C. SRL,

și, în consecință:

S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat prin încheierea din 12 martie 2004 a B.N.P. D.-G.I., încheiat între

pârâtul M.P., în calitate de vânzător și pârâtele SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL,

în calitate de cumpărătoare, privind imobilul situat în Gherla strada Ș.O.I., jud.

Cluj, înscris în CF nr. AA cu nr. top. XX/2, nr. top. YY/2/2/2, construcție începută,

fiind turnate fundațiile și pereții exteriori ai parterului clădirii din beton,

cu suprafața construită de 416 m.p., precum și teren în suprafață de 523 m.p.

S-a dispus repunerea în situația anterioară încheierii

contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că obligă pârâții să recunoască reclamantului

dreptul de proprietate asupra imobilului descris mai sus și să-i predea în posesie

imobilul.

S-a dispus rectificarea înscrierilor din cartea funciară,

în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtelor SC D.T. SRL și SC M.C.C.

SRL din CF nr. BB-CC Gherla și sistarea acestor cărți funciare, redeschiderea CF

nr. AA Gherla, radierea dreptului de proprietate al pârâtelor SC D.T. SRL și SC

M.C.C. SRL și al pârâtului M.P. din CF nr. AA Gherla de sub B R, T și S, asupra

imobilului cu nr. top. XX/2, nr. top. YY/2/2/2 și revenirea la situația de carte

funciară, de sub B G și B L.

Pârâții au fost obligați să achite reclamantului suma de

820 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut

că, din copia CF nr. AA Gherla rezultă că imobilul cu nr. top. XX/2, nr. top.

YY/2/2/2, construcție începută, fiind turnate fundațiile și pereții exteriori ai

parterului clădirii din beton în suprafață de 416 m.p., precum și teren în suprafață

de 523 m.p., a constituit proprietatea tabulară a reclamantului C.A.I. Dreptul de

proprietate al acestuia a fost înscris sub B G prin încheierea CF nr. X/1942/1997,

cu titlu de cumpărare, în ceea ce privește construcția și sub B L prin încheierea

CF Y/196-197/2000, în baza ordinului nr. JJ/1998 al Prefectului județului Cluj,

în ceea ce privește terenul.

Conform procesului-verbal de licitație imobiliară încheiat

la data de 01 martie 2002 și actului de adjudecare încheiat la data de 11

martie 2002, ambele în dosarul execuțional nr. 88/2001 al B.E.J. M.I.F., imobilul

înscris în CF nr. AA Gherla cu nr. top. XX/2 și nr. YY/2/2/2 a fost vândut la licitație

pârâtului M.P., acesta achitând prețul de 550.000.000 ROL.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin

încheierea din 12 martie 2004 a B.N.P. D.-G.I. pârâtul M.P. a înstrăinat imobilul

menționat pârâtelor SC D.T. SRL, reprezentată prin mandatar M.C.I. și SC M.C.C.

SRL, reprezentată prin asociat unic F.L., pentru prețul de 600.000.000 ROL, achitat

integral.

Prin încheierea CF nr. DD din 22 noiembrie 2007, în baza

autorizațiilor de construire nr. A/2000 și nr. B/2006, a procesului-verbal de recepție

la terminarea lucrărilor nr. C/2007, a certificatului de ramură nr. D/2007, a certificatului

de atestare a extinderii construcției nr. E/2007 și a documentației cadastrale,

imobilul cu nr. top. XX/2, nr. top. YY/2/2/2 a fost transcris în CF nou formată

nr. BB Gherla, care s-a transformat în CF colectivă, primind număr cadastral EE

și s-a înscris construcția existentă, constând în imobil D+P+2E+M cu 14 apartamente,

cu părțile indivize comune aferente, cele 14 apartamente fiind transcrise în CF

nr. FF-CC Gherla. Totodată, CF nr. AA Gherla a fost sistată.

Prin sentința penală nr. 7/2008 a Curții de Apel Târgu-Mureș

s-a dispus condamnarea pârâtului M.I.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals

intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri

sub semnătură privată și primire de foloase necuvenite.

Totodată, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată

de reclamantul C.A.I., pârâtul M.I.F. fiind obligat la plata sumei de 500.000 euro

daune morale și a sumei de 50.000 RON daune materiale.

S-a constatat că actul juridic prin care pârâtul M.P. a

dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost anulat prin

sentința penală menționată mai sus, devenind astfel aplicabil principiul resoluto

jure dantis resolvitur jus accipientis, conform căruia anularea actului juridic

inițial atrage anularea și a actului subsecvent.

Referitor la cumpărătoarea SC M.C.C. SRL s-a reținut că,

din declarațiile martorilor F.I. și H.G. rezultă că la sfârșitul lunii februarie

2004, deci înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare atacat, martorii

au asistat la o discuție între reclamant și F.L., reprezentantul acestei pârâte,

reclamantul spunându-i acestuia să nu cumpere imobilul descris mai sus, întrucât

acesta este în litigiu și înmânându-i o copie a unei hotărâri judecătorești dintr-un

proces pe care reclamantul îl câștigase în acel an. De asemenea, F.L. a afirmat

că nu o să se amestece și nu o să cumpere imobilul.

Ținând cont de aceste probe, instanța a considerat că nici

în ceea ce privește cumpărătoarea SC M.C.C. SRL nu se poate reține buna-credință,

întrucât reprezentantul acesteia știa despre existența dosarului penal menționat

mai sus. Contrar susținerilor pârâtelor, sentința penală nr. 244 din 18

februarie 2004 a Judecătoriei Gherla a fost redactată la data de 24 februarie 2004

și comunicată reclamantului la data de 27 februarie 2004, astfel încât este posibil

ca reclamantul să-i fi înmânat această sentință reprezentantului pârâtei SC M.C.C.

SRL.

Totodată, instanța nu a reținut apărările pârâtelor societăți

comerciale, în sensul că la data încheierii actului în CF nr. AA Gherla imobilul

în litigiu figura ca fiind liber de sarcini, aceste aspecte nefiind suficiente pentru

a stabili buna lor credință, în condițiile în care din probele administrate a rezultat

că reprezentanții acestora aveau cunoștință despre litigiul terminat cu soluția

de anulare a actelor prin care vânzătorul a dobândit imobilul.

Referitor la invocarea de către reclamant a cauzei nelicite,

instanța a considerat că acesta nu a dovedit împrejurarea că singurul scop al încheierii

actului atacat a fost împiedicarea reclamantului de a obține restituirea imobilului,

însă acest aspect nu prezintă relevanță sub aspectul soluției, întrucât reclamantul

a invocat și reaua-credință a cumpărătoarelor, în sensul că acestea cunoșteau faptul

că imobilul se află în litigiu, împrejurări care au fost dovedite, solicitând să

se constate nulitatea absolută a contractului ca urmare a anulării actelor juridice

prin care vânzătorul a dobândit dreptul de proprietate.

Pentru toate motivele expuse mai sus, instanța a considerat

întemeiată cererea reclamantului privind constatarea nulității absolute a contractului

de vânzare-cumpărare atacat.

Pe cale de consecință, constatând că urmare a desființării

actelor juridice prin care pârâții M.P., SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL au cumpărat

imobilul, aceștia au pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu,

reclamantul a redobândit calitatea de proprietar, în baza dispozițiilor art. 480

C. civ. instanța a dispus repunerea în situația anterioară încheierii contractului

de vânzare-cumpărare, în sensul că a obligat pârâții să recunoască reclamantului

dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și să-i predea în posesie imobilul

.

Totodată, în baza art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996 instanța

a dispus rectificarea înscrierilor din cartea funciară, în sensul radierii dreptului

de proprietate al pârâtelor SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL din CF nr. BB-CC Gherla

și sistarea acestor cărți funciare, redeschiderea CF nr. AA Gherla, radierea dreptului

de proprietate al pârâtelor SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL și al pârâtului M.P. din

CF nr. AA Gherla de sub B R, T și S, asupra imobilului cu nr. top. XX/2, YY/2/2/2

și revenirea la situația de carte funciară, de sub B G și B L.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele SC

D.T. SRL Gherla și SC M.C.C. SRL Gherla.

Pârâta SC D.T. SRL a solicitat admiterea apelului, modificarea

sentinței civile nr. 202/2010 a Tribunalului Cluj, prin care în mod greșit a fost

admisă acțiunea reclamantului C.A.I.

În motivarea apelului arată că deși Tribunalul a stabilit

corect starea de fapt nelegalitatea soluției sale este atrasă de faptul că a calificat

acțiunea dedusă judecății ca pe o acțiune în rectificare de CF bazată pe disp. art

34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996.

Prezumția existenței drepturilor reale înscrise în CF instituită

de disp. art. 30 din Legea nr. 7/1996 - operează în favoarea titularului înscris

indiferent dacă acesta a fost ori nu de bună-credință a dobândit bunul cu titlu

oneros sau gratuit și fără a distinge după cum înscrierea s-a făcut în temeiul unui

act juridic valabil, nul sau inexistent. Cuprinsul cărții funciare/înscrierile de

carte funciară, sunt considerate exacte și complete față de terții subachizitori

cu titlu oneros și de bună-credință.

SC M.C.C. SRL Gherla a solicitat admiterea apelului cu

anularea sentinței civile nr. 202/2010, iar în subsidiar schimbarea în parte a sentinței

în sensul respingerii în parte a acțiunii formulate și completate de reclamant,

respectiv în privința dreptului de proprietate în cotă de ½ parte a apelantei.

În motivarea apelului arată că cauza dedusă judecății este

de natură comercială, iar nu civilă, astfel că Tribunalul Cluj a fost necompetentă

a judeca litigiul, hotărârea fiind nelegală.

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12

martie 21004 a B.N.P. D.G.I. a fost încheiat între M.P., vânzător pe de o parte

și două societăți comerciale, cumpărătoare fiecare în cotă de ½ parte, pe

de altă parte, astfel că este incidentă prezumția de comercialitate instituită prin

art. 4 C. com.

Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 279 din 15

octombrie 2010 a admis excepția lipsei capacității de folosință a B.E.J. M.I.F.

A admis apelurile declarate de SC D.T. SRL Gherla și SC

M.C.C. SRL Gherla, a desființat sentința civilă nr. 20 din 04 martie 2010 cu trimiterea

cauzei spre rejudecare.

În considerentele deciziei s-a arătat că din adresa

din 16 septembrie 2009 emisă de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din

România rezultă că prin Ordinul nr. 2425/C din 07 septembrie 2009 al M.J.L.C. a

încetat calitatea de executor a lui M.I.F.

Acțiunea a fost introdusă de către reclamant la data de

22 mai 2008, iar sentința ce soluționează această acțiune a fost pronunțată la data

de 04 martie 2010 și în contradictoriu cu B.E.J. M.I.F. fără a se observa că acestuia

îi încetase calitatea de executor la data de 07 septembrie 2009, anterior pronunțării

sentinței.

Prin urmare prima instanță a pronunțat o hotărâre față

de o persoană care nu mai avea capacitate de folosință dat fiind că și-a încetat

existența la data de 07 septembrie 2009.

M.I.F. nu a fost citat la instanța de fond și ca succesor

al B.E.J. M.I.F. pentru a putea să formuleze apărări în această calitate, fiind

încălcat dreptul la apărare.

B.E.J. M.I.F. a fost chemat în judecată de către reclamant

pentru că uzând de calitatea pe care o deținea, de executor judecătoresc, a săvârșit

infracțiuni care i-au adus prejudicii reclamantului.

Succesor al B.E.J. M.I.F. este chiar persoana fizică ce

a avut calitatea de executor judecătoresc, anume M.I.F.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) „executarea silită a

dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către

executorii judecătorești“, iar art. 12 dispune că „activitatea executorilor judecătorești

se desfășoară în cadrul unui birou în care pot funcționa unul sau mai mulți executori

judecătorești asociați, cu personalul auxiliar corespunzător. Prin asocierea în

cadrul unei societăți civile profesionale executorul judecătoresc nu își pierde

dreptul la biroul individual. Executorul judecătoresc sau executorii judecătorești

asociați, titulari ai unui birou, pot angaja executori judecătorești stagiari, alt

personal de specialitate, precum și personal auxiliar corespunzător, necesar pentru

desfășurarea activității biroului“, iar art. 35 „executorii judecătorești își exercita

personal atribuțiile și se bucura de stabilitate în funcție, neputând fi transferați

în alta localitate, fără acordul lor, cu excepția cazurilor prevăzute de lege“,

și art. 42 prevede că „răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată,

în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor

sale profesionale“.

Din toate aceste dispoziții reiese că actele se îndeplinesc

de către executorii judecătorești, cărora le incumbă și răspunderea, iar forma de

organizare este aceea de birou în care poate funcționa unul sau mai mulți executori.

În speță a încetat calitatea de executor prin urmare ca

încetare a calității trebuia introdus succesorul, iar nu ca urmare a încetării activității

biroului ca formă de organizare.

Câtă vreme actul a fost exercitat de executorul judecătoresc

căruia îi și revine răspunderea, iar biroul este doar forma de organizare reiese

că cel care este parte este executorul judecătoresc mai ales că art. 42 prevede

că „răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile

legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale“.

Potrivit art. 41 C. proc. civ. „orice persoană care are

folosință drepturilor civile poate să fie parte în judecată“.

Rezultă că o persoană care nu are folosința drepturilor

civile nu poate să fie parte în judecată.

Art. 243 C. proc. civ. prevede că „judecata pricinilor

se suspendă de drept: 1. prin moartea uneia din părți, afară de cazul când partea

interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor; faptele

arătate mai sus nu împiedică pronunțarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea

dezbaterilor“.

Per a contrario, dacă faptele arătate mai sus s-au ivit

înainte de închiderea dezbaterilor acestea împiedică pronunțarea hotărârii.

Art. 85 C. proc. civ. dispune că „judecătorul nu poate

hotărâri asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai

dacă legea nu dispune altfel“.

Prin urmare cât timp în cauză nu a fost introdus succesorul

persoanei care și-a încetat activitatea rezultă că acesta nu a fost legal citat.

Cât privește excepția necompetentei materiale a Tribunalului

Cluj în soluționarea cauzei în prima instanță având în vedere susținerile cu privire

la natură pretins comercială a litigiului trebuie constat că având în vedere soluționarea

cauzei de către prima instanță față de o persoană fără capacitate de folosință prevalează

soluționarea acestei din urmă excepții.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs

pârâții SC D.T. SRL Gherla și SC M.C.C. SRL Gherla, invocând incidența dispozițiilor

art. 304 pct. 3 și art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Recurenții critică hotărârea sub următoarele aspecte:

- Competența în soluționarea cauzei este Judecătoria Gherla

potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., iar în scopul stabilirii competenței materiale

de soluționare a litigiului obligația instanței era de a pune în discuție valoarea

obiectului litigiului, valoare ce se situa sub valoarea de 500.000 RON.

- Instanța de apel era ținută din oficiu să verifice competența

de soluționare a prezentului litigiu.

- Apelurile formulate au fost admise pe excepția lipsei

capacității de folosință a B.E.J. M.I.F., astfel că hotărârea este nelegală.

Examinând criticile formulate prin intermediul cererii

de recurs, se constată nefondate recursurile în considerentele celor ce succed:

Prin demersul judiciar, reclamantul C.A.I. în contradictoriu

cu pârâții M.I.F., B.E.J. M.I.F., M.P., SC D.T. SRL Gherla și SC M.C.C. SRL Gherla

a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat prin încheierea din 2004 și să se dispună repunerea sa în situația

anterior încheierii actului atacat, în sensul atribuirii în deplină proprietate

și posesie a imobilului situat în Gherla strada S.O.I., înscris în CF Gherla

nr. AA cu nr. top. XX/2 și nr. top. YY/2/2/2.

Recurenții critică prin motivele de recurs, competența

materială de soluționare a cauzei, în sensul că, potrivit art. 1 pct. 1 C.

proc. civ. competența soluționării cauzei în primă instanță revine Judecătoriei

Gherla având în vedere valoarea obiectului litigiului.

În calea de atac a apelului, recurenții–pârâți în calitate

de apelanți au adus critici și cu privire la competența materială de soluționare

a cauzei dar, au vizat natura litigiului, susținând că în speță se discută un obiect

de natură comercială și nu civilă astfel că, competența materială în soluționarea

cauzei revine Tribunalului Cluj, secția comercială.

Contrar criticilor formulate, trebuie precizat că problemele

de drept ce privesc competența de soluționare a cauzei după valoarea obiectului

au fost definitiv tranșate în primul ciclu procesual prin decizia civilă nr. 305/A/2008

din 13 noiembrie 2008 prin care s-a admis apelul reclamantului, s-a desființat sentința

și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, adică Tribunalului Cluj.

Această decizie a intrat în puterea lucrului judecat (nefiind

atacată cu recurs) și în ceea ce privește competența materială de soluționare a

cauzei, întrucât a stabilit irevocabil instanța de rejudecare.

Unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului

este principiul securității raporturilor juridice care implică între altele, ca

soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă

în cauză.

Drept urmare competența materială de soluționare a cauzei

după valoarea obiectului a fost irevocabil stabilită prin decizia civilă nr. 305/2008

pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

Referitor la celelalte motive de recurs trebuie arătat

că prin decizia nr. 274/2010 (hotărârea recurată) s-au admis apelurile reținând

incidența în cauză a excepției lipsei capacității de folosință a B.E.J. M.I.F.,

s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare.

Recurenții prin motivele de recurs, referitor la modul

de soluționare a excepției lipsei capacității de folosință B.E.J. M.I.F. a susținut

doar că hotărârea este nelegală, fără a dezvolta motivele de nelegalitate.

Cum recursul nu este o cale de atac devolutivă, recurenții

trebuiau să-și exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii,

recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor, condiția legală

a „dezvoltării motivelor” implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă

argumentare a criticii de fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se întemeiată.

Cum recurenții nu au respectat aceste cerințe legale, motivul

de recurs se va constata nefondat.

Așadar în raport de cele reținute, Înalta Curte în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile, nefiind incidente în

cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții SC D.T. SRL și SC

M.C.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 279A din 15 octombrie 2010 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.