ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3926/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 202 din 4 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 5325/117/2008 s-a admis acțiunea formulată și întregită de reclamantul C.A.I., împotriva pârâților M.I.F., B.E.J. M.I.F., M.P., SC D.T. SRL, și SC M.C.C. SRL, și, în consecință: S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 12 martie 2004 a B.N.P. D.-G.I., încheiat între pârâtul M.P., în calitate de vânzător și pârâtele SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL, în calitate de cumpărătoare, privind imobilul situat în Gherla strada Ș.O.I., jud. Cluj, înscris în CF nr. AA cu nr. top. XX/2, nr. top. YY/2/2/2, construcție începută, fiind turnate fundațiile și pereții exteriori ai parterului clădirii din beton, cu suprafața construită de 416 m.p., precum și teren în suprafață de 523 m.p.

S-a dispus repunerea în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că obligă pârâții să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului descris mai sus și să-i predea în posesie imobilul. S-a dispus rectificarea înscrierilor din cartea funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtelor SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL din CF nr. BB-CC Gherla și sistarea acestor cărți funciare, redeschiderea CF nr. AA Gherla, radierea dreptului de proprietate al pârâtelor SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL și al pârâtului M.P. din CF nr. AA Gherla de sub B R, T și S, asupra imobilului cu nr. top. XX/2, nr. top. YY/2/2/2 și revenirea la situația de carte funciară, de sub B G și B L. Pârâții au fost obligați să achite reclamantului suma de 820 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, din copia CF nr. AA Gherla rezultă că imobilul cu nr. top. XX/2, nr. top. YY/2/2/2, construcție începută, fiind turnate fundațiile și pereții exteriori ai parterului clădirii din beton în suprafață de 416 m.p., precum și teren în suprafață de 523 m.p., a constituit proprietatea tabulară a reclamantului C.A.I. Dreptul de proprietate al acestuia a fost înscris sub B G prin încheierea CF nr. X/1942/1997, cu titlu de cumpărare, în ceea ce privește construcția și sub B L prin încheierea CF Y/196-197/2000, în baza ordinului nr. JJ/1998 al Prefectului județului Cluj, în ceea ce privește terenul. Conform procesului-verbal de licitație imobiliară încheiat la data de 01 martie 2002 și actului de adjudecare încheiat la data de 11 martie 2002, ambele în dosarul execuțional nr. 88/2001 al B.E.J.

M.I.F., imobilul înscris în CF nr. AA Gherla cu nr. top. XX/2 și nr. YY/2/2/2 a fost vândut la licitație pârâtului M.P., acesta achitând prețul de 550.000.000 ROL. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 12 martie 2004 a B.N.P. D.-G.I. pârâtul M.P. a înstrăinat imobilul menționat pârâtelor SC D.T. SRL, reprezentată prin mandatar M.C.I. și SC M.C.C. SRL, reprezentată prin asociat unic F.L., pentru prețul de 600.000.000 ROL, achitat integral. Prin încheierea CF nr. DD din 22 noiembrie 2007, în baza autorizațiilor de construire nr. A/2000 și nr. B/2006, a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. C/2007, a certificatului de ramură nr. D/2007, a certificatului de atestare a extinderii construcției nr. E/2007 și a documentației cadastrale, imobilul cu nr. top.

XX/2, nr. top. YY/2/2/2 a fost transcris în CF nou formată nr. BB Gherla, care s-a transformat în CF colectivă, primind număr cadastral EE și s-a înscris construcția existentă, constând în imobil D+P+2E+M cu 14 apartamente, cu părțile indivize comune aferente, cele 14 apartamente fiind transcrise în CF nr. FF-CC Gherla. Totodată, CF nr. AA Gherla a fost sistată. Prin sentința penală nr. 7/2008 a Curții de Apel Târgu-Mureș s-a dispus condamnarea pârâtului M.I.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătură privată și primire de foloase necuvenite. Totodată, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantul C.A.I., pârâtul M.I.F.

fiind obligat la plata sumei de 500.000 euro daune morale și a sumei de 50.000 RON daune materiale. S-a constatat că actul juridic prin care pârâtul M.P. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost anulat prin sentința penală menționată mai sus, devenind astfel aplicabil principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, conform căruia anularea actului juridic inițial atrage anularea și a actului subsecvent. Referitor la cumpărătoarea SC M.C.C. SRL s-a reținut că, din declarațiile martorilor F.I. și H.G. rezultă că la sfârșitul lunii februarie 2004, deci înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare atacat, martorii au asistat la o discuție între reclamant și F.L., reprezentantul acestei pârâte, reclamantul spunându-i acestuia să nu cumpere imobilul descris mai sus, întrucât acesta este în litigiu și înmânându-i o copie a unei hotărâri judecătorești dintr-un proces pe care reclamantul îl câștigase în acel an.

De asemenea, F.L. a afirmat că nu o să se amestece și nu o să cumpere imobilul. Ținând cont de aceste probe, instanța a considerat că nici în ceea ce privește cumpărătoarea SC M.C.C. SRL nu se poate reține buna-credință, întrucât reprezentantul acesteia știa despre existența dosarului penal menționat mai sus. Contrar susținerilor pârâtelor, sentința penală nr. 244 din 18 februarie 2004 a Judecătoriei Gherla a fost redactată la data de 24 februarie 2004 și comunicată reclamantului la data de 27 februarie 2004, astfel încât este posibil ca reclamantul să-i fi înmânat această sentință reprezentantului pârâtei SC M.C.C. SRL.

Totodată, instanța nu a reținut apărările pârâtelor societăți comerciale, în sensul că la data încheierii actului în CF nr. AA Gherla imobilul în litigiu figura ca fiind liber de sarcini, aceste aspecte nefiind suficiente pentru a stabili buna lor credință, în condițiile în care din probele administrate a rezultat că reprezentanții acestora aveau cunoștință despre litigiul terminat cu soluția de anulare a actelor prin care vânzătorul a dobândit imobilul.

Referitor la invocarea de către reclamant a cauzei nelicite, instanța a considerat că acesta nu a dovedit împrejurarea că singurul scop al încheierii actului atacat a fost împiedicarea reclamantului de a obține restituirea imobilului, însă acest aspect nu prezintă relevanță sub aspectul soluției, întrucât reclamantul a invocat și reaua-credință a cumpărătoarelor, în sensul că acestea cunoșteau faptul că imobilul se află în litigiu, împrejurări care au fost dovedite, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului ca urmare a anulării actelor juridice prin care vânzătorul a dobândit dreptul de proprietate. Pentru toate motivele expuse mai sus, instanța a considerat întemeiată cererea reclamantului privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare atacat.

Pe cale de consecință, constatând că urmare a desființării actelor juridice prin care pârâții M.P., SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL au cumpărat imobilul, aceștia au pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, reclamantul a redobândit calitatea de proprietar, în baza dispozițiilor art. 480 C. civ. instanța a dispus repunerea în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că a obligat pârâții să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și să-i predea în posesie imobilul . Totodată, în baza art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996 instanța a dispus rectificarea înscrierilor din cartea funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtelor SC D.T.

SRL și SC M.C.C. SRL din CF nr. BB-CC Gherla și sistarea acestor cărți funciare, redeschiderea CF nr. AA Gherla, radierea dreptului de proprietate al pârâtelor SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL și al pârâtului M.P. din CF nr. AA Gherla de sub B R, T și S, asupra imobilului cu nr. top. XX/2, YY/2/2/2 și revenirea la situația de carte funciară, de sub B G și B L. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele SC D.T. SRL Gherla și SC M.C.C. SRL Gherla. Pârâta SC D.T. SRL a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr. 202/2010 a Tribunalului Cluj, prin care în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului C.A.I. În motivarea apelului arată că deși Tribunalul a stabilit corect starea de fapt nelegalitatea soluției sale este atrasă de faptul că a calificat acțiunea dedusă judecății ca pe o acțiune în rectificare de CF bazată pe disp.

art 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996. Prezumția existenței drepturilor reale înscrise în CF instituită de disp. art. 30 din Legea nr. 7/1996 - operează în favoarea titularului înscris indiferent dacă acesta a fost ori nu de bună-credință a dobândit bunul cu titlu oneros sau gratuit și fără a distinge după cum înscrierea s-a făcut în temeiul unui act juridic valabil, nul sau inexistent. Cuprinsul cărții funciare/înscrierile de carte funciară, sunt considerate exacte și complete față de terții subachizitori cu titlu oneros și de bună-credință. SC M.C.C. SRL Gherla a solicitat admiterea apelului cu anularea sentinței civile nr. 202/2010, iar în subsidiar schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii în parte a acțiunii formulate și completate de reclamant, respectiv în privința dreptului de proprietate în cotă de ½ parte a apelantei.

În motivarea apelului arată că cauza dedusă judecății este de natură comercială, iar nu civilă, astfel că Tribunalul Cluj a fost necompetentă a judeca litigiul, hotărârea fiind nelegală. Contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 martie 21004 a B.N.P. D.G.I. a fost încheiat între M.P., vânzător pe de o parte și două societăți comerciale, cumpărătoare fiecare în cotă de ½ parte, pe de altă parte, astfel că este incidentă prezumția de comercialitate instituită prin art. 4 C. com. Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 279 din 15 octombrie 2010 a admis excepția lipsei capacității de folosință a B.E.J. M.I.F. A admis apelurile declarate de SC D.T. SRL Gherla și SC M.C.C. SRL Gherla, a desființat sentința civilă nr. 20 din 04 martie 2010 cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În considerentele deciziei s-a arătat că din adresa din 16 septembrie 2009 emisă de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România rezultă că prin Ordinul nr. 2425/C din 07 septembrie 2009 al M.J.L.C. a încetat calitatea de executor a lui M.I.F. Acțiunea a fost introdusă de către reclamant la data de 22 mai 2008, iar sentința ce soluționează această acțiune a fost pronunțată la data de 04 martie 2010 și în contradictoriu cu B.E.J. M.I.F. fără a se observa că acestuia îi încetase calitatea de executor la data de 07 septembrie 2009, anterior pronunțării sentinței. Prin urmare prima instanță a pronunțat o hotărâre față de o persoană care nu mai avea capacitate de folosință dat fiind că și-a încetat existența la data de 07 septembrie 2009. M.I.F.

nu a fost citat la instanța de fond și ca succesor al B.E.J. M.I.F. pentru a putea să formuleze apărări în această calitate, fiind încălcat dreptul la apărare. B.E.J. M.I.F. a fost chemat în judecată de către reclamant pentru că uzând de calitatea pe care o deținea, de executor judecătoresc, a săvârșit infracțiuni care i-au adus prejudicii reclamantului. Succesor al B.E.J. M.I.F. este chiar persoana fizică ce a avut calitatea de executor judecătoresc, anume M.I.F. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) „executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătorești“, iar art. 12 dispune că „activitatea executorilor judecătorești se desfășoară în cadrul unui birou în care pot funcționa unul sau mai mulți executori judecătorești asociați, cu personalul auxiliar corespunzător.

Prin asocierea în cadrul unei societăți civile profesionale executorul judecătoresc nu își pierde dreptul la biroul individual. Executorul judecătoresc sau executorii judecătorești asociați, titulari ai unui birou, pot angaja executori judecătorești stagiari, alt personal de specialitate, precum și personal auxiliar corespunzător, necesar pentru desfășurarea activității biroului“, iar art. 35 „executorii judecătorești își exercita personal atribuțiile și se bucura de stabilitate în funcție, neputând fi transferați în alta localitate, fără acordul lor, cu excepția cazurilor prevăzute de lege“, și art. 42 prevede că „răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale“.

Din toate aceste dispoziții reiese că actele se îndeplinesc de către executorii judecătorești, cărora le incumbă și răspunderea, iar forma de organizare este aceea de birou în care poate funcționa unul sau mai mulți executori. În speță a încetat calitatea de executor prin urmare ca încetare a calității trebuia introdus succesorul, iar nu ca urmare a încetării activității biroului ca formă de organizare. Câtă vreme actul a fost exercitat de executorul judecătoresc căruia îi și revine răspunderea, iar biroul este doar forma de organizare reiese că cel care este parte este executorul judecătoresc mai ales că art. 42 prevede că „răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale“.

Potrivit art. 41 C. proc. civ. „orice persoană care are folosință drepturilor civile poate să fie parte în judecată“. Rezultă că o persoană care nu are folosința drepturilor civile nu poate să fie parte în judecată. Art. 243 C. proc. civ. prevede că „judecata pricinilor se suspendă de drept: 1. prin moartea uneia din părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor; faptele arătate mai sus nu împiedică pronunțarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor“. Per a contrario, dacă faptele arătate mai sus s-au ivit înainte de închiderea dezbaterilor acestea împiedică pronunțarea hotărârii. Art. 85 C. proc. civ. dispune că „judecătorul nu poate hotărâri asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel“.

Prin urmare cât timp în cauză nu a fost introdus succesorul persoanei care și-a încetat activitatea rezultă că acesta nu a fost legal citat. Cât privește excepția necompetentei materiale a Tribunalului Cluj în soluționarea cauzei în prima instanță având în vedere susținerile cu privire la natură pretins comercială a litigiului trebuie constat că având în vedere soluționarea cauzei de către prima instanță față de o persoană fără capacitate de folosință prevalează soluționarea acestei din urmă excepții. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâții SC D.T. SRL Gherla și SC M.C.C. SRL Gherla, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 3 și art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Recurenții critică hotărârea sub următoarele aspecte: - Competența în soluționarea cauzei este Judecătoria Gherla potrivit art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., iar în scopul stabilirii competenței materiale de soluționare a litigiului obligația instanței era de a pune în discuție valoarea obiectului litigiului, valoare ce se situa sub valoarea de 500.000 RON. - Instanța de apel era ținută din oficiu să verifice competența de soluționare a prezentului litigiu. - Apelurile formulate au fost admise pe excepția lipsei capacității de folosință a B.E.J. M.I.F., astfel că hotărârea este nelegală. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, se constată nefondate recursurile în considerentele celor ce succed: Prin demersul judiciar, reclamantul C.A.I. în contradictoriu cu pârâții M.I.F., B.E.J. M.I.F., M.P., SC D.T. SRL Gherla și SC M.C.C.

SRL Gherla a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 2004 și să se dispună repunerea sa în situația anterior încheierii actului atacat, în sensul atribuirii în deplină proprietate și posesie a imobilului situat în Gherla strada S.O.I., înscris în CF Gherla nr. AA cu nr. top. XX/2 și nr. top. YY/2/2/2. Recurenții critică prin motivele de recurs, competența materială de soluționare a cauzei, în sensul că, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ. competența soluționării cauzei în primă instanță revine Judecătoriei Gherla având în vedere valoarea obiectului litigiului.

În calea de atac a apelului, recurenții–pârâți în calitate de apelanți au adus critici și cu privire la competența materială de soluționare a cauzei dar, au vizat natura litigiului, susținând că în speță se discută un obiect de natură comercială și nu civilă astfel că, competența materială în soluționarea cauzei revine Tribunalului Cluj, secția comercială. Contrar criticilor formulate, trebuie precizat că problemele de drept ce privesc competența de soluționare a cauzei după valoarea obiectului au fost definitiv tranșate în primul ciclu procesual prin decizia civilă nr. 305/A/2008 din 13 noiembrie 2008 prin care s-a admis apelul reclamantului, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, adică Tribunalului Cluj.

Această decizie a intrat în puterea lucrului judecat (nefiind atacată cu recurs) și în ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei, întrucât a stabilit irevocabil instanța de rejudecare. Unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice care implică între altele, ca soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză. Drept urmare competența materială de soluționare a cauzei după valoarea obiectului a fost irevocabil stabilită prin decizia civilă nr. 305/2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj. Referitor la celelalte motive de recurs trebuie arătat că prin decizia nr. 274/2010 (hotărârea recurată) s-au admis apelurile reținând incidența în cauză a excepției lipsei capacității de folosință a B.E.J.

M.I.F., s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare. Recurenții prin motivele de recurs, referitor la modul de soluționare a excepției lipsei capacității de folosință B.E.J. M.I.F. a susținut doar că hotărârea este nelegală, fără a dezvolta motivele de nelegalitate. Cum recursul nu este o cale de atac devolutivă, recurenții trebuiau să-și exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege. Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor, condiția legală a „dezvoltării motivelor” implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii de fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se întemeiată.

Cum recurenții nu au respectat aceste cerințe legale, motivul de recurs se va constata nefondat. Așadar în raport de cele reținute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile, nefiind incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții SC D.T. SRL și SC M.C.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 279A din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.