ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1765/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 6822 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins în tot - ca nefondată - acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâții SC V.M.S. SRL, Statul Român și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut în raport de Sentința civilă nr. 980/COM din 22 iunie 1999 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosarul nr. 790/COM/1999 și de Sentința civilă nr. 3534 din 29 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 651/2004, că debitorul obligației de plată a amenzii urmărește nu numai constatarea inexistenței acestui mijloc de constrângere pecuniar, ci și a obligației principale - de încheiere a unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de cumpărare pentru activul Magazin nr. 1 - situat în Constanța, județ Constanța, că reclamanta se prevalează de pronunțarea unor hotărâri judecătorești subsecvente, cele două comandamente cuprinse în hotărâri nefiind susceptibile a determina ineficacitatea obligației principale stabilite prin Sentința nr. 980/COM din 22 iunie 1999 și nici a celei patrimoniale instituite prin Sentința nr. 3534 din 29 martie 2004 de către instanța de executare, pentru bunul motiv că raporturile obligaționale deduse judecății sunt distincte.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta SC C. SA criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 84 din 29 mai 2012, a respins ca nefondat apelul reclamantei, instanța de control judiciar reținând, în esență, că sentințele rămase irevocabile la care s-a făcut referire nu fac dovada imposibilității executării sentinței prin care s-a dispus încheierea contractului de leasing imobiliar ci, dimpotrivă, neexecutarea obligației de a încheia contractul de către SC C. SA a determinat lipsa unui titlu locativ valabil care să justifice folosința imobilului de către SC V.M.S. SRL, reclamanta nefiind în imposibilitate de a încheia contractul și de a executa astfel obligația de care depinde încetarea achitării amenzii stabilite în favoarea Statului Român.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C. SA. Prin cererea de recurs recurenta prezintă istoricul cauzei, precizează circumstanțele juridice care au generat plata amenzii civile, indică soluțiile pronunțate în litigii ulterior hotărârii prin care reclamanta a fost obligată la plata unei amenzi civile până la încheierea contractului de leasing imobiliar, limitându-se la a preciza că hotărârea atacată este nemotivată și că va dezvolta motivele de recurs după motivarea deciziei.

În final, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului, schimbarea hotărârii, admiterea acțiunii, constatarea încetării obligației SC C. SA de plată a amenzii civile de 40 de RON pe zi de întârziere conform Sentinței civile nr. 3534 din 29 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosar nr. 651/2004 și a încetării dreptului corelativ al Statului Român prin Ministerul Finanțelor de a percepe această amendă civilă, și în conformitate cu art. 274 C. proc. civ. obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată (fond, apel, recurs). Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor indicate de parte, reține nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ., pentru următoarele considerente: Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ. Argumentația adusă de recurenta-reclamantă în susținerea criticilor vizează în esență, istoricul cauzei, aserțiunea privind nemotivarea deciziei atacate nefiind susținută în drept. Așadar, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-reclamantă, reiterarea unor situații de fapt în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs. În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarat de recurenta-reclamantă SC C. SA Constanța împotriva Deciziei nr. 84 din 29 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - NN