ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1651/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția a ll-a civilă, contencios administrativ și fiscal sub nr. 14403/83/2010, reclamanta SC R. SA Satu Mare prin lichidator judiciar R.V.A.I.S. SPRL Oradea a chemat în judecată pe pârâta SC R.B. SRL prin lichidator judiciar E.C. SPRL, solicitând restituirea a 19 mijloace fixe, majoritatea utilaje de industrializare a lemnului, 132 articole mobilier diferit și 116,783 m 3 cherestea sau plata contravalorii acestora în sumă totală de 493.766 RON plus cota de TVA în vigoare la data efectuării plății, din care suma de 344.446 RON contravaloarea mijloacelor fixe, 34.120 RON contravaloarea articolelor de mobilier și 115.200 RON prețul cherestelei.

Prin sentința civilă nr. 1258 din 1 noiembrie 2011, Tribunalul Satu Mare, secția a ll-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA Satu Mare prin lichidator judiciar și a obligat pârâta SC R.B. SRL reprezentată prin lichidator judiciar E.C. SPRL să restituie reclamantei 19 bucăți mijloace fixe, 132 bucăți articole de mobilier și 116,783 m 3 cherestea sau să plătească reclamantei contravaloarea acestora în sumă totală de 493.766 RON plus cota de TVA în vigoare la data efectuării plății. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în esență că din probatoriile administrate: înscrisuri și depoziții de martori a rezultat fără echivoc reclamanta este proprietara tuturor bunurilor revendicate, care au rămas la sfârșitul anului 2009 în imobilul situat ce a făcut obiectul închirierii între părțile litigante, fiind preluate ulterior încetării locațiunii de reprezentanții E.C.

SPRL București în calitate de lichidator judiciar al SC R.B. SRL Satu Mare. II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC R.B. SRL prin lichidator judiciar E.C. SPRL, recalificat conform dispozițiilor art. 84, 282, 282 1 C. proc. civ. ca fiind apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia civilă nr. 54/C/2012-A din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea căii ordinare de atac, a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. nr. 1258 din 1 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția a ll-a civilă, contencios administrativ și fiscal, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre judecare aceleiași instanțe - judecătorul sindic.

Instanța de prim control judiciar și-a argumentat soluția reținând ca întemeiat demersul pârâtei, având în vedere necompetența funcțională în soluționarea cauzei a instanței de drept comun, în condițiile în care. prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta tinde la realizarea creanțelor sale împotriva pârâtei debitoare aflată în procedura insolvenței la momentul introducerii acțiunii. III. Împotriva deciziei civile nr. 54/C/2012-A din 21 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC R. SA Satu Mare prin lichidator judiciar I.S.

SPRL Satu Mare, indicând în memoriul depus la dosar motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea căii extraordinare de atac, modificarea hotărârii instanței de apel în sensul respingerii apelului declarat de pârâta SC R.B. SRL prin lichidator judiciar E.C. SPRL, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe ca justă și temeinică. Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302 1 și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci o examinarea legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. Față de aceste precizări se constată că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a fost concret explicitat de recurenta-reclamantă în dezvoltarea recursului, astfel că nu poate fi reținută incidența cazului de modificare prevăzut de pct. 9 al normei legale precitate, care vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greșită a legii. Niciuna din cele două ipoteze nu a fost argumentată corect. Analiza sumară a probelor nu constituie argument suficient pentru a susține lipsa de temei legal a deciziei criticate. Modul de redactare al deciziei și reanalizarea probelor administrate la fond demonstrează preocuparea instanței de a stabili dacă soluția este fundamentată pe probe și pe dispozițiile legale aplicabile speței.

Altfel spus, situația de fapt stabilită de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele recurenților nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate. În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., în considerarea următoarelor argumente: Deși în cuprinsul declarației de recurs, reclamanta a indicat încadrarea criticilor formulate în motivul ce nelegalitate prevăzut de dispozițiile art 304 pct. 9 C. proc. civ., a dezvoltat referitor la hotărârea atacată exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt ș> administrarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), respectiv: „motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.

Indicarea greșită a motivelor de recurs nu airage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304". Dispozițiile art. 302 1 alin. (1) C. proc. civ., sancționează recursul cu nulitatea pentru nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceleiași norme, fiind reținute expres: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, Înalta Curte constată că, în speță, deși reclamanta, în memoriul de recurs depus la dosar, a indicat motivul de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nu a structurat și nu a dezvoltat criticile formulate subsumat motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să facă un amplu expozeu al parcursului litigiului și al situației de fapt în cauză, cu referire la probatoriile administrate, aspecte care exced controlului de calitate pe calea recursului. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziții legaie și având în vedere deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității recursurilor, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate nulitatea recursului declarat de reclamanta SC R. SA Satu Mare prin lichidator judiciar I.S. SPRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 54/C/2012-A din 21 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta SC R. SA Satu Mare prin lichidator judiciar I.S. SPRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 54/C/2012-A din 21 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2013.