ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1651/2013

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

I.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare,

secția a ll-a civilă, contencios administrativ și fiscal sub nr. 14403/83/2010,

reclamanta SC R. SA Satu Mare prin lichidator judiciar R.V.A.I.S. SPRL Oradea a

chemat în judecată pe pârâta SC R.B. SRL prin lichidator judiciar E.C. SPRL,

solicitând restituirea a 19 mijloace fixe, majoritatea utilaje de industrializare

a lemnului, 132 articole mobilier diferit și 116,783 m

3

cherestea

sau plata contravalorii acestora în sumă totală de 493.766 RON plus cota de TVA

în vigoare la data efectuării plății, din care suma de 344.446 RON contravaloarea

mijloacelor fixe, 34.120 RON contravaloarea articolelor de mobilier și 115.200 RON

prețul cherestelei.

Prin sentința

civilă nr. 1258 din 1 noiembrie 2011, Tribunalul Satu Mare, secția a ll-a civilă,

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

R. SA Satu Mare prin lichidator judiciar și a obligat pârâta SC R.B. SRL reprezentată

prin lichidator judiciar E.C. SPRL să restituie reclamantei 19 bucăți mijloace fixe,

132 bucăți articole de mobilier și 116,783 m

3

cherestea sau să plătească

reclamantei contravaloarea acestora în sumă totală de 493.766 RON plus cota de TVA

în vigoare la data efectuării plății.

Pentru a dispune

astfel, prima instanță a reținut în esență că din probatoriile administrate: înscrisuri

și depoziții de martori a rezultat fără echivoc reclamanta este proprietara tuturor

bunurilor revendicate, care au rămas la sfârșitul anului 2009 în imobilul situat

ce a făcut obiectul închirierii între părțile litigante, fiind preluate ulterior

încetării locațiunii de reprezentanții E.C. SPRL București în calitate de lichidator

judiciar al SC R.B. SRL Satu Mare.

II.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC

R.B. SRL prin lichidator judiciar E.C. SPRL, recalificat conform dispozițiilor

art. 84, 282, 282

1

C. proc. civ. ca fiind apel, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Prin decizia civilă

nr. 54/C/2012-A din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea căii ordinare de

atac, a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. nr. 1258 din 1 noiembrie

2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția a ll-a civilă, contencios administrativ

și fiscal, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre judecare aceleiași instanțe

- judecătorul sindic.

Instanța de prim

control judiciar și-a argumentat soluția reținând ca întemeiat demersul pârâtei,

având în vedere necompetența funcțională în soluționarea cauzei a instanței de drept

comun, în condițiile în care. prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta tinde la

realizarea creanțelor sale împotriva pârâtei debitoare aflată în procedura insolvenței

la momentul introducerii acțiunii.

III. Împotriva

deciziei civile nr. 54/C/2012-A din 21 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamanta

SC R. SA Satu Mare prin lichidator judiciar I.S. SPRL Satu Mare, indicând în memoriul

depus la dosar motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și solicitând admiterea căii extraordinare de atac, modificarea hotărârii

instanței de apel în sensul respingerii apelului declarat de pârâta SC R.B. SRL

prin lichidator judiciar E.C. SPRL, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe

ca justă și temeinică.

Prealabil examinării

motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare

la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a

respecta dispozițiile art. 302

1

și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse

prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este

cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție nu își

propune rejudecarea fondului, ci o examinarea legalității hotărârilor în condițiile

art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Față de aceste

precizări se constată că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a

fost concret explicitat de recurenta-reclamantă în dezvoltarea recursului, astfel

că nu poate fi reținută incidența cazului de modificare prevăzut de pct. 9 al normei

legale precitate, care vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau

aplicarea greșită a legii.

Niciuna din cele

două ipoteze nu a fost argumentată corect. Analiza sumară a probelor nu constituie

argument suficient pentru a susține lipsa de temei legal a deciziei criticate.

Modul de redactare

al deciziei și reanalizarea probelor administrate la fond demonstrează preocuparea

instanței de a stabili dacă soluția este fundamentată pe probe și pe dispozițiile

legale aplicabile speței.

Altfel spus, situația

de fapt stabilită de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi

repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului,

iar argumentele recurenților nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de

natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate.

În raport de cele

anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța

prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot

sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului

pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) raportat la

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor

argumente:

Deși în cuprinsul

declarației de recurs, reclamanta a indicat încadrarea criticilor formulate în motivul

ce nelegalitate prevăzut de dispozițiile art 304 pct. 9 C. proc. civ., a dezvoltat

referitor la hotărârea atacată exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a

soluției, privind stabilirea situației de fapt ș> administrarea probatoriilor,

fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate

prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Potrivit art.

306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), respectiv: „motivele de ordine

publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată

să le pună în dezbatere părților. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu airage

nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui

din motivele prevăzute de art. 304".

Dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., sancționează recursul cu nulitatea

pentru nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea,

la lit. c) a aceleiași norme, fiind reținute expres: "motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel,

Înalta Curte constată că, în speță, deși reclamanta, în memoriul de recurs depus

la dosar, a indicat motivul de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., nu a structurat și nu a dezvoltat criticile formulate subsumat

motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., limitându-se să facă un amplu expozeu al parcursului litigiului și al situației

de fapt în cauză, cu referire la probatoriile administrate, aspecte care exced controlului

de calitate pe calea recursului.

Așa fiind, cum

casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute

expres și limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al

art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor,

Înalta Curte, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziții

legaie și având în vedere deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine

publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate

excepția nulității recursurilor, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306

alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să

constate nulitatea recursului declarat de reclamanta SC R. SA Satu Mare prin lichidator

judiciar I.S. SPRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 54/C/2012-A din 21 iunie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de reclamanta SC R. SA Satu Mare prin lichidator judiciar I.S.

SPRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 54/C/2012-A din 21 iunie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2013.