ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1515/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1685 din

14 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 5929/108/2011, a

fost declinată competența de soluționare a cererii de încuviințare a execuției

vremelnice formulată de reclamantul O.R.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Justiției București și Administrația Națională a Penitenciarelor București, cu

privire la executarea sentinței nr. 34 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului

Arad, în favoarea Curții de Apel București, cu motivarea că litigiul de fond se

află în stadiul procesual al apelului, iar cererea de executare vremelnică este

de competența exclusivă a instanței de apel, fiind o cerere accesorie adresată

întotdeauna instanței care judecă fondul și în fața căreia litigiul se află

pendinte.

Prin decizia civilă

nr. 103/A din 24 mai 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția

I c

ivilă,

a respins cererea de punere în executare vremelnică a sentinței civile nr. 34

din 26 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2526/108/2008,

constatând că aceasta este nefondată, în speță nefiind întrunite cerințele

prevăzute de art. 270-279 C. proc. civ.

De menționat

că Dosarul nr. 2526/108/2008 în care Tribunalul Arad a pronunțat sentința

civilă nr. 34 din 26 ianuarie 2011, a fost suspendat la data de 21 septembrie

2011, de către instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

în vederea sesizării secției de contencios administrativ și fiscal cu excepția

de nelegalitate a deciziei din 20 aprilie 2010 a Directorului General al

Administrației Naționale a Penitenciarelor, excepție ridicată de către

reclamantul O.R.G..

Instanța de contencios

administrativ, a soluționat cauza prin respingerea excepției de nelegalitate

formulată împotriva deciziei Administrației Naționale a Penitenciarelor din 2010

la data de 13 februarie 2012, în prezent cauza aflându-se, după cum rezultă din

sistemul informatic Ecris, la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca atare,

instanța nu poate admite o cerere de punere în execuție vremelnică, pe cale

separată, a unei sentințe civile, care nu are caracter definitiv și care se

află în faza de apel, mai ales în condițiile în care hotărârea respectivă nu se

încadrează în prevederile art. 278-279 C. proc. civ.

Împotriva

deciziei civile nr. 103/A din 24 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția

I c

ivilă, a declarat recurs

reclamantul O.R.G., recurs care este nemotivat.

Înalta Curte,

în conformitate cu art. 137 și 306 alin. (1) C. proc. civ., a luat în

examinare, din oficiu, excepția nulității recursului și a constatat următoarele:

Potrivit art.

301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile, termen care se socotește

de la data comunicării hotărârii care este supusă acestei căi de atac, dacă legea

nu dispune altfel. în acest termen, potrivit dispozițiilor procedurale, se

depune declarația de recurs dar și motivele de recurs.

În acest

sens, dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. sunt imperative atunci când

prevăd că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs.

Sancțiunea

nerespectării acestei obligații este prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. prin care se dispune că „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal cu excepția alin. (2)”.

Față de

dispozițiile legale evocate, se constată că recurentul reclamant a declarat

recurs împotriva deciziei civile nr. 103/A din 24 mai 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția

I

civilă, în cadrul

termenului legal, fără a indica motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, în

conformitate cu dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curții de Apel Timișoara, se

constată că decizia recurată i-a fost comunicată reclamantului la data de 11

iulie 2012, conform dovezii aflată la dosar apel, iar recursul a fost declarat

la data de 25 iulie 2012.

Astfel, se constată

că deși declarația de recurs a fost depusă în termenul legal de 15 zile, motivele

cererii de recurs nu au fost depuse nici până la termenul de astăzi, 9 aprilie 2013.

Față de dispozițiile

legale menționate, cum recurentul reclamant nu a depus motivele de recurs, iar în

cauză nu există nici motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu,

instanța va constata nulitatea recursului reclamantului, conform art. 306 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul O.R.G. împotriva deciziei civile nr. 103/A din 24 mai 2012

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

I c

ivilă,

conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 9 aprilie 2013.