ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1515/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1685 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 5929/108/2011, a fost declinată competența de soluționare a cererii de încuviințare a execuției vremelnice formulată de reclamantul O.R.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției București și Administrația Națională a Penitenciarelor București, cu privire la executarea sentinței nr. 34 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad, în favoarea Curții de Apel București, cu motivarea că litigiul de fond se află în stadiul procesual al apelului, iar cererea de executare vremelnică este de competența exclusivă a instanței de apel, fiind o cerere accesorie adresată întotdeauna instanței care judecă fondul și în fața căreia litigiul se află pendinte.

Prin decizia civilă nr. 103/A din 24 mai 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția I c ivilă, a respins cererea de punere în executare vremelnică a sentinței civile nr. 34 din 26 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2526/108/2008, constatând că aceasta este nefondată, în speță nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 270-279 C. proc. civ. De menționat că Dosarul nr. 2526/108/2008 în care Tribunalul Arad a pronunțat sentința civilă nr. 34 din 26 ianuarie 2011, a fost suspendat la data de 21 septembrie 2011, de către instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în vederea sesizării secției de contencios administrativ și fiscal cu excepția de nelegalitate a deciziei din 20 aprilie 2010 a Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, excepție ridicată de către reclamantul O.R.G..

Instanța de contencios administrativ, a soluționat cauza prin respingerea excepției de nelegalitate formulată împotriva deciziei Administrației Naționale a Penitenciarelor din 2010 la data de 13 februarie 2012, în prezent cauza aflându-se, după cum rezultă din sistemul informatic Ecris, la Înalta Curte de Casație și Justiție. Ca atare, instanța nu poate admite o cerere de punere în execuție vremelnică, pe cale separată, a unei sentințe civile, care nu are caracter definitiv și care se află în faza de apel, mai ales în condițiile în care hotărârea respectivă nu se încadrează în prevederile art. 278-279 C. proc. civ. Împotriva deciziei civile nr. 103/A din 24 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I c ivilă, a declarat recurs reclamantul O.R.G., recurs care este nemotivat.

Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 și 306 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, din oficiu, excepția nulității recursului și a constatat următoarele: Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile, termen care se socotește de la data comunicării hotărârii care este supusă acestei căi de atac, dacă legea nu dispune altfel. în acest termen, potrivit dispozițiilor procedurale, se depune declarația de recurs dar și motivele de recurs. În acest sens, dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. sunt imperative atunci când prevăd că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Sancțiunea nerespectării acestei obligații este prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. prin care se dispune că „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția alin. (2)”. Față de dispozițiile legale evocate, se constată că recurentul reclamant a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 103/A din 24 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în cadrul termenului legal, fără a indica motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, în conformitate cu dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curții de Apel Timișoara, se constată că decizia recurată i-a fost comunicată reclamantului la data de 11 iulie 2012, conform dovezii aflată la dosar apel, iar recursul a fost declarat la data de 25 iulie 2012. Astfel, se constată că deși declarația de recurs a fost depusă în termenul legal de 15 zile, motivele cererii de recurs nu au fost depuse nici până la termenul de astăzi, 9 aprilie 2013. Față de dispozițiile legale menționate, cum recurentul reclamant nu a depus motivele de recurs, iar în cauză nu există nici motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, instanța va constata nulitatea recursului reclamantului, conform art. 306 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul O.R.G. împotriva deciziei civile nr. 103/A din 24 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I c ivilă, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 aprilie 2013.