ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1498/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1498/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului lași sub nr. 2896/99/2009 reclamanta

SC E.H. SRL a chemat în judecată pe pârâții SC N.C. SRL Vaslui și A.D.A. și a solicitat

să se constate rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 4

septembrie 2006 la B.N.P. B.D. din lași, având ca obiect terenul în suprafață de

1.795,23 mp, de categorie folosință CAT, situat în intravilanul municipiului lași,

amplasat în sectorul cadastral, recunoașterea unui drept de retenție asupra terenului

până la restituirea sumelor plătite, obligarea pârâților la plata dobânzilor legale.Totodată

reclamanta a solicitat obligarea pârâtului A.D.A. la restituirea următoarelor sume:

20.000 euro, reprezentând avans întocmire PUD, conform facturii fiscale din 7 decembrie

2006; 23.562 RON, reprezentând contravaloarea studiului geotehnic, conform facturii

fiscale din 7 decembrie 2006; 30.173,3 dolari SUA, reprezentând taxă carte funciară,

onorariu, taxă timbru și taxe pentru autentificare procuri, conform O.P. din 8 septembrie

2006 și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat

că și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat din 4 septembrie 2006 la B.N.P. B.D. din lași, iar pârâtul A.D.A. nu

și-a executat obligațiile în sarcina sa, respectiv: obținerea autorizației de construire

pentru edificarea de imobile cu destinația de locuințe (cu birouri și spații comerciale

la parter și mezanin), în regim de înălțime de minim P+14 etaje, pe terenul ce face

obiectul vânzării; documentația PAC, PUZ, PUD; finalizarea demersurilor de cumpărare/concesionare

a terenului în suprafață de 700 mp, cu hotar vecin terenului ce formează obiectul

contractului, pentru o exploatare optimă; creditarea exclusivă a societății cumpărătoare

SC E.H. SRL pentru plata ratei a patra).

Față de aspectele enumerate mai sus, în

baza pactului comisoriu de grad

IV

inclus

în contract, a promovat prezenta acțiune.

Pârâtul A.D.A., prin contract, s-a obligat

să restituie toate sumele avansate de către societatea cumpărătoare pentru obținerea

documentației necesară construirii.

Pârâtul A.D.A. a formulat cerere reconvențională

și a solicitat în contradictoriu cu persoanele fizice asociate în societatea reclamantă

precum și în contradictoriu cu societatea reclamantă ieșirea sa din societate.

Prin sentința nr. 1179/com din 21 septembrie

2010 a Tribunalului lași s-a respins excepția lipsei calității procesuale active

și a lipsei coparticipării procesuale a pârâtului A.D.A..

S-a respins acțiunea formulată de către

reclamanta SC E.H. SRL lași, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor

de procedură în lași, la SCPA V.L.L.M. în contradictoriu cu pârâții SC N.C. SRL

Vaslui, prin administrator judiciar Cabinet individual de insolvență - C.I., cu

sediul în municipiul Vaslui și A.D.A. cu domiciliul în municipiul lași.

S-a respins cererea reconvențională formulată

de pârâta SC N.C. SRL Vaslui prin administrator judiciar Cabinet individual de insolvență

- C.I., cu sediul în municipiul Vaslui, în contradictoriu cu SC E.H. SRL lași și

cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în lași la SCPA

V.L.L.M..

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul

a reținut că toate obligațiile asumate de pârâtul A.D.A. ca prin demersurile sale

personale să obțină mai multe acte și diverse aprobări sunt obligații de mijloace

și nu obligații de rezultat.

În cauză nu pot fi aplicate dispozițiile

art. 1020 C. civ. motivat de faptul că pârâtul A.D.A. a depus diligente pentru îndeplinirea

obligațiilor, astfel că nu se va constata rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare

autentificat din 4 septembrie 2006 la B.B.P. - B.D. din lași.

Împotriva sentinței civile nr. 1178/com/21

septembrie 2010 a Tribunalului lași, secția comercială și contencios administrativ,

a formulat apel SC E.H. SRL lași, T.S. și B.J..

A.D.A. în nume propriu și în calitate de

administrator al SC E.H. SRL a depus întâmpinare aflată în dosarul de apel la data

de 7 februarie 2011.

Prin întâmpinarea depusă se solicită respingerea

apelului, întrucât nu se poate reține vreo culpă proprie a pârâtului în derularea

raporturilor asumate prin contract.

Prin concluziile scrise depuse la dosarul

cauzei, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a retrimis cauza pentru soluționarea

apelului, în fond la Curtea de Apel lași (care nelegal anulase ca netimbrat apelul

formulat), Management Reorganizare Lichidare SPRL lași în calitate de lichidator

judiciar al debitoarei SC N.C. SRL a solicitat admiterea în parte a acțiunii numai

cu privire la rezoluțiunea contractului și restituirea prestațiilor dovedite, restul

solicitărilor urmând să fie respinse.

Prin decizia nr. 77/2012 din 22 mai 2012,

Curtea de Apel lași, secția civilă, a admis apelul formulat de SC E.H. SRL lași,

T.S. și B.J. cu domiciliul ales în lași, la SCPA V.L.L.M. împotriva sentinței

nr. 1179/com din 21 septembrie 2010 a Tribunalului lași, pe care a schimbat-o în

tot, a admis acțiunea formulată de SC E.H. SRL lași în contradictoriu cu SC

N.C. SRL Vaslui și A.D.A. cu domiciliul în lași și a constatat rezoluțiunea contractului

de vânzare-cumpărare autentificat din 4 septembrie 2006 la B.N.P. B.D. lași având

ca obiect terenul în suprafață totală de 1.795.23 m.p. de categorie de folosință

CAT situat în intravilanul municipiului lași amplasat în sector cadastral și a dispus

repunerea părților în situația anterioară.

A obligat SC N.C. SRL Vaslui să restituie

reclamantei SC E.H. SRL lași suma de 880.000 euro - sumă plătită ca preț și pe pârâtul

A.D.A. să plătească reclamantei SC E.H. SRL lași suma de 30.173,3 dolari SUA reprezentând

carte funciară, onorariu, taxă timbru și taxă autentificare.

A obligat pârâții SC N.C. SRL Vaslui și

A.D.A. să plătească reclamantei SC E.H. SRL lași suma de 93.865,34 RON taxă de timbru

și onorariu avocat 30.737 RON la instanța de fond și 93.866 RON taxă de timbru și

2.500 RON, onorariu avocat la instanța de apel.

A acordat drept de retenție SC E.H.

SRL lași asupra terenului în suprafață totală de 1.795,23 m.p. situat în intravilanul

municipiului lași, amplasat în sector cadastral până la achitarea de către fiecare

din pârâți a sumelor la plata cărora au fost obligați prin prezenta hotărâre.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a reținut următoarele:

Din examinarea contractului de vânzare-cumpărare

înregistrat din 4 septembrie 2006 la B.N.P. B.D. din lași, rezultă că părțile au

încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză pact comisoriu prin care SC

N.C. SRL a vândut către SC E.H. SRL lași terenul în suprafață totală de 1.795, 23

m.p. de categorie de folosință CAT situat în intravilanul municipiului lași, amplasat

în sectorul cadastral, valoarea contractului fiind de 1.980.000 euro (un milion

nouă sute optzeci mii euro).

Prețul, de comun acord s-a stabilit prin

contract că se va achita în rate în număr de 5, fiecare cu un anumit cuantum al

ratei, achitându-se la data semnării contractului suma de 80.000 euro (optzeci mii

euro). Totodată în contract A.D.A. s-a angajat ca prin demersurile sale personale

în maximum 8 luni și apoi 2 luni (deci 10 luni în total) să îndeplinească următoarele

obligații:

- obținerea autorizației de construire

pentru edificarea de imobile cu destinația locuințe (cu birouri și spații comerciale

la parter și mezanin) în regim de înălțime de minim P+14 etaje, pe terenul ce face

obiectul prezentului contract;

- documentație PAC, PUD, PUZ;

- toate demersurile și negocierile, inclusiv

semnarea contractului prin care se dobândește proprietatea ori dreptul de concesiune,

în vederea cumpărării ori concesionării de la Consiliul Local a unei suprafețe de

aproximativ 700 m.p. cu hotar vecin cu proprietatea care se înstrăinează și care

să permită exploatarea optimă a terenului care face obiectul prezentei vânzări:

- creditarea sa exclusivă a societății

cumpărătoare pentru plata ratei 4.

Părțile au convenit la instituirea unui

pact comisoriu de grad

IV

pentru toate obligațiile cumulate

ale domnului A.D.A. „în obligația de a face", enunțată mai sus.

Totodată s-a mai convenit că dacă societatea

cumpărătore, în speță apelanta SC E.H. SRL lași optează pentru reziliere, prezentul

contract se consideră desființat de drept fără somație, notificare și punere în

întârziere, părțile fiind repuse în situația anterioară, în virtutea pactului comisoriu

de gradul

IV.

În

această situație, a neîndeplinirii obligației de a face, SC

N.C. SRL Vaslui are obligația de a restitui toate sumele primite până la acel moment

cu titlu de preț, la care se adaugă dobânda legală, precum și obligația domnului

A.D.A. de a achita personal către SC E.H. SRL toate cheltuielile avansate de obținerea

avizelor, autorizațiilor, impozite pe proprietate precum și orice alte cheltuieli

efectuate de către SC E.H. SRL.

Probatoriul administrat în cauză și necontestat

de intimați relevă că obligațiile asumate de A.D.A. nu au fost îndeplinite în mod

corespunzător și nici în termenul stabilit, spre exemplu nu s-a obținut autorizația

de construire pentru edificarea de imobile de locuințe, nu au fost finalizate demersurile

de cumpărare/concesionare a terenului de 700 m.p., împrejurări pe care pârâtul A.D.A.

nu le contestă dar susține că nu din culpa sa, toate aceste obligații fiind obligații

de mijloace și nu obligații de rezultat.

Reține instanța de apel că părțile stipulând

un pact comisoriu expres, rolul instanței de judecată sub aspectul aplicării sancțiunii

rezoluțiunii este înlăturat în totalitate.

Simpla neîndeplinire a obligațiilor asumate

de A.D.A. prin pactul comisoriu prevăzut în contract, atrage desființarea de plin

drept a contractului.

Practic, pactul comisoriu expres prevăzut

de părți în contractul din litigiu înlătură posibilitatea instanței de judecată

de a dispune ea însăși, aplicarea sancțiunii, astfel încât în cauză nu se pune problema

aprecierii de către instanța a oportunității rezoluțiunii.

Ca atare, cum contractul de vânzare-cumpărare

autentificat din 4 septembrie 2006 la B.N.P. B.D. din lași este un contract cu clauză

pact comisoriu, instanța de judecată nu pronunță rezoluțiunea contractului, ci doar

constată rezoluțiunea contractului, cât timp această sancțiune a operat pe baza

condițiilor prevăzute de părți în contract.

Pactul comisoriu conține o clauză de favoare

pentru creditor, pentru reclamanta-apelantă, clauză ce a fost acceptată fără rezerve

de intimat.

Constatându-se rezoluționat contractul

de vânzare-cumpărare, vor fi repuse părțile în situația anterioară (restituțio in

integrum) cu obligarea SC N.C. SRL de a plăti reclamantei sumele plătite ca preț

și de obligare a pârâtului A.D.A. de a restitui sumele care au fost plătite de SC

E.H. SRL pentru îndeplinirea obligațiilor personale asumate de A.D.A. - avans întocmire

PUD, studiu geotehnic, taxă carte funciară, taxă pentru autentificare.

În

raport de dispozițiile art. 295-296 C. proc. civ., instanța

de apel nu poate discuta decât punctele deduse judecății prin petiția de apel, întrucât

orice alte puncte neadmise în apel rămân definitiv judecate între părți.

Astfel, în raport de dispozițiile art.

296 C. proc. civ., se va admite apelul și în lumina considerentelor mai sus expuse

se va schimba în tot sentința primei instanțe, cu admiterea acțiunii, constatarea

rezoluțiunii și repunerea

părților în situația anterioară în sensul dispozitivului mai jos enunțat.

S-a mai solicitat prin petitul acțiunii

de către SC E.H. SRL și recunoașterea unui drept de retenție asupra terenului până

la restituirea sumelor plătite.

Intimatul s-a opus la acordarea unui drept

de retenție, susținându-se că-nu s-a făcut dovada că terenul s-ar afla în posesia

apelanților.

Reține instanța de apel că dreptul de retenție

este un drept real care poate fi invocat prin prisma dispozițiilor art. 1444 C.

civ. de la 1865 față de titularul inițial al bunului dar și din perspectiva dispozițiilor

art. 2495-2499 din noul C. civ. care reglementează dreptul de retenție.

Așa fiind, rezultă clar că SC E.H. SRL

conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți a intrat legal în

stăpânirea de fapt a terenului la data de 4 septembrie 2004, conform clauzei inserate

în contract, clauză semnată și de cumpărătoarea SC E.H. SRL și de A.D.A.

Împotriva deciziei nr. 77/2012 din 22 mai

2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă, au declarat recurs pârâții

M.R.L. SPRL Iași lichidator judiciar al SC N.C. SRL Vaslui și A.D.A.

Pârâta M.R.L. SPRL Iași lichidator

judiciar al SC N.C. SRL Vaslui prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 77/2012

din 22 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă, întemeiat pe

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia din apel pentru nelegalitate, solicitând

în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului

reclamanților și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

În criticile formulate recurenta după o

prezentare a situației de fapt, a susținut în esență următoarele:

Că reclamanta SC E.H. SRL după semnarea

contractului de vânzare-cumpărare, nu și-a mai respectat obligațiile asumate prin

acesta, astfel că vinovată de rezolutiunea contractului sunt reclamanții, cu atât

mai mult cu cât prin pactul comisoriu inclus în contract s-a prevăzut că simpla

neîndeplinire a obligațiilor asumate de A.D.A., atrage desființarea de drept a contractului.

Din analiza clauzelor menționate în contract

se poate observa lipsa unui echilibru între drepturile și obligațiile corelative

ale părților semnatare ale contractului, cât și folosirea unor clauze nelegale în

conținutul lor.

Astfel, conform contractului reprezentantul

SC N.C. SRL, poate să renunțe în mod expres la privilegiul pentru restul de preț

prevăzut de art. 1737 C. civ. și nu solicită notarea acestuia în cartea funciară,

cu toate că plata prețului se făcea în rate.

În acest sens se mai invocă și clauza prin

care vânzătoarea acceptă intrarea în stăpânirea de fapt și de drept, a cumpărătorului

asupra bunului la data semnării contractului, fără nici o clauză penală sau de altă

natură care să îl oblige pe cumpărător în caz de neplată a prețului.

Recurenta a mai susținut că instanța de

apel a pronunțat o decizie nelegală, întrucât a nesocotit probele administrate în

cauză.

Recurentul pârât A.D.A., prin recursul

declarat, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia din apel pentru

nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei

în sensul respingerii apelului reclamanților și menținerea ca legală a sentinței

instanței de fond.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs

formulată de pârâta M.R.L. SPRL Iași lichidator judiciar al SC N.C. SRL Vaslui din

perspectiva criticilor formulate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor

de drept indicate, reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea

cuprinsă în art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recursul, cale extraordinară de atac, poate

fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și

limitativă redată în art. 304 C. proc. civ.

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Conform, art. 304 C. proc. civ., modificarea

sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, prevăzute

expres și limitativ la punctele 1-9, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin.

(3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

Criticile recurentei pârâte, prin care

a susținut că decizia instanței de apel este greșită întrucât a nesocotit probele

administrate în cauză din care rezultă culpa reclamantei pentru neîndeplinirea obligațiilor

contractuale, vizează numai aspecte de netemeinicie legate de stabilirea situației

de fapt și greșita interpretare de către instanța de apel a probelor administrate

în cauză, elemente ce nu vizează nelegalitatea.

Nici motivul de recurs, prin care recurenta

pârâtă a susținut că din analiza clauzelor menționate în contract se poate observa

lipsa unui echilibru între drepturile și obligațiile corelative ale părților semnatare

ale

contractului, cât și folosirea

unor clauze nelegale în conținutul lor, nu poate fi încadrat în art. 304 C. proc.

civ., întrucât simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către aceasta, reiterarea

unor situații de fapt și referirile la probatoriul administrat, în lipsa unei argumentații

în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate,

fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de

recurs.

În

considerarea celor ce preced, constatând că recurenta pârâtă

nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere

și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306

alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul

art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Cererea de recurs formulată de pârâtul

A.D.A. este insuficient timbrată.

Întrucât

potrivit art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor

de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii,

Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția netimbrării.

Pentru termenul de astăzi, recurentul pârât

a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 23.665,4

RON, conform dovezii de comunicare a citației, aflată la dosar, obligație pe care

acesta în mod nejustificat nu și-a îndeplinit-o.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată,

privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile

și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare

de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice

cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional,

până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, modificate, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru

și timbru judiciar, cererea va fi anulată ca netimbrată.

Cum problema timbrajului se analizează

prioritar oricăror cereri, excepții și constatând că cererea de recurs nu a fost

timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit de instanță, 9 aprilie 2013,

pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează

scutirea legală de la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale

art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997

modificată și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, și să dispună anularea recursului, ca

insuficient timbrat.

Față de această situație, în temeiul

art. 274 C. proc. civ. urmează a fi respinsă și cererea intimaților reclamanți de

acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată

de pârâta M.R.L. SPRL Iași lichidator judiciar al SC N.C. SRL Vaslui împotriva deciziei

nr. 77/2012 din 22 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă, conform

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Anulează recursul declarat de pârâtul A.D.A.

împotriva deciziei nr. 77/2012 din 22 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași,

secția civilă, ca insuficient timbrat.

Respinge cererea intimaților reclamanți

de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

9 aprilie 2013.