ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1182/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1182/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3/ F
din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 1569/64/2007 s-a dispus
respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționarii Z.I. și M.Z.I.
împotriva rezoluției nr. 320/P/2007 din data de 5 noiembrie 2007 dată de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, confirmată prin rezoluția nr. 879/II/2/2007
din data de 5 decembrie 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Brașov.
Petiționarii au fost
obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin contractul de asistență
juridică nr. 84 din 24 mai 2000 încheiat între avocat D.S.O. și Z.I., C.A. și R.I.Ș.
s-a stabilit că obiectul contractului îl reprezintă acțiunea în constatare, în
dosarul civil nr. 4515/1998 al Judecătoriei Brașov, în care numiții Z.D., R.G.Ș.,
R.G. și R.R. au avut calitatea de reclamanți, iar onorariul a fost fixat la
suma de 2.000.000 lei, fiind prevăzut totodată și un onorariu de rezultat de 6 %
din valoarea terenului.
Acțiunea civilă introdusă de
Z.I., R.G. și R.I. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, ce a făcut obiectul
dosarului civil nr. 4515/1998, a fost constatată perimată prin sentința civilă nr.
299 din 15 ianuarie 2003 a Judecătoriei Brașov. A fost lăsată în nelucrare,
fiind considerată ineficientă și s-a început un alt proces.
Astfel, în anul 2000, după
încheierea contractului de asistență juridică nr. 84 din 24 mai 2000, avocatul
O.D.S., reprezentându-i pe cei cu care a încheiat contractul de asistență
juridică a formulat o nouă acțiune în contradictoriu cu Primăria Săcele, C.L.A.
a Legii nr. 18/1991 și C.J.A. Legii nr. 18/1991, pentru obținerea titlului de
proprietate asupra a 2 ha fâneață și 0,3 ha teren arabil, ce făcuse obiectul
acțiunii perimate. Acțiunea a fost admisă în parte prin sentința civilă nr. 17789
din 27 noiembrie 2000 a Judecătoriei Brașov, în sensul că pârâtele au fost
obligate să elibereze reclamanților titlul de proprietate pentru suprafața de
2,3 ha. Împotriva acestei sentințe pârâtele, dar și reclamanții, prin același
avocat, au declarat apel. Apelul a fost soluționat prin decizia civilă nr. 711
din 25 iunie 2002 a Tribunalului Brașov, prin care au fost respinse apelurile
ca fiind rămase fără obiect având în vedere soluționarea pe cale amiabilă a
litigiului. Astfel, având în vedere că motivul de apel l-a constituit
neidentificarea terenurilor asupra cărora pârâtele au fost obligate să
elibereze titlurile de proprietate, litigiul dintre părți a fost stins în apel
prin depunerea la dosar a titlului de proprietate emis de C.J.A. Legii nr. 18/1991
prin care reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra
terenului în suprafață de un ha și 5872 mp situat în Săcele, în baza Hotărârii nr.
43 din 5 aprilie 2002 a C.J.A.L.F.F. Din examinarea încheierilor de ședință
pronunțate de tribunal în dosarul civil nr. 2080/2001, în care a fost
pronunțată sentința civilă nr. 711 din 25 iunie 2002 se poate observa faptul că
avocatul reclamanților s-a prezentat la termenele de judecată, îndeplinindu-și
obligațiile ce decurgeau din contractul de asistență juridică.
Împrejurarea că în
contractul de asistență juridică încheiat între avocat și reclamanți a fost menționat
ca obiect dosar dosarul inițial, în care acțiunea a fost constatată perimată,
nu și dosarul nr. 11185/2000, în care acțiunea reclamanților a fost admisă în
sensul reconstituirii dreptului de proprietate asupra unor terenuri din Săcele,
județul Brașov, nu are relevanță din moment ce scopul încheierii contractului,
respectiv asistența juridică a reclamanților în procese în scopul
reconstituirii dreptului de proprietate asupra unor terenuri, a fost atins.
În această situație, nu
poate fi vorba despre rea-credință sau inducere în eroare atunci când avocatul,
dorind să își încaseze onorariul de rezultat de 6 % prevăzut în contractul de
asistență juridică și lovindu-se de refuzul debitorului Z.I., a inițiat
procedura executării silite.
Prin încheierea din data de
16 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul civil nr. 1185/2006,
dosar execuțional nr. 293/2006 s-a încuviințat executarea silită prin poprire
privind titlul executoriu nr. 84 din 24 mai 2000 la cererea Cabinetului de
Avocat D.S.O. împotriva debitorului Z.I. Cererea privind încuviințarea
executării silite a fost formulată de executorul judecătoresc T.T.C. În cererea
de executare silită s-a arătat faptul că executarea silită vizează suma de
10.800 de euro, în echivalent la data plății, având în vedere faptul că terenul
care a format obiectul contractului de asistență juridică este în suprafață de
3000 mp, iar valoarea încasată de debitor potrivit cotei de ½ parte
asupra terenului de 180.000 euro, onorariul fiind în aceste condiții de 6% din
180.000 euro, adică de 10.800 euro.
În contextul în care,
avocatul acționând în baza titlului executoriu ce îl reprezintă contractul de
asistență juridică încheiat cu reclamanții, în vederea încasării onorariului
convenit de comun acord, solicită executarea silită a unuia dintre reclamanți
nu săvârșește acte de natură penală, nefiind întrunite condițiile pentru
reținerea niciunei infracțiuni din cele reclamate de către petenți.
Demersurile avocatului
pentru punerea în executare a titlului executoriu nu constituie acte de
inducere în eroare a petenților, el încercând valorificarea unui drept de
creanță stabilit printr-un contract. Trebuie subliniat faptul că avocatul și-a
îndeplinit obligațiile contractuale reprezentând părțile în proces, chiar dacă
acesta s-a finalizat prin soluționare amiabilă, aspect neavut în vedere la data
încheierii contractului și deci lipsit de relevanță.
Nici în ceea ce îl privește
pe executorul judecătoresc T.T.C. nu poate fi reținută săvârșirea vreunui act
infracțional, acesta exercitându-și atribuțiile în deplină concordanță cu
prevederile Legii nr. 188/2000.
Împotriva hotărârii
instanței de fond au declarat recurs petiționarii Z.I. și M.Z.I. solicitând
casarea acesteia și, în cadrul rejudecării, admiterea plângerii, desființarea
rezoluției atacate și reținerea cauzei spre judecare conform dispozițiilor art.
278
1
pct. 8 lit. c) C. proc. pen.
În motivele scrise,
recurenții critică hotărârea instanței de fond și implicit rezoluția
procurorului susținând că nu a fost rezolvat fondul cauzei.
În subsidiar, a solicitat
admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la
instanța de fond.
Înalta Curte, examinând
recursurile declarate în conformitate cu dispozițiile art. 385
14
C.
proc. pen., și art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., constată că
acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Plângerea reglementată de
dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., are natura juridică a unei căi
de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de
procuror.
Astfel, pe baza principiului
constituțional a liberului acces la justiție, instanța exercită controlul
judecătoresc asupra rezoluțiilor dispuse de procuror urmând a dispune una din
soluțiile prevăzute de art. 278
1
alin. (8) C. proc. pen.
În conformitate cu
dispozițiile cuprinse în legea internă, precum și cu jurisprudența C.E.D.O.,
procurorul are obligația, atunci când se invocă încălcarea legii de către cei
investiți să îndeplinească un serviciu de interes public sau privat, de a
verifica susținerile petiționarilor și de a efectua acte premergătoare
începerii urmăririi penale.
Rolul efectuării actelor
premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în
cazuri nejustificate, eliminându-se, astfel, posibilitatea apariției acelui
cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final,
s-ar dovedi nejustificate.
Tocmai de aceea organele de
urmărire penală, prin efectuarea actelor premergătoare își vor lua o măsură de
garanție în plus privind respectarea legalității în opera de înfăptuire a
justiției.
Legea procesual penală
română nu limitează verificările ce pot fi dispuse de organele de urmărire
penală în baza actelor premergătoare, putând fi ascultate anumite persoane,
efectuarea unor cercetări la fața locului, alte investigații, neputând fi,
însă, dispuse măsuri procesuale, percheziții, deoarece acestea se pot lua numai
cu privire la învinuit sau inculpat, ceea ce ar presupune o urmărire penală
începută.
În cauza dedusă judecății,
Înalta Curte constată că, procurorul în mod legal a dispus efectuarea actelor
premergătoare, stabilind, în baza acestora, că faptele prezentate de
petiționari în plângere nu există.
Astfel, la data de 24 mai 2008,
s-a încheiat contractul de asistență juridică nr. 84, în temeiul căruia
avocatul urma să-i reprezinte pe reclamanți în dosarul civil nr. 4515/98 al
Judecătoriei Brașov având ca obiect acțiunea în constatare. Numiții Z.I., R.G.Ș.,
R.G. și R.R. au avut calitatea de reclamanți, stabilind, de comun acord un
onorariu de 2.000.000 lei, precum și un onorariu de succes în procent de 6 %
din valoarea terenului.
Potrivit contractului, pct. 4.4.,
părțile au convenit ca prezentul contract să reprezinte titlu executoriu pentru
încasarea onorariilor restante, urmând a se proceda la executarea silită fără
somație și fără acordarea vreunui termen de grație.
Petiționarul Z.I. a semnat
contractul, luând astfel cunoștință despre conținutul acestuia, implicit și de
clauzele speciale.
Prin sentința civilă nr. 17789
din 27 noiembrie 2000 pronunțată de Judecătoria Brașov, s-a admis acțiunea în
sensul că pârâtele Primăria Săcele și C.L.A. a Legii nr. 18/1991 și C.J.A. a Legii
nr. 18/1991, au fost obligate să elibereze reclamanților titlul de proprietate
pentru suprafața de 2,3 ha.
Urmare exercitării căii de
atac a apelului, Tribunalul Brașov, prin decizia nr. 711 din 25 iunie 2002, a
respins apelurile declarate de reclamanți și pârâți ca fiind rămase fără obiect,
având în vedere soluționarea pe cale amiabilă a litigiului.
Din analiza încheierii dată,
la data de 20 noiembrie 2000, de către Judecătoria Brașov, în dosarul nr. 11185/2000,
dată la care au avut loc dezbaterile ce au precedat pronunțarea sentinței civile
nr. 17789/2000, rezultă că reclamanții au fost asistați de către apărătorul O.S.D.
Același apărător a asigurat
asistența juridică și în calea de atac a apelului.
În atare condiții, nu se
poate reține, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, în sarcina
avocatului S.D.O. săvârșirea vreunei fapte penale.
Acesta și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995 și
ale Statutului Profesiei de Avocat, asigurând petiționarilor asistență juridică
în temeiul contractului nr. 84 din 29 mai 2000 încheiat cu reclamanții.
Pentru aceste servicii,
apărătorul și reclamanții au negociat onorariul în baza plafoanelor
reglementate și în raport cu obiectul și complexitatea cauzei.
În același sens, față de
mențiunea cuprinsă la pct. 4.4 din contract, executorul judecătoresc T.C. a
pornit executarea silită cu încuviințarea instanței, respectându-se întocmai
prevederile Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
Având în vedere
considerentele pronunțate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin. (I) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de petiționarii Z.I. și M.Z.I., menținând hotărârea primei instanțe
ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 193 C. proc.
pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către
intimatul O.S.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de petiționarii Z.I. și M.Z.I. împotriva sentinței penale
nr. 3/ F din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru
cauze cu minori.
Obligă recurenții
petiționari la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare
către stat.
Obligă recurenții
petiționari la plata sumelor de câte 31,50 lei către intimatul O.S.D. cu titlul
de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 31 martie 2008.