ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9622/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 71/ M din

7 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanții B.I., B.C.M. și K.M.I. împotriva pârâților U.C.,

U.E., M. Brașov, prin P., S.R., prin Ministerul Economiei și Finanțelor și SC R.

SRL, a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.

24894 din 9 decembrie 2004 încheiat de SC R. SRL cu U.C. și U.E., privind

apartamentul 3, situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 10259 Brașov, nr. top 5257/IV,

a fost dispusă revenirea la situația anterioară încheierii acestui contract și

a fost respinsă cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de

judecată.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că au fost încălcate prevederile art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999,

situație în care, contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate

absolută.

Apelul declarat de pârâții U.C.

și U.E. a fost admis, prin decizia nr. 81/ Ap din 9 septembrie 2008, pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a fost schimbată, în tot, sentința tribunalului, în sensul că a fost

respinsă acțiunea și au fost obligați reclamanții să le plătească

apelanților-pârâți suma de 1700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată

suportate la ambele instanțe.

Schimbând soluția instanței

de fond, curtea de apel a reținut că cele două notificări formulate de

reclamanți au vizat exclusiv spații componente ale imobilului, cu o altă

destinație decât aceea de locuință.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții B.I., B.C.M., C.M.I și pârâta SC R. SRL Brașov,

ambele recursuri fiind încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin recursul declarat,

reclamanții au susținut, în esență, că, potrivit art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999,

coroborat cu art. 3 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, contractul de

vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută, raportat la faptul că au

formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, iar contractul a fost

încheiat până la finalizarea procedurii reglementate prin această lege, chiar

dacă au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent.

Pârâta SC R. SRL Brașov a

susținut prin recursul său că dacă ar fi cunoscut existența celor două

notificări înainte de data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nu

l-ar fi încheiat, întrucât în speță erau incidente dispozițiile art. 44 din

O.U.G. nr. 40/1999 și ale art. 3, Titlul I din Legea nr. 247/2005.

Recursurile sunt fondate.

Prin notificarea nr. 1363

din 24 iulie 2001, adresată P.J. Brașov, reclamanții au solicitat restituirea

prin echivalent pentru spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință,

pentru care au precizat că au primit despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995,

precum și restituirea diferenței dintre cuantumul acestor despăgubiri acordate

pentru spațiile cu destinația de locuință, până la valoarea ce va fi stabilită

prin expertiză.

Aceeași reclamanți au

formulat notificarea nr. 400 din 14 februarie 2002, adresată P.M. Brașov, prin

care au solicitat restituirea, în natură, mențiune tăiată și înlocuită cu

„echivalent”, a spațiilor comerciale pentru care nu au primit despăgubiri,

situate în Brașov.

Prin înregistrarea celor

două notificări a fost declanșată procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001,

dar, până la finalizarea acesteia, S.R., prin SC R. SRL Brașov a vândut

apartamentul nr. 3 din imobilul situat în Brașov, pârâților U.C. și U.E., prin

contractul nr. 24894 din 9 decembrie 2004.

Acest contract este lovit de

nulitate absolută, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, fiind

încheiat cu încălcarea prevederilor art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999, conform

cărora sunt interzise, sub sancțiunea nulității absolute înstrăinarea în

beneficiul unui chiriaș a construcțiilor cu destinația de locuință, care fac

obiectul unei încunoștiințări scrise, notificări sau cereri în constatarea sau

realizarea dreptului de proprietate din partea persoanelor fizice sau juridice

deposedate de aceste bunuri.

Textul de lege expus se

coroborează cu dispozițiile art. III, Titlul I din Legea nr. 247/2005, prin

care s-a statuat că actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobilele cu

destinația de locuință, încheiate după 14 februarie 2001, cu nerespectarea

interdicției prevăzute în art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999 și care nu au fost

atacate în condițiile art. 46 (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, pot fi

atacate la secția civilă a tribunalului pe a cărui rază teritorială se află

imobilul notificat, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a

acestui titlu sau, după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii

contractului.

Or, prin notificarea din 24

iulie 2001, reclamanții s-au referit nu numai la spațiile comerciale ale

imobilului, ci și la diferența dintre cuantumul despăgubirilor acordate pentru

spațiile cu destinație de locuință și valoarea acestora, ce va fi stabilită pe

bază de expertiză.

Întrucât, prin această

notificare, procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001 a vizat și spațiile

cu destinație de locuințe, contractul de vânzare-cumpărare ce formează obiectul

litigiului a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale la care s-a făcut

referire, ceea ce atrage nulitatea lui absolută, din notificare rezultând fără

echivoc intenția reclamanților de a-și valorifica toate drepturile privind

întregul imobil.

În consecință, conform art. 314

C. proc. civ., urmează a fi admise ambele recursuri și a fi modificată decizia

curții de apel, în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinței

tribunalului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamanții B.I., B.C.M. și C.M.I. și de pârâta SC R. SRL Brașov împotriva

deciziei nr. 81/ Ap din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâții U.C.

și U.E. împotriva sentinței nr. 71/ M din 7 martie 2008 a Tribunalului Brașov, secția

civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2009.