ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1969/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 278/D din 19

septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, a fost admisă

acțiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantele G.E. și G.L. împotriva

pârâților SC R. SRL și SC I.F. SRL, a fost constatată nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2602 din 08 august 2003

de Biroul notarilor publici asociați P.T. – I.G., au fost repuse părțile în

situația anterioară încheierii actului juridic și revenirea la situația

anterioară de carte funciară și au fost respinse excepțiile lipsei calității

procesuale active a pârâtei-reclamante SC I.F. SRL și a lipsei de interes a

acesteia în formularea cererii reconvenționale.

Totodată au fost respinse cererile

reconvenționale, ca neîntemeiată cea formulată în contradictoriu cu

reclamantele și ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală, cea formulată împotriva pârâtului Municipiul Brașov, reprezentat de

primar.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că înstrăinarea imobilului a avut loc în perioada în care se

afla în curs de soluționare notificarea formulată de reclamante în baza Legii

nr. 10/2001 și că nu a fost cumpărătorul de bună-credință la data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare.

Apelurile declarate de pârâții SC R.

SRL și SC I.F. SRL Brașov au fost admise, prin decizia nr. 32/Ap din 4 martie

2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost

schimbată, în parte, sentința tribunalului, în sensul că a fost respinsă, ca

prescrisă, cererea de chemare în judecată, având ca obiect constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și repunerea părților în

situația anterioară, au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței, a

fost respinsă cererea de aderare la apeluri, formulată de reclamante și au fost

obligate acestea din urmă să plătească apelantei SC I.F. SRL, suma de 1000 lei

cheltuieli de judecată.

Schimbând parțial soluția instanței

de fond, curtea de apel a reținut că termenul de prescripție a dreptului la

acțiune având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare

a expirat la data de 14 august 2002, conform art. 45 alin. (5) din Legea nr.

10/2001, iar acțiunea a fost promovată în anul 2008.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamantele G.E. și G.L., încadrându-l în prevederile art. 304

pct. 5, 6, și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că au luat cunoștință de

existența contractului de vânzare-cumpărare la data comunicării deciziei nr.

593 din 25 februarie 2008; că în cauză sunt aplicabile prevederile art. III din

Legea nr. 247/2005, în raport de care, dreptul la acțiune privind constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare nu este prescris; că a fost făcută

o greșită aplicare a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,

constatând că dreptul de a formula acțiunea s-a prescris la data de 14 august

2002, când imobilul nu era înstrăinat; că nu aveau obligația de a verifica

mențiunile din cartea funciară; că trebuia avută în vedere data la care au luat

cunoștință de încheierea contractului; că instanța de apel nu a fost investită

cu soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune prin motivele de

apel invocate de SC R. SRL Brașov și deci, s-a pronunțat peste limitele

investirii sale și că nu au fost analizate motivele pe care le-au invocat prin

cererea de aderare la apelurile declarate.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor urma.

Reclamantele au formulat cerere de

aderare la apelurile declarate de pârâți, invocând lipsa calității procesuale

active a pârâtei SC I.F. SRL și a lipsei de interes a acesteia, iar instanța de

apel a respins cererea fără a analiza motivele invocate.

Pe de altă parte, conform art. III

al Titlului I din Legea nr. 247/2005, actele juridice de înstrăinare având ca

obiect imobile cu destinația de locuință, încheiate după 14 februarie 2001, cu

nerespectarea interdicției prevăzute în art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999 și care

nu au fost atacate în instanță în condițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, republicată, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui

rază teritorială se află imobilul notificat, în termen de 12 luni de la data

intrării în vigoare a acestui titlu sau, după caz, de la data luării la

cunoștință a încheierii contractului.

În prezenta cauză, contractul de

vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 8 august 2003, situație în care

instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr.

10/2001, constatând că dreptul la acțiune s-a prescris la data de 14 august

2002, dată la care nu exista contractul de vânzare-cumpărare.

Termenul de prescripție de 12 luni

prevăzut în art. III al Titlului I din Legea nr. 247/2005 a început să curgă de

la data comunicării reclamantelor a deciziei nr. 593 din 25 februarie 2008

(fila 69 din dosarul tribunalului), prin care a fost soluționată notificarea

având ca obiect cererea acestora de restituire în natură a imobilului.

Chiar raportat la data emiterii

acestei decizii, acțiunea a fost formulată în termenul legal, la data de 15

aprilie 2008.

De menționat mai este și faptul că

din însăși cuprinsul deciziei nr. 593 din 25 februarie 2008 emisă de SC R. Brașov

rezultă că imobilul ce formează obiectul litigiului, situat în Brașov, avea în compunere 4 locuințe, ceea ce atrage, de asemenea, aplicabilitatea art. III

al Titlului I din Legea nr. 247/2005.

Așa fiind se constată că în mod

greșit a stabilit instanța de apel că s-a prescris dreptul la acțiune având ca

obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.

În consecință, conform art. 314 C.

proc. civ., urmează a fi admis recursul, a fi casată decizia curții de apel și

a fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantele G.E. și G.L. împotriva deciziei nr. 32/Ap din 4 martie 2009 a

Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

martie 2010.