ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 869/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.T., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a solicitat constatarea nulității absolute a notei de constatare din 04 noiembrie 2008, act emis de autoritatea pârâtă, obligarea acesteia din urmă la plata daunelor morale în valoare de 100.000 RON, precum și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrată acțiunea în constatarea calității sale de lucrător al Securității, așa cum este definită această calitate de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, acțiune ce a format obiectul Dosarului nr. 45056/3/2008 care a fost soluționată la data de 28 aprilie 2009, în sensul admiterii acesteia. Menționează că a promovat recurs împotriva sentinței pronunțată în Dosarul nr. 45056/3/2008, iar din analizarea actelor aflate în acel dosar a constatat că acțiunea a fost fundamentată pe nota de constatare din 04 noiembrie 2008 pe care a înțeles să o contestate în prezenta cauză. Mai susține că această notă încalcă dispozițiile legale în baza cărora se întemeiază și a arătat că art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 impune comunicarea acestei note persoanelor verificate, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Mai arată că nelegalitatea acestei note de constatare poate fi dedusă din modalitatea în care s-au desfășurat aceste verificări pentru un interval de peste 900 de zile (aprilie 2006-noiembrie 2008), iar pârâtul a avut dublă calitate de organ de anchetă și organ de decizie finală și a propus două documente cu efecte juridice asupra sa: nota de constatare din 02 februarie 2007 (document inexistent la dosar) și nota de constatare din 04 noiembrie 2008 contestată prin prezenta acțiune. Reclamantul a mai arătat că pârâtul a întocmit un act față de o persoană care nu avea calitatea cerută de lege, în nota contestată s-a menționat că au fost efectuate cercetările față de reclamant în temeiul calității sale de „conducător de structură județeană”, iar în perioada februarie 2007-noiembrie 2008 această calitate nu mai era de actualitate.

În ceea ce privește acordarea daunelor morale a susținut că prejudicierea imaginii publice, pentru imixtiunea arbitrară în viața sa privată și profesională reprezintă abuz de drept săvârșit de instituția pârâtă. Pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin întâmpinarea formulată, a solicitat conexarea prezentei cauze la Dosarul nr. 45056/3/2008 al Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă. În ședința publică de la termenul de judecată din data de 21 aprilie 2010, instanța a respins excepția conexității invocată de pârât.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1845 pronunțată în data de 21 aprilie 2010 a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.T., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca inadmisibilă. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele: Arată instanța că, potrivit art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 prevede că „nota de constatare se înaintează Colegiului” care este în măsură potrivit atribuțiilor conferite de lege „să ia în discuție nota”. După dezbateri, aprobă nota și dispune introducerea unei acțiuni în constatare sau poate infirma nota și dispune eliberarea unei adeverințe.

Se constată că nota contestată este o operațiune administrativă, un act preparator prevăzut de lege, care însoțit de documentația avută în vedere la întocmirea notei permite Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității să aprobe introducerea acțiunii în justiție pentru constatarea calității de colaborator sau lucrător al Securității a persoanei verificate, sau dimpotrivă pentru a dispune eliberarea unei adeverințe prin infirmarea notei. Așadar, susținerile reclamantului cu privire la aspectele de nelegalitate ale notei de constatare contestate pot fi invocate în fața instanței de contencios administrativ sub forma unor apărări pe fondul acțiunii în constatare promovată de C.N.S.A.S.

A mai constatat instanța că nota de constatare neînsoțită de documente justificative nu probează și nu conduce la soluția de constatare a calității de lucrător sau colaborator al Securității pentru persoanele chemate în judecată prin acțiunea C.N.S.A.S. În privința daunelor morale în valoare de 100.000 RON, instanța a constat că au fost deduse judecății ca un capăt accesoriu al capătului principal de cerere sens în care va primi soluția dată capătului principal din prezenta cerere de chemare în judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în baza art. 304 pct. 9, art. 304 1 C. proc. civ. casarea hotărârii instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului său, reclamantul a arătat în esență următoarele: - În mod greșit instanța de fond a reținut că „nota constatatoare este o operațiune administrativă, un act preparator prevăzut de lege care însoțit de documentația avută în vedere la întocmirea notei permite Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității să aprobe introducerea acțiunii în justiție pentru constatarea calității de colaborator sau lucrător al Securității”. Arată recurentul că prin formularea cererii de constatare a nulității absolute a notei de constatare a avut în vedere sancționarea de către instanța de judecată a actului, să se constatate nevalabilitatea acestuia și prin urmare încetarea producerii efectelor pentru care a fost făcut, existând un raport de dependență între legalitatea acestuia și acțiunea în constatare promovată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

- În mod greșit instanța de fond a interpretat art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 reținând că reclamantul a contestat o operațiune administrativă, un act intern preparator al autorității pârâte. Se arată că „nota de constatare” este un act unilateral rezultat al activităților specifice administrative de verificare a documentelor și informațiilor deținute de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității care probează existența calității de lucrător al Securității ce trebuia avizat de Direcția Juridică ceea ce nu a constatat recurentul în Dosarul nr. 45056/3/2008 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, când a luat cunoștință de toate documentele înaintate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

- Consideră recurentul că nota de constatare a fost emisă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca instituție publică, s-a întocmit pe o motivare nelegală prin raportare la art. 3 lit. h) din O.U.G. nr. 24/2008, prin aprobarea acesteia de către Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității la 18 noiembrie 2008 și obligativitatea legală de comunicare a acesteia, constituie argumente pentru calificarea ca act administrativ unilateral cu caracter individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte analizând cererea de recurs, normele legale incidente și prevederile art. 304 1 C. proc. civ. , constată că nu este fondată.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 – „ act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizițiile publice”. Din prevederile arătate mai sus rezultă că nota de constatare trebuie să aibă ca efect nașterea modificarea sau stingerea unor raporturi juridice – ori în situația dată nu se realizează acest lucru.

Reclamantul-recurent nu arată ce raporturi juridice creează această „notă de constatare” de sine stătător, ci arată că a luat cunoștință de aceasta în dosarul privind acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității. Așa cum a reținut instanța de fond și, de asemenea, cum a precizat și recurentul pe baza întregii documentații Direcția Investigații întocmește o notă de constatare care este avizată în fapt și în fapt și în drept de către Direcția Juridică și aceasta se înaintează Colegiului care luând-o în discuție, fie o aprobă și dispune și introducerea unei acțiuni în constatare , fie o infirmă și atunci eliberează o adeverință (art. 6, 7, 8, 10, 35 din O.U.G. nr. 24/2008).

Din modul de prezentare a procedurii de lucru privind verificarea calității de lucrător sau colaborator al Securității se desprinde concluzia că avizul Direcției Juridice și nota de constatare întemeiate pe materialele care au stat la baza întocmirii lor, înaintate Secretariatului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității pentru a le lua în discuție, reprezintă doar o opinie, un punct de vedere fără a schimba sau modifica ceva în ordinea juridică existentă. Toate argumentele recurentului privind nevalabilitatea notei de constatare urmează a fi invocate și analizate în acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității - introdusă de C.N.S.A.S. - lucru pe care recurentul arată că l-a făcut deja.

În această idee - faptul că motivele recurentului au fost luate în discuție în cadrul acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității, pe cale indirectă, conduce la concluzia că nota de constatare (și materialele informative) reprezintă un act, o operațiune care a stat la baza emiterii actului juridic suspus judecății (în speță la baza formulării acțiunii în constatare) în accepțiunea art. 18 din Legea nr. 554/2004. De altfel, chiar din prevederile O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că nota de constatare este un document intern, intermediar, întocmit de direcția de specialitate în urma activităților specifice de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o persoană care poate fi verificată în temeiul legii.

[art. 6 alin. (1), art. 7, art. 9, art. 24 lit. d)]. Înalta Curte reține că „nota de constatare” nu reprezintă un act administrativ unilateral, cu caracter individual, emis în regim de putere publică în scopul executării legii și pentru a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice – în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Față de aceste considerente, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică prin admiterea excepției inadmisibilității. Inadmisibilitatea se referă la o situație juridică ce nu este prevăzută de lege sau este interzisă de lege. Cum în O.U.G. nr. 24/2008 se menționează nota de constatare ca o condiție pentru a introduce acțiunea în constatarea calității de lucrător (în speță art. 11) rezultă că aceasta nu poate fi atacată cu acțiunea directă, fiind doar un act premergător o operațiune administrativă.

Spre deosebire de nota de constatare, adeverințele emise de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității conform art. 8 alin. (1) lit. b) pot fi contestate în fața instanței de contencios. Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.T. împotriva sentinței nr. 1845 din data de 21 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.