ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 764/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta V.D.F. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Craiova și A.N.V., anularea actelor administrative

reprezentate de „Preaviz” nr. 38803 din 05 iulie 2011 emis de A.N.V. și Ordinul

nr. 7291 din 02 august 2011 emis de A.N.V. și suspendarea executării acestora.

În motivare acțiunii,

reclamanta a susținut că, în speță, au fost încălcate dispoziții art. 99 alin. (3)

din Legea nr. 188/1999 privind Statul funcționarilor publici, întrucât prin

Preavizul nr. 38803 din 05 iulie 2011 emis de A.N.V. și înregistrat la

D.R.A.O.V. Craiova sub nr. 23020 din 06 iulie 2011 a fost emis anterior

eliberării reclamantei din funcția publică deținută, iar pe de altă parte,

raportat la data comunicării actelor administrative contestate, acestea au fost

emise cu încălcarea termenului de preaviz.

Reclamanta a apreciat

că atâta timp cât în conținutul Preavizului nr. 38803 din 05 iulie 2011 emis de

A.N.V. se face vorbire despre exprimarea acestei opțiuni până la data de 12

iulie 2011, în condițiile în care actul i-a fost comunicat sub semnătură la

data de 25 iulie 2011, deci cu 13 zile ulterior datei de exercitare a dreptului

de opțiune, iar examenul pentru ocuparea acestor funcții s-a încheiat la data

de 18 iulie 2011, autoritatea publică a restrâns drepturile sale garantate prin

art. 90 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999,

fiind încălcate și prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999,

În ceea ce privește

cererea de suspendare a executării actelor administrative menționate,

reclamanta a precizat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții,

respectiv condiția cazului bine justificat și paguba iminentă.

Prin întâmpinare,

pârâta a invocat excepția puterii de lucru judecat raportat la sentința nr. 422/2011

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 1611/54/2011, precum și

excepția inadmisibilității capătului de cerere prin care se solicită

suspendarea executării preavizului, precizând că preavizele nu sunt acte

administrative în înțelesul Legii nr. 554/2004. În subsidiar, a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința nr. 152

din 5 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, a dispus

anularea Ordinului nr. 7291 din 02 august 2011 emis de pârâta A.N.V.

Prin aceeași

sentință, a respins capătul de cerere având ca obiect anulare „Preaviz” nr. 38803

din 05 iulie 2011 emis de A.N.V. și a admis, în parte, cererea de acordare

cheltuieli de judecată și obligă pârâta A.N.V. la 250 lei cheltuieli de

judecată către reclamanta V.D.F.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta deținând funcția

publică teritorială de execuție de inspector grad profesional principal in

cadrul A.N.V. – D.R.A.O.V. Craiova, la data de 05 iulie 2011 s-a emis Preavizul

nr. 38803 de către A.N.V. și înregistrat la D.R.A.O.V. Craiova sub nr. 23020

din 06 iulie 2011, prin care i s-a comunicat că funcția publică ocupată de aceasta

a fost supusă reorganizării conform noii structuri prevăzută prin H.G. nr. 565/2011

de modificare si completare a H.G. nr. 110/2009 și conform Ordinului nr. 2406

din 04 iulie 2011 emis de A.N.V.

Prin "Preaviz”

se aducea la cunoștința reclamantei dreptul de a opta pentru o funcție publică

vacantă până la data de 12 iulie 2011, iar în situația în care există mai multe

opțiuni pentru aceeași funcție, obligația de a se înscrie la un examen,

preavizul fiind comunicat reclamantei la data de 25 iulie 2011, ora 15.52 sub

semnătură.

Prima instanță a

reținut, din analiza situației privind programarea concediilor de odihnă aferentă

anului 2011, care se coroborează și cu voucher-ul ce atestă că în perioada 06 iulie

- 13 iulie 2011 reclamanta nu se afla în tară, dar și cu cererea de efectuare a

concediului de odihnă în perioada 05 iulie - 19 iulie 2011 conform programării,

cerere aprobată de către angajator și înregistrată la D.R.A.O.V. Craiova sub nr.

21.334 din 27 iulie 2011, că reclamanta s-a aflat în imposibilitate reală și obiectivă

de a i se comunica și de a afla despre restructurarea funcției și drepturile ce-i

revin în această situație.

Practic, s-a aflat

în imposibilitate de a-și manifesta opțiunea pentru ocuparea unei funcții

publice vacante ori de a se înscrie la un examen, întrucât dreptul de opțiune trebuia

exercitat cel mai târziu la data de 12 iulie 2011, comunicarea personala a

Preavizului având loc la data de 25 iulie 2011.

În acest context,

prima instanță a reținut că preavizul nu și-a produs efectele prevăzute de lege

în raport de persoana reclamantei, fiind emis cu nerespectarea dispozițiilor

art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, art. 99 alin. (5), dar și art. 100 alin.

(3) din Legea nr. 188/1999, antrenând nulitatea Ordinului prin care s-a dispus

încetarea raportului de serviciu, act subsecvent.

În ceea ce privește

preavizul a reținut că acesta nu constituie un act administrativ în sine, în

mod individual, fiind un act premergător, din această perspectivă, nu produce

efecte juridice și nu este asimilat unui act administrativ în sensul Legii nr.

554/2004.

Cu toate acestea, întrucât

a fost comunicat reclamantei ulterior expirării perioadei în care aceasta putea

să-și exercite opțiunea de ocupare a unei alte funcții publice vacante sau de a

se înscrie la un examen organizat conform legii, este evident că este lipsit de

eficacitate în raport cu reclamanta, astfel încât și Ordinul subsecvent de

încetarea a raportului individual de munca este nelegal.

În fine, în privința

criticilor vizând lipsa publicității Ordinelor ce au stat la baza încetării raportului

de muncă a apreciat că nu pot fi analizate întrucât nu există capăt de cerere

expres privind anularea acestor acte.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Craiova, susținând că hotărârea atacată este nelegală și

netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:

În mod greșit,

nelegal, s-a reținut de către instanța de fond, în cuprinsul sentinței nr. 152/2012

din data de 05 martie 2012, faptul că „reclamanta s-a aflat în imposibilitatea

reală și obiectivă de a i se comunica și de a afla despre restructurarea

funcției și drepturile ce îi revin în această situație. Practic s-a aflat în

imposibilitatea de a-și manifesta opțiunea pentru ocuparea unei funcții publice

vacante ori de a se înscrie la un examen", precum și încălcarea de către

angajator a prevederilor art. 99 alin. (5) și art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările si

completările ulterioare.

Se învederează că la

data de 27 iunie 2011, data redactării cererii de concediu de odihnă și a

înregistrării acesteia la registratura Direcției Regionale pentru Accize si

Operațiuni Vamale Craiova, primind numărul 21334, cerere prin care s-a

solicitat efectuarea a 11 zile de concediu de odihnă în perioada 05 iulie 2011

- 19 iulie 2011, V.D.F. avea cunoștință de faptul că Autoritatea Națională a

Vămilor va fi supusă unui proces de reorganizare, întrucât, la data de 09 iunie

2011, în M. Of. al României, partea I. nr. 405. a fost publicată H.G. nr. 565

din 01 iunie 2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 110/2009

privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, prin care

s-a arătat că numărul maxim de posturi aprobat este de 3.159 (art. 7 alin. (5)

din H.G. nr. 110/2009, modificată si completată prin H.G. nr. 565/2011).

Astfel, începând cu data de 09 iunie 2011, reclamanta V.D.F. nu putea afirma că

nu a avut cunoștință de faptul că numărul maxim de posturi aprobat pentru A.N.V.

a fost redus de la 4.586 la 3.159.

În conformitate cu

prevederile art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și

funcționarea A.N.V., modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011, numărul

maxim de posturi aprobat pentru A.N.V. este de 3.159, ceea ce înseamnă că

numărul maxim de posturi aprobat a fost redus de la 4.586 la 3.159.

Conform art. 2 din

H.G. nr. 565/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 110/2009 privind

organizarea și funcționarea A.N.V. încadrarea în numărul maxim de posturi și în

structura organizatorică se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F. la

propunerea vicepreședintelui A.N.A.F. care conduce A.N.V., cu respectarea

termenelor și a procedurilor prevăzute de lege.

În aplicarea

dispozițiilor legale menționate, la data de 4 iulie 2011 au fost emise Ordinele

Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor

organizatorice ale aparatului central al A.N.V., direcțiilor regionale pentru

accize și operațiuni vamale și direcțiilor județene și a municipiului București

pentru accize și operațiuni vamale și nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor

de funcții ale A.N.V. - aparat central și structuri subordonate, ordine care au

fost supuse publicității.

Criticile formulate

de recurentă se încadrează în prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, instanța de

control judiciar constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru

următoarele considerente:

Astfel, este necontestat

în cauză că la data de 5 iulie 2011 s-a emis de către A.N.V. preavizul nr. 38803

(înregistrat la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova sub

nr. 23020 din 6 iulie 2011), preaviz prin care s-a comunicat că funcția publică

ocupată de reclamantă a fost supusă reorganizării conform noii structuri prevăzute

prin H.G. nr. 565/2011 și conform Ordinului nr. 2406 din 4 iulie 2011 emis de A.N.V.,

iar reclamantei i se aduce la cunoștință dreptul de a opta pentru o funcție publică

vacantă până la data de 12 iulie 2011. Preavizul a fost comunicat reclamantei la

data de 25 iulie 2011 ora 15.52 (conform înscrisului de la fila 114 dosar).

De asemenea,

probatoriul existent la dosarul de fond confirmă că reclamanta s-a aflat în

imposibilitate de a lua cunoștință de preaviz, fiind în concediul legal de

odihnă în perioada 5 iulie - 19 iulie 2011 conform cererii înregistrate la

angajator și aprobate de acesta încă din 27 iunie 2011, fiind plecată din țară în

perioada 6 iulie - 13 iulie 2011.

În raport de situația

de fapt reținută și necontestată de recurentă, instanța de fond a stabilit în

mod corect că ordinul prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu

ale reclamantei a fost emis cu încălcarea condiției legale de comunicare a preavizului,

mai precis acesta a fost comunicat după expirarea termenului de opțiune pentru ocuparea

unei funcții publice în cadrul reorganizării și după încheierea examenului pentru

ocuparea respectivei funcții, astfel că în temeiul art. 99 alin. (3) și alin. (5)

și art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/199, ordinul nr. 7291 din 2 august 2011

emis de A.N.V. a fost anulat ca nelegal.

Față de inexistența preavizului

privind încetarea raporturilor de serviciu, celelalte susțineri ale recurentei

în legătură cu legalitatea și temeinicia ordinului nr. 7291 din 2 august 2011

(actul administrativ atacat) sunt lipsite de relevanță, nefiind în măsură să

conducă la modificarea hotărârii instanței de fond.

Văzând și

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova în

nume propriu și pentru A.N.V. împotriva sentinței nr. 152 din 5 martie 2012 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata sumei de 2480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2013.