ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 915/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții C.G.,

M.V. și M.V.A. au solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta

ANAF București, să dispună anularea Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 și

suspendarea efectelor acestuia, în baza art. 15 alin. (1) raportat la art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii

în contencios administrativ.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au susținut în esență că au deținut funcții publice de

comisar clasa I, respectiv comisar superior în cadrul Gărzii Financiare -

Secția Județeană Brăila, că la data de 23 iunie 2011 au fost convocați la

sediul instituției, unde li s-a comunicat un act administrativ, intitulat

preaviz, prin care li s-a adus la cunoștință că începând cu data de 23 iunie

2011 li se acordă un preaviz de 30 de zile datorită vacantării funcțiilor

ocupate.

S-a arătat că

preavizul a fost motivat pe Ordinul nr. 2253/2011, emis de Președintele ANAF

București, prin care s-a aprobat o nouă structură organizatorică pe secții

județene, divizii, servicii, compartimente și numărul total de posturi ale

instituției în care lucrează.

Au mai arătat

reclamanții că, având în vedere că prin preavizele acordate anticipat apariției

cazului de eliberare din funcție s-a comunicat că data examenului organizat

pentru numirea în funcțiile vacante era 11.07, respectiv 15.07, aceștia au

sesizat atât intimata, cât și Agenția Națională a Funcționarilor Publici la

data de 29 iunie 2011, odată cu contestația prealabilă împotriva Ordinului nr.

2253/2011, cu cerere de suspendare a examenului stabilit la datele menționate

anterior, însă nu au primit nici un răspuns.

Totodată, prin

Sentința nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați în

Dosarul nr. 867/44/2011, la cererea reclamantului C.G., s-a dispus, în baza

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor Ordinului nr.

2253/2011 până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

În urma desfășurării

examenului, reclamanții au fost declarați respinși.

Prin Sentința nr.

1900 din 28 iulie 2011 a Tribunalului Brăila, pronunțată în Dosarul

4042/113/2011, rămasă irevocabilă, s-a dispus suspendarea executării Deciziilor

35, 37 și 39 din 22 iulie 2011, de eliberare din funcție, iar, urmare a acestui

fapt, la data de 04 august 2011 au fost revocate deciziile de eliberare din

funcție și repunerea temporară a reclamaților în funcțiile de execuție

deținute.

Au mai susținut

reclamanții că, deși în preavizul primit se preciza faptul că ordinul și

bibliografia pot fi vizualizate pe site-ul Gărzii Financiare și ANAF, acest

lucru nu a fost posibil, și mai mult, ordinul contestat nu a fost publicat în

M. Of. al României, în conformitate cu art. 11 alin. (1) și art. 12 alin. (3)

din Legea nr. 24/2000.

Invocând dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamanții

au susținut că sunt îndeplinite dispozițiile legii privind cazul bine

justificat și paguba iminentă.

Pârâta ANAF

București, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii

reclamanților, inclusiv a capătului de cerere privind suspendarea efectelor

ordinului contestat, invocând neîndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

La dosarul cauzei au

fost depuse cereri de intervenție în interes propriu de către numiții A.I.,

B.S.E., B.A., B.L., C.I., U.P., E.C. și F.O., prin care s-a solicitat anularea

Ordinului nr. 2253/2011 emis de ANAF și suspendarea efectelor acestuia în

conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004, în principiu pentru aceleași

motive invocate în cererea principală, cereri de intervenție admise în

principiu prin încheierea din 17 octombrie 2011.

Prin Încheierea nr.

313 din 18 octombrie 2011 Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare a efectelor Ordinului nr.

2253 din 23 iunie 2011 emis de către pârâta ANAF, până la soluționarea

irevocabilă a cauzei, formulată de petenții C.G., M.V. și M.V.A., și de

intimații-intervenienți în nume propriu F.O., E.C., U.P., C.I., B.L., B.A.,

B.S.E. și A.I.; a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie

2011, emis de pârâta ANAF, până la soluționarea irevocabilă a contestației

formulată împotriva acestuia.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Verificând

îndeplinirea condiției privind cazul bine justificat, instanța a constatat că

reclamanții și intervenienții au invocat nelegalitatea ordinului pentru faptul

că nu a fost publicat în M. Of. al României, că printr-o inversare a ordinii

firești s-a aprobat mai întâi organigrama prin care pentru anumite funcții au

fost reduse numărul de locuri, iar pentru alte funcții publice, acestea au fost

păstrate, încălcându-se principiul nediscriminării și al egalității de

tratament.

Instanța a apreciat

că toate nelegalitățile invocate și care urmează a fi analizate în cadrul

acțiunii în anulare, ar putea conduce la anularea ordinului a cărui suspendare

se solicită.

Curtea a constatat că

petenții au inițiat în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 procedura

prealabilă pentru formularea acțiunii în anulare a actului administrativ, că

prima condiție, respectiv cazul „bine justificat”, prevăzută de art. 15 în ref.

la art. 14 din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită, la fel ca și cea de a doua

condiție, respectiv a „pagubei iminente”.

Instanța de fond a

apreciat că este necesară suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253/2011 al ANAF

până la soluționarea irevocabilă a cauzei, pentru a răspunde necesității

protecției funcției publice exercitate de petenți.

În acest context, s-a

apreciat că prejudiciul iminent constă în pierderea locului de muncă, privarea

de venituri salariale curente pentru întreținerea petenților și a familiilor

lor, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate care privesc situația personală

a fiecărui petent, pierderea vechimii în muncă și a gradului profesional

ocupat, a drepturilor de asigurări sociale, afectarea stabilității

profesionale.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală,

susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond

preluând exclusiv și unilateral apărările reclamanților și făcând o aplicare

greșită a prevederilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea

motivelor de recurs,ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., recurenta arată că în speță nu sunt întrunite condițiile cazului

bine justificat și pagubei iminente pentru a se dispune suspendarea actului

administrativ, Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală

nr. 2253/2011 nefăcând parte din categoria actelor administrative supuse

publicării - astfel cum greșit a apreciat instanța de fond.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Referitor la motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

acesta este neîntemeiat, considerentele sentinței atacate cuprinzând conform

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de

art. 14 alin. (1) și 15 din Legea nr. 554/2004, procedura sumară a suspendării

actului administrativ permițând doar evaluarea unor indicii de nelegalitate,

iar nu analiza aprofundată acestora.

Referitor la motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată, de

asemenea, că acesta este neîntemeiat, împrejurările cu privire la nereguli în

reorganizare reținute de instanță - fără a statua în această fază asupra

caracterului normativ sau individual al ordinului atacat - fiind circumscrise

noțiunii de „caz bine justificat” prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

În plus, condițiile

prevăzute de textul de lege menționat trebuie analizate și în raport de

situația particulară a reclamanților, ale căror decizii de eliberare din

funcție au fost suspendate până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare,

(suspendare dispusă prin Sentința nr. 1900 din 28 iulie 2011 pronunțată de

Tribunalul Bacău).

De asemenea,

constituie pagubă iminentă efectele ordinului atacat cu privire la patrimoniul

reclamanților.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere și

practica anterioară a Înaltei Curți (Decizia nr. 5684/2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal), recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Încheierii nr.

313/2011 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2012 .

Procesat de GGC - LM