ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Sindicatul Sistem Orăștie din cadrul SC S.R. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 567 din 19 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 49/2009 de către C.N.C.D. și, pe cale de consecință, să se constate existența unor tratamente discriminatorii la care sunt supuși angajații români față de cei italieni. Totodată, a solicitat a se dispune restabilirea situației anterioare discriminării, precum și sancționarea celor care se fac vinovați de aceste practici discriminatorii, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, astfel cum rezultă din sesizarea făcută către C.N.C.D. precum și din discuțiile avute cu ocazia anchetei efectuată de echipa de investigare la fața locului, în cadrul societății SC S.R. SRL au avut loc unele evenimente menite să tulbure activitatea normală prestată de muncitori. Prin sentința civilă nr. 6270 din 29 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul Sindicatul Sistem Orăștie din cadrul SC S.R. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că nu există motive veritabile de nelegalitate a hotărârii nr. 567 din 19 noiembrie 2009 a C.N.C.D.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul Sindicatul Sistem Orăștie din cadrul SC S.R. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, se arată că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii. Recurentul consideră că, analizând considerentele sentinței civile nr. 6270 din 28 octombrie 2011, acestea pot fi sintetizate după cum urmează:se citează din Deciziile Curții Constituționale nr. 316/2005 și nr. 818/2008, se citează art. 2 din O.G. nr. 137/2000, se citează din art. 3 din Regulamentul comunitar nr. 1408/71 și dintr-o serie de hotărâri ale Curții (nu se precizează care Curte).

În afară de aceste citate ale unor texte legale motivarea instanței de judecată se rezumă la câteva paragrafe, care, departe de a avea la bază vreo normă juridică sau orice legătură cu domeniul juridic, exprimă opinia personală a completului de judecată despre angajații români, la modul general. Recurentul mai arată că instanța de judecata nu a analizat fondul cererii, care viza nelegalitatea și netemeinicia hotărârii C.N.C.D. nr. 567 din 19 noiembrie 2009. Recurentul precizează că era necesară audierea a doi martori în prezenta cauză pentru a putea stabili situația de fapt, măsurile discriminatorii aplicate și abuzurile angajatorului, însă instanța de fond a respins această probă. Astfel fiind, recurentul consideră că, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să facă o reală cercetare a fondului cauzei, să analizeze toate motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de Sindicat cu privire la hotărârea C.N.C.D. și să administreze proba cu martori, pentru a stabili situația de fapt din cauză. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța de fond a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În cauză, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Deoarece Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. Respectarea acestei cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă judecății și de argumentele aduse în apărare de partea adversă. În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece prima instanță nu a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, cu privire la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate.

Mai precis, instanța nu a analizat situația factuală existentă în speță, în raport cu probele administrate în cauză de către părți. Procedând astfel, instanța de fond nu a realizat o cercetare a fondului cauzei, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Sindicatul Sistem Orăștie din cadrul SC S.R. SRL împotriva sentinței civile nr. 6270 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2013.