ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Sindicatul Sistem Orăștie din cadrul SC S.R. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D.

a solicitat anularea hotărârii nr. 567 din 19 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul

nr. 49/2009 de către C.N.C.D. și, pe cale de consecință, să se constate

existența unor tratamente discriminatorii la care sunt supuși angajații români

față de cei italieni. Totodată, a solicitat a se dispune restabilirea situației

anterioare discriminării, precum și sancționarea celor care se fac vinovați de

aceste practici discriminatorii, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată, potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, astfel cum rezultă din sesizarea făcută

către C.N.C.D. precum și din discuțiile avute cu ocazia anchetei efectuată de

echipa de investigare la fața locului, în cadrul societății SC S.R. SRL au avut

loc unele evenimente menite să tulbure activitatea normală prestată de

muncitori.

Prin sentința civilă

nr. 6270 din 29 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul Sindicatul

Sistem Orăștie din cadrul SC S.R. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., ca

nefondată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că nu există motive veritabile de

nelegalitate a hotărârii nr. 567 din 19 noiembrie 2009 a C.N.C.D.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamantul Sindicatul Sistem Orăștie din cadrul SC S.R. SRL

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului, se arată că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe

care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii.

Recurentul consideră

că, analizând considerentele sentinței civile nr. 6270 din

28 octombrie 2011,

acestea pot fi sintetizate după cum urmează:se citează din Deciziile Curții

Constituționale nr. 316/2005 și nr. 818/2008, se citează art. 2 din O.G. nr.

137/2000, se citează din art. 3 din Regulamentul comunitar nr. 1408/71 și

dintr-o serie de hotărâri ale Curții (nu se precizează care Curte).

În afară de aceste citate

ale unor texte legale motivarea instanței de judecată se rezumă la câteva paragrafe,

care, departe de a avea la bază vreo normă juridică sau orice legătură cu domeniul

juridic, exprimă opinia personală a completului de judecată despre angajații români,

la modul general.

Recurentul mai arată că

instanța de judecata nu a analizat fondul cererii, care viza nelegalitatea și netemeinicia

hotărârii C.N.C.D. nr. 567 din 19 noiembrie 2009.

Recurentul precizează

că era necesară audierea a doi martori în prezenta cauză pentru a putea stabili

situația de fapt, măsurile discriminatorii aplicate și abuzurile angajatorului,

însă instanța de fond a respins această probă.

Astfel fiind, recurentul

consideră că, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se impune casarea cu

trimitere spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să facă o reală cercetare

a fondului cauzei, să analizeze toate motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate

de Sindicat cu privire la hotărârea C.N.C.D. și să administreze proba cu martori,

pentru a stabili situația de fapt din cauză.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente

pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța de fond a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În cauză, este întemeiat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul

în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern, nemotivarea

hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului

de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6

parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenței

instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță

internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în

mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu

concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul

la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile

pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Deoarece Convenția Europeană

a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii,

ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat

efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod

corect examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte, art.

6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina

instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor

și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte apreciază

că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea

în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă

o cerere de chemare în judecată.

Respectarea acestei cerințe

a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac a recursului

s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă judecății și de

argumentele aduse în apărare de partea adversă.

În cauza de față, instanța

de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplinește

cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece prima instanță

nu a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii

sale, cu privire la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate.

Mai precis, instanța nu

a analizat situația factuală existentă în speță, în raport cu probele administrate

în cauză de către părți.

Procedând astfel, instanța

de fond nu a realizat o cercetare a fondului cauzei, motiv pentru care Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Sindicatul Sistem Orăștie din cadrul SC S.R. SRL împotriva sentinței civile

nr. 6270 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 ianuarie

2013.