ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 574/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 66 din 06 februarie 2012,

Tribunalul Specializat Cluj a declinat competența de soluționare a cauzei având

ca obiect contestație la executare, aflată în recurs, în favoarea Tribunalului

Cluj, raportat la prevederile art. 2 pct. 3 C. proc. civ., art. 36 alin. (3) și

art. 37 din Legea nr. 304/2004, art. 41 și 43 C. proc. fisc., precum și

considerentele Deciziei nr. 15/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție într-un recurs în interesul legii.

La rândul său, prin

Decizia civilă nr. 568/R din 16 mai 2012, Tribunalul Cluj a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, întrucât

titlul executoriu în baza căruia s-a demarat executarea silită a fost

pronunțată într-un litigiu comercial și a sesizat Curtea de Apel Cluj în

vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.

Prin sentința civilă nr.

456 din 18 iunie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei privind

pe Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca și Administrația Finanțelor

Publice a Municipiului Cluj – Napoca, în contradictoriu cu SC G.T. SRL și B.K.L.F.,

având ca obiect contestație la executare – recurs, în favoarea Tribunalului

Specializat Cluj.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:

- obiectul acțiunii

este o contestație la executare împotriva unui proces – verbal de distribuire a

unei sume de bani rezultate din executarea silită efectuată împotriva

debitoarei Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj – Napoca în temeiul titlului

executoriu – Decizia civilă nr. 120/2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în

Dosarul nr. 1153/1285/2008.

- acest titlu

executoriu a fost emis într-un litigiu cu caracter necontestat comercial,

creditoarea SC G.T.S. SRL demarând executarea silită după pronunțarea sentinței

comerciale nr. 2176/C/2010 în dosarul menționat și continuând această executare

silită după pronunțarea deciziei în apel – număr Dosar execuțional nr. 462/2011

al B.E.J. K.L.F.

- în cursul acestei

executării silite, creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului

Cluj – Napoca a depus propriile titluri executorii, precum și acte de executare

pe care le-a efectuat împotriva debitoarei, potrivit art. 563 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ. (până la distribuirea sumei rezultate din executare a depus și

alt creditor titlurile sale).

- la data de 20

septembrie 2011, executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal de

distribuire a sumei de 341.949,42 lei, sumă obținută în urma popririlor

instituite, pe care, după scăderea unor sume reprezentând cheltuieli de

judecată în baza Deciziei civile nr. 120/2011 a Curții de Apel Cluj și onorariu

execuțional, a distribuit-o creditoarei SC G.T.S. SRL, în temeiul aceleiași

decizii civile.

Împotriva acestui act

de executare au formulat contestație atât debitoarea, cât și creditoarea A.F.P.

Cluj - Napoca, cele două dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei Cluj –

Napoca fiind conexate.

Ambele contestații au

fost respinse prin sentința civilă nr. 15621 din 13 octombrie 2011 a

Judecătoriei Cluj – Napoca, pe care ambele contestatoare au atacat-o cu recurs.

În acest context,

Curtea de apel a apreciat că instanța competentă să soluționeze recursurile

împotriva sentinței civile nr. 15621 din 13 octombrie 2011 a Judecătoriei Cluj

– Napoca este Tribunalul Specializat Cluj, pentru următoarele considerente:

- Potrivit art. 2 pct.

3 C. proc. civ., tribunalul judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor

pronunțate de judecătorii care nu sunt supuse apelului, iar conform art. 37 din

Legea nr. 304/2004, în domeniile prevăzute la art. 36 alin. (3), inclusiv în

materie comercială, se pot înființa tribunale specializate, care preiau cauzele

de competența tribunalului în domeniul în care se înființează;

- Obiectul litigiului

îl reprezintă contestații la executare propriu – zise, împotriva unui act de

executare – distribuirea unor sume de bani încasate ca urmare a derulării unei

executări silite pornite de o societate comercială împotriva unei regii

autonome în baza unui titlu executoriu comercial – o decizie pronunțată în

materie comercială.

- Din această

perspectivă, a apreciat instanța că nu prezintă relevanță natura titlului

executoriu prezentat de un alt creditor care a intervenit în acest dosar

execuțional, întrucât ceea ce instanța are a soluționa este modul în care o

sumă de bani încasată a fost distribuită între creditori.

Aplicând în speță

Decizia nr. 15 din 05 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție – Secțiile Unite, curtea de apel a constatat că, întrucât contestația

la executare vizează un titlu emis în materie comercială, trebuie soluționată

de tribunalul specializat în această materie.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs SC G.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate,

invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Prin cererea de

recurs recurenta solicită modificarea în totalitate a sentinței atacate, cu

consecința stabilirii competenței de soluționare a recursurilor în favoarea

Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin criticile aduse

sentinței recurate, se susține că și dacă titlul executoriu pus în executare de

către societatea recurentă este unul de natură comercială, obiectul dosarelor

conexate în cadrul cărora s-a ivit conflictul de competență îl reprezintă o

contestație specială în baza prevederilor art. 570 C. proc. civ., a cărei

soluționare depinde de analizarea dreptului A.F.P. Cluj Napoca de a participa

la distribuirea de sume în cadrul executării începute de recurentă în Dosarul

execuțional nr. 462/2011 al B.E.J. K.L.F.

Se mai susține că în

cadrul acestei contestații nu se pune în discuție titlul executoriu deținut de

către societatea recurentă, astfel încât să atragă soluționarea recursurilor de

către Tribunalul Comercial Cluj (actualul Tribunal Specializat Cluj).

În continuare,

recurenta arată că, instanța care a soluționat conflictul a ignorat aspectul că

titlurile de creanță emise de A.F.P. a municipiului Cluj sunt acte

administrativ-fiscale, iar prin contestația specială, întemeiată pe

dispozițiile art. 570 C. proc. fisc., sunt în discuție chiar titlurile deținute

de instituția publică contestatoare, nefiind formulate contestații la executare

propriu-zise, în baza dispozițiilor art. 399 și următoarele C. proc. civ.

În susținerea

recursului, invocă și Decizia nr. 15 din 5 februarie 2007 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.

Recursul este

nefondat.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate, precum și de

dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este

întemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Obiectul cererilor

conexate introductive de instanță formulate de creditoarea Administrația

Finanțelor Publice Cluj-Napoca și de debitoarea Regia Autonomă a Domeniului

Public Cluj-Napoca îl constituie contestația împotriva procesului-verbal de

distribuire a sumelor rezultate din executarea silită a începută împotriva

R.A.D.P. Cluj-Napoca de către creditoarea SC G.T. SRL în temeiul titlului

executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 2176/C/2010 pronunțată de

Tribunalul Comercial Cluj.

Temeiul de drept al

contestațiilor formulate este art. 570 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia

„cel nemulțumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei

rezultate din executare poate cere executorului să consemneze obiecțiile sale

în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile”.

Natura acestei

contestații este, fără îndoială, aceea a unei veritabile contestații la

executare, și nu o cale de atac specială, vizând actul întocmit de executor în

faza finală a executării silite, astfel încât nu poate avea alt regim juridic

decât celelalte acte de executare întocmite pe parcursul procedurii de

executare silită.

În considerarea

acestei interpretări și, în lipsa unei dispoziții speciale, competența de

soluționare a contestației întemeiate pe dispozițiile art. 574 alin. (2) C.

proc. civ. revine instanței de executare, potrivit dispozițiilor art. 400 alin.

(1) C. proc. civ. Instanța de executare este cea stabilită de art. 373 alin. (2)

C. proc. civ., potrivit căruia „instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea”.

De altfel,

Judecătoria Cluj-Napoca a fost instanța învestită de cele două părți cu

soluționarea contestației, instanță competentă potrivit dispozițiilor

procedurale menționate mai sus.

În acest context,

afirmația recurentei concretizată într-o critică la adresa sentinței recurate,

în sensul că, în cadrul acestei contestații sunt în discuție titlurile

executorii de natură fiscală, deținute de instituția publică creditoare, nu

poate fi primită, având în vedere că instanța nu a fost învestită cu

soluționarea unei contestații la titlu.

Astfel, atâta vreme

cât titlul executoriu care a declanșat procedura executării silite este o

hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu comercial, iar actul de

executare contestat este întocmit în vederea finalizării acestei executări,

prin distribuirea sumei obținută prin poprirea conturilor debitoarei, calea de

atac exercitată, în considerarea principiului specializării, este în competența

secției comerciale a tribunalului, în speță, Tribunalul Specializat Cluj.

Prin urmare, odată ce

litigiul, la momentul declanșării sale a fost calificat ca fiind unul

comercial, această calificare trebuie menținută în toate fazele procesului,

inclusiv în faza de executare, fază în care practic se realizează aducerea la

îndeplinire a dispozițiilor instanței comerciale.

Afirmația

recurentei-pârâte, potrivit căreia, instanța competentă să judece recursul este

secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, dată fiind natura

administrativ - fiscală a titlurilor de creanță deținute de contestatoarea

Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca, nu este susținută nici de

dispozițiile C. proc. fisc., interpretate unitar prin Decizia nr. 15 din 5

februarie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție

potrivit căreia „în aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. (4) C. proc. fisc.,

republicat, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este

competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite însăși, a

unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de

a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului

executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest

titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ

jurisdicțional, sau dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură

prevăzută de lege. Așadar, și în cazul creanțelor administrativ-fiscale,

neconstatate prin hotărâre judecătorească, competența de soluționare a

eventualelor contestații la executare aparține instanței de drept comun

(civile), inclusiv în calea de atac, și nu instanței de contencios

administrativ”.

Temeinicia soluției

pronunțate de Curtea de Apel Cluj în regulatorul de competență este susținută

chiar de Decizia nr. 15 din 05 februarie 2007 pronunțată în recursul în

interesul legii, invocată de recurentă, care în considerente stabilește

următoarele: “Astfel, competența de soluționare a căii de atac se verifică în

raport de nivelul instanței, împărțirea pe secții fiind o chestiune de

organizare judecătorească. Cu toate acestea, în considerarea principiului

specializării, este firesc, atunci când contestația la executare propriu-zisă

sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie comercială, acestea

să se îndrepte la secția comercială - dacă aceasta există – a instanței

competente”.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că sentința pronunțată de Curtea de Apel

Cluj este legală și temeinică și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC G.T. SRL, împotriva sentinței civile nr. 456 din 18 iunie 2012 a

Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2013.