ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 574/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 66 din 06 februarie 2012, Tribunalul Specializat Cluj a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, aflată în recurs, în favoarea Tribunalului Cluj, raportat la prevederile art. 2 pct. 3 C. proc. civ., art. 36 alin. (3) și art. 37 din Legea nr. 304/2004, art. 41 și 43 C. proc. fisc., precum și considerentele Deciziei nr. 15/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii. La rândul său, prin Decizia civilă nr. 568/R din 16 mai 2012, Tribunalul Cluj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, întrucât titlul executoriu în baza căruia s-a demarat executarea silită a fost pronunțată într-un litigiu comercial și a sesizat Curtea de Apel Cluj în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.

Prin sentința civilă nr. 456 din 18 iunie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cluj – Napoca, în contradictoriu cu SC G.T. SRL și B.K.L.F., având ca obiect contestație la executare – recurs, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele: - obiectul acțiunii este o contestație la executare împotriva unui proces – verbal de distribuire a unei sume de bani rezultate din executarea silită efectuată împotriva debitoarei Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj – Napoca în temeiul titlului executoriu – Decizia civilă nr. 120/2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1153/1285/2008.

- acest titlu executoriu a fost emis într-un litigiu cu caracter necontestat comercial, creditoarea SC G.T.S. SRL demarând executarea silită după pronunțarea sentinței comerciale nr. 2176/C/2010 în dosarul menționat și continuând această executare silită după pronunțarea deciziei în apel – număr Dosar execuțional nr. 462/2011 al B.E.J. K.L.F. - în cursul acestei executării silite, creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj – Napoca a depus propriile titluri executorii, precum și acte de executare pe care le-a efectuat împotriva debitoarei, potrivit art. 563 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. (până la distribuirea sumei rezultate din executare a depus și alt creditor titlurile sale).

- la data de 20 septembrie 2011, executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal de distribuire a sumei de 341.949,42 lei, sumă obținută în urma popririlor instituite, pe care, după scăderea unor sume reprezentând cheltuieli de judecată în baza Deciziei civile nr. 120/2011 a Curții de Apel Cluj și onorariu execuțional, a distribuit-o creditoarei SC G.T.S. SRL, în temeiul aceleiași decizii civile. Împotriva acestui act de executare au formulat contestație atât debitoarea, cât și creditoarea A.F.P. Cluj - Napoca, cele două dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei Cluj – Napoca fiind conexate. Ambele contestații au fost respinse prin sentința civilă nr. 15621 din 13 octombrie 2011 a Judecătoriei Cluj – Napoca, pe care ambele contestatoare au atacat-o cu recurs.

În acest context, Curtea de apel a apreciat că instanța competentă să soluționeze recursurile împotriva sentinței civile nr. 15621 din 13 octombrie 2011 a Judecătoriei Cluj – Napoca este Tribunalul Specializat Cluj, pentru următoarele considerente: - Potrivit art. 2 pct. 3 C. proc.

civ., tribunalul judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii care nu sunt supuse apelului, iar conform art. 37 din Legea nr. 304/2004, în domeniile prevăzute la art. 36 alin. (3), inclusiv în materie comercială, se pot înființa tribunale specializate, care preiau cauzele de competența tribunalului în domeniul în care se înființează; - Obiectul litigiului îl reprezintă contestații la executare propriu – zise, împotriva unui act de executare – distribuirea unor sume de bani încasate ca urmare a derulării unei executări silite pornite de o societate comercială împotriva unei regii autonome în baza unui titlu executoriu comercial – o decizie pronunțată în materie comercială.

- Din această perspectivă, a apreciat instanța că nu prezintă relevanță natura titlului executoriu prezentat de un alt creditor care a intervenit în acest dosar execuțional, întrucât ceea ce instanța are a soluționa este modul în care o sumă de bani încasată a fost distribuită între creditori. Aplicând în speță Decizia nr. 15 din 05 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, curtea de apel a constatat că, întrucât contestația la executare vizează un titlu emis în materie comercială, trebuie soluționată de tribunalul specializat în această materie. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC G.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. Prin cererea de recurs recurenta solicită modificarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința stabilirii competenței de soluționare a recursurilor în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Prin criticile aduse sentinței recurate, se susține că și dacă titlul executoriu pus în executare de către societatea recurentă este unul de natură comercială, obiectul dosarelor conexate în cadrul cărora s-a ivit conflictul de competență îl reprezintă o contestație specială în baza prevederilor art. 570 C. proc. civ., a cărei soluționare depinde de analizarea dreptului A.F.P. Cluj Napoca de a participa la distribuirea de sume în cadrul executării începute de recurentă în Dosarul execuțional nr. 462/2011 al B.E.J.

K.L.F. Se mai susține că în cadrul acestei contestații nu se pune în discuție titlul executoriu deținut de către societatea recurentă, astfel încât să atragă soluționarea recursurilor de către Tribunalul Comercial Cluj (actualul Tribunal Specializat Cluj). În continuare, recurenta arată că, instanța care a soluționat conflictul a ignorat aspectul că titlurile de creanță emise de A.F.P. a municipiului Cluj sunt acte administrativ-fiscale, iar prin contestația specială, întemeiată pe dispozițiile art. 570 C. proc. fisc., sunt în discuție chiar titlurile deținute de instituția publică contestatoare, nefiind formulate contestații la executare propriu-zise, în baza dispozițiilor art. 399 și următoarele C. proc.

civ. În susținerea recursului, invocă și Decizia nr. 15 din 5 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate, precum și de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în cele ce urmează. Obiectul cererilor conexate introductive de instanță formulate de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca și de debitoarea Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca îl constituie contestația împotriva procesului-verbal de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită a începută împotriva R.A.D.P.

Cluj-Napoca de către creditoarea SC G.T. SRL în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 2176/C/2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj. Temeiul de drept al contestațiilor formulate este art. 570 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia „cel nemulțumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului să consemneze obiecțiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile”. Natura acestei contestații este, fără îndoială, aceea a unei veritabile contestații la executare, și nu o cale de atac specială, vizând actul întocmit de executor în faza finală a executării silite, astfel încât nu poate avea alt regim juridic decât celelalte acte de executare întocmite pe parcursul procedurii de executare silită.

În considerarea acestei interpretări și, în lipsa unei dispoziții speciale, competența de soluționare a contestației întemeiate pe dispozițiile art. 574 alin. (2) C. proc. civ. revine instanței de executare, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ. Instanța de executare este cea stabilită de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea”. De altfel, Judecătoria Cluj-Napoca a fost instanța învestită de cele două părți cu soluționarea contestației, instanță competentă potrivit dispozițiilor procedurale menționate mai sus.

În acest context, afirmația recurentei concretizată într-o critică la adresa sentinței recurate, în sensul că, în cadrul acestei contestații sunt în discuție titlurile executorii de natură fiscală, deținute de instituția publică creditoare, nu poate fi primită, având în vedere că instanța nu a fost învestită cu soluționarea unei contestații la titlu. Astfel, atâta vreme cât titlul executoriu care a declanșat procedura executării silite este o hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu comercial, iar actul de executare contestat este întocmit în vederea finalizării acestei executări, prin distribuirea sumei obținută prin poprirea conturilor debitoarei, calea de atac exercitată, în considerarea principiului specializării, este în competența secției comerciale a tribunalului, în speță, Tribunalul Specializat Cluj.

Prin urmare, odată ce litigiul, la momentul declanșării sale a fost calificat ca fiind unul comercial, această calificare trebuie menținută în toate fazele procesului, inclusiv în faza de executare, fază în care practic se realizează aducerea la îndeplinire a dispozițiilor instanței comerciale. Afirmația recurentei-pârâte, potrivit căreia, instanța competentă să judece recursul este secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, dată fiind natura administrativ - fiscală a titlurilor de creanță deținute de contestatoarea Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca, nu este susținută nici de dispozițiile C. proc. fisc., interpretate unitar prin Decizia nr. 15 din 5 februarie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia „în aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. (4) C. proc.

fisc., republicat, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite însăși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, sau dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Așadar, și în cazul creanțelor administrativ-fiscale, neconstatate prin hotărâre judecătorească, competența de soluționare a eventualelor contestații la executare aparține instanței de drept comun (civile), inclusiv în calea de atac, și nu instanței de contencios administrativ”.

Temeinicia soluției pronunțate de Curtea de Apel Cluj în regulatorul de competență este susținută chiar de Decizia nr. 15 din 05 februarie 2007 pronunțată în recursul în interesul legii, invocată de recurentă, care în considerente stabilește următoarele: “Astfel, competența de soluționare a căii de atac se verifică în raport de nivelul instanței, împărțirea pe secții fiind o chestiune de organizare judecătorească. Cu toate acestea, în considerarea principiului specializării, este firesc, atunci când contestația la executare propriu-zisă sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie comercială, acestea să se îndrepte la secția comercială - dacă aceasta există – a instanței competente”.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că sentința pronunțată de Curtea de Apel Cluj este legală și temeinică și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC G.T. SRL, împotriva sentinței civile nr. 456 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2013.