ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3604/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 141 din 18 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 11112/105/2011, după disjungerea laturii civile din Dosarul penal nr. 7574/105/2011, Tribunalul Prahova, secția penal, a dispus: În baza art. 14 - 15 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a luat act că părțile civile D.B.A.M., l.C.D. și S.D.I., prin reprezentanții legali ai acestora, nu au solicitat daune materiale de la inculpatul F.M.C.. În baza art. 14 - 15 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 - 999 C. civ., a admis în parte acțiunile civile exercitate în procesul penal de părțile civile D.B.A.M., I.C.D.

și S.D.I., prin reprezentanții legali ai acestora și a obligat pe inculpatul F.M.C. să plătească acestora următoarele sume cu titlu de daune morale: - 50.000 RON către partea civilă D.B.A.M.; 50.000 RON către partea civilă I.C.D.; 100.000 RON către partea civilă S.D.I.. În baza art. 14 - 15 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a admis în parte acțiunea civilă exercitată în procesul penal de Spitalul Obstetrică Ginecologie Ploiești și a obligat pe inculpatul F.M.C. să plătească acestei unități spitalicești suma de 435,05 RON cu titlu de despăgubiri, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate S.D.I. la acest spital în perioada 9 iunie 2011 - 12 iunie 2011. A obligat inculpatul la plata sumelor de câte 500 RON în favoarea părților civile D.B.A.M.

și I.C.D., reprezentând onorariul avocatului ales. A obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON către stat reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 767/P/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de viol (2 fapte), viol (o faptă) și violare de domiciliu (3 fapte), prevăzute de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), (3) C. pen. (două fapte), art. 197 alin. (3) C. pen. (o faptă) și art. 192 alin. (1) C. pen.

(trei fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că: - la data de 17 mai 2010, în jurul orelor 11,50 - 12,00, a urmărit și a surprins pe minora D.B.A.M., în vârstă de 9 ani și 8 luni, pe holul blocului unde aceasta locuia, iar după ce aceasta a deschis ușa de la apartament, a atacat-o din spate, a intrat peste ea în apartament cu intenția de a avea relații sexuale, i-a pus mâna la gură pentru a nu țipa și o mână în dreptul nasului cu un fragment textil îmbibat cu cloroform, activitatea infracțională fiind întreruptă când minora a fost apelată telefonic de mama sa; - la data de 1 iunie 2011, în jurul orelor 12,00, a urmărit pe minora I.C.D., în vârstă de 8 ani și 8 luni, pe scara blocului de domiciliu a acesteia după care, prin același mod de operare, a atacat-o imediat după descuierea ușii apartamentului, a pătruns în apartament și a dus victima în dormitor cu intenția de a avea relații sexuale, activitatea infracțională fiind întreruptă în momentul în care minora a fost apelată telefonic de mama sa.

În ambele situații inculpatul a părăsit apartamentele pentru a câștiga încrederea minorelor și cu intenția de a reveni; - la data de 9 iunie 2011, în jurul orelor 12,15 - 12,30, a așteptat și surprins pe minora S.D.I., în vârstă de 10 ani, la intrarea în apartamentul acesteia, a lăsat-o să deschidă ușa, după care a atacat-o din spate, a intrat peste ea în apartament, i-a pus o mână la gură pentru a nu țipa și o mână în zona nasului cu un fragment textil îmbibat cu cloroform, aducând astfel victima în stare de inconștiență, după care a introdus un ciorap în gura acesteia pentru a nu țipa în situația în care se trezește și a întreținut raport sexual cu aceasta. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești, în vederea continuării cercetărilor față de inculpatul F.M.C.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 42 și art. 51 din Legea nr. 161/2003, întrucât cu ocazia efectuării expertizei în sistem informatic au fost identificate în laptopul ridicat de la domiciliul inculpatului fișiere având conținut sexual explicit în care sunt prezenți minori. La termenul de judecată din 16 noiembrie 2011, inculpatul F.M.C. a solicitat ca judecata să se facă în condițiile prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., pe baza recunoașterii vinovăției, declarând că recunoaște în întregime toate faptele pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în actul de inculpare. Acesta a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Instanța a admis cererea, a procedat la ascultarea acestuia și prin Sentința penală nr. 416 din 25 noiembrie 2011 l-a condamnat pe inculpat: În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și 3 teza I C. pen., cu aplicarea art. 204 C. pen., art. 21 alin. (3) C. pen. și art. 320 1 alin. (1) - (4), (6) și (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru infracțiunea de tentativă la viol în formă calificată, faptă din data de 17 mai 2010, parte vătămată D.B.A.M.. - În baza art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) - (4), (6) și (7) C. proc.

pen., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, fapta din 17 mai 2010, parte vătămată I.M. - În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 204 C. pen., art. 21 alin. (3) C. pen. și art. 320 1 alin. (1) - (4), (6) și (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru infracțiunea de tentativă la viol în formă calificată, faptă din data de 1 iunie 2011, parte vătămată I.C.D.. - În baza art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) - (4), (6) și (7) C. proc.

pen., la o pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă din 1 iunie 2011, parte vătămată I.C. - În baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) - (4), (6) și (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 16 ani și 6 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă din data de 9 iunie 2011, parte vătămată S.D.I.. - În baza art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) - (4), (6) și (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, fapta din 9 iunie 2011, parte vătămată S.E.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 (șaisprezece) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară. A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. S-a dispus disjungerea cauzei, sub aspectul laturii civile, fiind necesară administrarea de probatorii în vederea soluționării acesteia. Părțile vătămate minore, prin reprezentanții legali ai acestora, s-au constituit părți civile în cauză, anterior citirii actului de sesizare a instanței.

Astfel, reprezentanții legali ai părții vătămate D.B.A.M. au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale, ai părții vătămate I.C.D. au solicitat obligarea inculpatului, cu titlu de daune morale, la plata sumei de 50.000 euro, iar părinții părții vătămate S.D.I. au solicitat, cu același titlu, suma de 100.000 euro, fără a solicita și daune materiale. În dovedirea pretențiilor civile părțile au depus la dosar acte, pentru partea vătămată I.C.D., au fost audiați martorii l.C. și D.G., pentru partea vătămată S.D. au fost audiați martorii P.C.V. și N.M., iar pentru partea vătămată D.B. au fost audiați martorii S.V.I. și C.N.I. Pentru minorele I.C.D. și S.D., pentru a se arăta starea psihologică actuală, au fost depuse referate de consiliere psihologică.

S-a mai constituit parte civilă în cauză și Spitalul de obstretică ginecologie Ploiești, cu suma de 435,05 RON, reprezentând despăgubiri civile, cu referire la cheltuielile efectuate cu partea vătămata S.D.I. în perioada 9 iunie 2011 - 12 iunie 2011. În dovedirea cererii spitalul a depus la dosarul cauzei decontul de cheltuieli și foaia de observație generală privind pe numita S.D.I.. Din analiza probatoriului administrat în cauză, respectiv înscrisuri și declarațiile martorilor, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, în sensul că inculpatul a comis fapte ilicite, cu referire la infracțiuni, prin care a cauzat prejudicii morale în dauna părților vătămate.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel inculpatul F.M.C., criticile privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate. Acesta a susținut că nu trebuia să fie obligat la niciun fel de despăgubiri față de părțile vătămate. În acest sens, acesta a arătat că poziția sa procesuală s-a modificat, în sensul nerecunoașterii faptelor reținute în sarcina sa, declarațiile date la urmărirea penală și la judecata cauzei în primă instanță fiind viciate de consecințele tratamentului urmat de acesta pentru depresie. Cu privire la partea vătămată I.C.D., inculpatul apreciază că nu se justifică plata daunelor morale în raport de faptul că doar a intrat în apartamentul acesteia, părăsindu-l așa cum a intrat, fără a o atinge măcar.

Cu referire la celelalte două părți vătămate, despăgubirile nu se justifică, atât timp cât la dosarul cauzei nu a existat nicio probă care să îl incrimineze direct. Prin Decizia nr. 10 din 28 iunie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de inculpatul F.M.C. împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondat. În motivarea acestei decizii instanța de apel a reținut că inculpatul, în acest cadru procesual care privește doar rezolvarea laturii civile a cauzei, tinde a repune în discuție latura penală rezolvată cu autoritate de lucru judecat prin Sentința penală nr. 416 din 25 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova. Or, indiferent care sunt motivele care l-au făcut pe inculpat să revină asupra recunoașterii faptelor, existența infracțiunilor reținute în sarcina acestuia este stabilită prin hotărâre definitivă, neputând fi modificate cu ocazia soluționării laturii civile a cauzei.

Inculpatul a mai susținut că, indiferent cine ar fi comis faptele pentru care figurează ca părți vătămate minorele menționate, acestea nu au suferit niciun prejudiciu moral, astfel încât nu se impunea obligarea sa la plata de daune morale către acestea. Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că minorele au suferit o traumă psihică evidentă, așa încât în mod judicios prima instanță a hotărât în sensul obligării acestuia la plata sumelor menționate cu titlu de daune morale. Prin urmare, sumele acordate sunt justificate, acestea fiind judicios stabilite și sub aspectul cuantumului. Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul F.M.C. a declarat recurs, reiterând motivele apelului. Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate și dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, următoarele: Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de tentativă la viol prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), (3) C. pen., o infracțiune de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. și trei infracțiuni de violare de domiciliu prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen. Sub aspectul acestor infracțiuni inculpatul a fost condamnat, judecata având loc în procedura reglementată prin art. 320 1 C. proc. pen. În cauză, prin reprezentanții lor legali, părțile vătămate s-au constituit părți civile, solicitând obligarea inculpatului la plata de daune morale, cu referire la prejudiciile morale suferite prin infracțiune.

Potrivit art. 998 C. civ. "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara". Această împrejurare constituie temeiul juridic care face, ca în cazul unei infracțiuni producătoare de prejudiciu, odată cu dreptul la acțiunea penală să se nască și un drept la o acțiune civilă. Pentru executarea acțiunii civile în procesul penal este necesară îndeplinirea condițiilor cumulative referitoare la existența unei infracțiuni care să producă o pagubă, între infracțiunea săvârșită și paguba reclamată să existe un raport de cauzalitate, prejudiciul să nu fi fost reparat și, în fine, să existe o manifestare de voință din partea celui vătămat în legătură cu dezdăunarea sa.

Existența infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului este stabilită prin hotărâre judecătorească, pronunțată în procedura simplificată reglementată prin art. 320 1 C. proc. pen. Din actele dosarului rezultă că prin infracțiunea de violare de domiciliu, dar mai ales prin cele două tentative de viol, inculpatul a produs celor două victime minore D.B.A.M. și I.C. o stare de panică, un traumatism de ordin psihic care, odată declanșat, continuă să se manifeste în timp. Minora I.C.D. a participat la mai multe ședințe de evaluare psihologică, ocazie cu care s-a constatat de către un specialist că minora a trăit momente dificile în urma tentativei de viol, că aceasta manifesta atacuri de panică, dezvoltând frică față de oameni și de situații noi, manifesta oboseală decizională, având o capacitate de concentrare deficitară, ceea ce îi perturba activitatea școlară.

Din partea psihologului se recomandă continuarea ședințelor de consiliere psihologică, până la stabilizarea ei emoțională, dezvoltarea mecanismelor proprii de apărare și evitarea revictimizării prin întrebări repetate privitoare la situația de abuz emoțional la care a fost supusă. Faptul că această victimă a rămas cu o puternică traumă psihică, care i-a schimbat în mod evident modul de viață, inclusiv în ceea ce privește activitatea sa școlară, a reieșit cu evidență din declarațiile martorilor audiați în cauză.

Cu privire la partea vătămată D.B.A.M., din probele administrate a reieșit că aceasta a rămas traumatizată urmare infracțiunii de violare de domiciliu și viol, martorii audiați arătând că au văzut-o pe aceasta traumatizată și speriată după consumarea faptei, aceasta devenind "mai retrasă" în sensul că nu se mai joacă cu ceilalți copii, fiind nevoie ca aceasta să fie condusă întotdeauna la școală de membrii familiei, precum și să fie consultată de un psiholog pentru evaluarea și tratarea traumei produse, întrucât aceasta a rămas în continuare cu o stare de frică, ceea ce a schimbat modul său de viață. Minora S.D.I. a suferit prin infracțiunea de viol o traumă fizică, la care s-a adăugat și o traumă psihică care a continuat să se manifeste, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor și din referatul de consiliere psihologică depus la dosarul cauzei.

Din acest act rezultă că minora a trăit foarte intens teroarea abuzului fizic, în primul moment, urmat de abuzul sexual în urma căruia aceasta a fost foarte afectată, având o redusă stimă de sine, o toleranță scăzută la frustrare, a dezvoltat atacuri de panică și de frică față de oameni și situații noi, i-a scăzut capacitatea de concentrare, fiind necesară continuarea consilierii psihologice până la înlăturarea traumei emoționale și dezvoltarea mecanismelor proprii de apărare și evitare a victimizării.

Prin urmare, în mod întemeiat prima instanță a apreciat că toate cele trei victime ale infracțiunilor la tentativă de viol și viol au suferit un prejudiciu moral cert, constând în trauma psihică la momentul producerii activității infracționale, iar consecințele de durată ale faptei, în sensul că și în continuare acestea trăiesc o stare acută de înstrăinare și neîncredere în sine, justifică acordarea unor daune morale compensatorii, îndeplinite fiind condițiile răspunderii civile. În aceste condiții, respingând apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. În recurs, inculpatul nu a formulat critici noi care să conducă la o altă concluzie.

Astfel, în condițiile în care săvârșirea infracțiunii, ca fapt ilicit în sensul răspunderii civile, este dovedită în condițiile legii și nu mai poate fi pusă în discuție, inculpatul ar fi trebuit să dovedească neproducerea pagubei și lipsa nexului cauzal. Or, prejudiciul produs prin infracțiune și legătura dintre fapta ilicită și prejudiciul produs sunt probate în prezenta cauză. Ca atare, criticile formulate de inculpat se constată a fi neîntemeiate, iar alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată. În consecință, pentru motivele expuse, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M.C., care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare și de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 107 din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către părțile civile l.C. și l.I. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 noiembrie 2012. Procesat de GGC - CL