ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3390/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3390/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 136 din 7 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul

nr. 1225/95/2013,

în baza

art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.V.,

deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la 23 ani închisoare și 5

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.

În

baza art. 314 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani

închisoare.

În

baza art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele în

pedeapsa cea mai grea, de 23 de ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b), d) și e) C. pen., care a fost sporită cu 1 an, inculpatul urmând să execute

24 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen.

S-a dedus reținerea și arestul preventiv

de la 15 noiembrie 2012, la pronunțare.

A fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a dispus prelevarea de la inculpat a

probelor biologice în vederea înregistrării în baza de date a Sistemului Național

de Date Genetice Judiciare.

A fost obligat inculpatul la 10.000 RON

despăgubiri civile către partea civilă A.G., reprezentând cheltuieli de înmormântare

și pomenire a victimei A.C.I.; la câte 10.000 RON daune morale pentru fiecare dintre

minorii I.A.L., I.I.M., A.C.A. și I.M.D. și la 3.000 RON cheltuieli judiciare statului,

din care suma de 300 RON reprezentând onorarii apărători din oficiu, ce se va avansa

din fondurile Ministerului către Baroul Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a constatat că, prin rechizitoriul nr. 843/P/2012 din 29 ianuarie 2013 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest

preventiv, a inculpatului I.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit

de grav și punerea în primejdie a unei persoane în neputință de a se îngriji, prevăzute

de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen. și art. 314 C. pen., cu aplicarea

art. 33-34 C. pen.

S-a reținut că, din actele și lucrările

dosarului, au rezultat următoarele:

Inculpatul I.V. a trăit în relații de concubinaj

cu victima A.C.I. de circa 8 ani și locuiau în comuna S., sat P., județul Gorj,

la casa părinților săi.

În

urma acestor relații, au rezultat minorii I.A.L. în vârstă

de 7 ani, I.I.M. în vârstă de 6 ani, A.C.A. în vârstă de 1 an și 2 luni și I.M.D.

în vârstă de o lună.

Inculpatul și victima nu erau încadrați

în muncă, prestau diferite munci ocazionale și consumau frecvent băuturi alcoolice,

ocazie cu care inculpatul o bătea.

În

seara zilei de 14 noiembrie 2012, pe motiv că victima consumase

băuturi alcoolice și nu preparase mâncare pentru copii, inculpatul s-a cercetat

cu aceasta, a luat-o la bătaie, ocazie cu care i-a aplicat multiple lovituri cu

palmele și pumnii peste față, până ce aceasta a căzut pe podea.

A continuat să o lovească cu picioarele

peste tot corpul, după care i-a aplicat lovituri și cu o șină metalică folosită

ca vătrai pentru sobă.

Inculpatul a aplicat lovituri cu ferocitate

aproximativ o jumătate de oră, după care victima s-a așezat pe pat și, după circa

două ore de chinuri, a decedat.

Toate aceste acte de violență au fost comise

în prezența celor patru copii, iar după constatarea decesului, inculpatul a părăsit

locuința, lăsând cei patru minori singuri, fără hrană și fără ca încăperea să fie

încălzită, punându-le astfel în pericol iminent viața, sănătatea și integritatea

corporală.

Din raportul de constatare medico-legală

(autopsie) din 21 ianuarie 2013 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj a

rezultat că moartea victimei A.C.I. a fost violentă și s-a datorat hematomului subdural

extins, consecința unui traumatism cranio-cerebral produs în cadrul unei agresiuni.

Leziunile de violență au putut fi produse prin lovituri repetate cu corpuri dure,

cele de la nivelul craniului având legătură de cauzalitate directă cu decesul.

În

sângele recoltat de la cadavru s-a identificat 1,50 gr. %

alcool etilic, stabilindu-se că moartea poate data din 14 noiembrie 2012.

Cei patru minori au fost preluați de către

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj și, prin dispozițiile

din 15 noiembrie 2012, s-a instituit plasamentul acestora în regim de urgență la

Centrul de primire și evaluare în regim de urgență pentru copilul părăsit și abandonat

în maternitate din cadrul Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul în Dificultate

Tg. Cărbunești.

Conform dispozițiilor art. 64 alin.

(3) din Legea nr. 272/2004, cu privire la protecția și promovarea drepturilor copilului,

s-a stabilit că, pe toată perioada plasamentului în regim de urgență, reprezentantul

legal al minorilor în cauză este șeful Centrului Tg. Cărbunești.

Cheltuielile ocazionate cu înmormântarea

și pomenirea victimei A.C.I. au fost suportate de către fratele acesteia, A.G.,

care s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, pe care a împrumutat-o de

la Banca D. Gorj.

Având în vedere dispozițiile art. 117 C.

proc. pen., prin ordonanța din 20 noiembrie 2012, s-a dispus internarea inculpatului

la Secția psihiatrie a Spitalului Penitenciar Jilava și efectuarea unei expertize

medico-legale psihiatrice.

Din raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică din 19 decembrie 2012, întocmit de Institutul de Medicină Legală „M.M."

București, a rezultat că inculpatul I.V. prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate

de tip instabil-impulsiv. Abuzuri etilice. Păstrează capacitatea psihică de apreciere

critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat

în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Starea de fapt a fost dovedită cu: procesul-verbal

de cercetare la fața locului, procesul - verbal de reconstituire, raportul de constatare

medico-legală (autopsie) din 21 ianuarie 2013 întocmit de S.M.L. Gorj, raportul

de expertiză medico-legală psihiatrică din 19 decembrie 2012, întocmit de I.M.L

„M.M." București, declarațiile inculpatului I.V., care a recunoscut faptele

săvârșite, declarația părții civile A.G., care s-a constituit parte civilă în procesul

penal și declarațiile martorilor V.M., G.E., M.M. și D.I., care sunt vecini cu inculpatul,

au constatat decesul victimei, au anunțat organele de poliție și cărora inculpatul

le-a spus că și-a ucis concubina, procesele-verbale de ascultare a minorilor I.A.L.

și I.I.M. care, în prezența psihologului, au arătat modul în care inculpatul a comis

faptele.

În

drept, s-a stabilit că faptele inculpatului I.V., de a fi

aplicat cu ferocitate lovituri cu pumnii, picioarele și un obiect metalic concubinei

sale A.C.I., o perioadă îndelungată de timp, în prezența copiilor minori, ceea ce

a dus la decesul acesteia în chinuri prelungite, după care a părăsit locuința, lăsând

cei patru copii cu vârste cuprinse între o lună și 7 ani, fără hrană și căldură,

punându-le astfel în pericol iminent viața, sănătatea și integritatea corporală,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și

punerea în primejdie a unei persoane în neputință de a se îngriji, prev. de

art. 174 rap. la art. 176 lit. a) C. pen. și art. 314 C. pen., cu aplicarea

art. 33-34 C. pen.

Față de raportul de constatare medico-legală

(autopsie), care a atestat existența a peste 30 leziuni traumatice, printre care

fracturi costale, hematom parieto-occipital și temporo-sfenoidal drept și leziuni

distrofice hepatice, s-a reținut faptul că acțiunea violentă a fost comisă într-un

mod neomenos, nemilos, cu ferocitate, care inspiră oroare și groază.

A fost avut în vedere că, prin decizia

nr. 47 din 14 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit

că fapta inculpatului de a aplica multiple lovituri victimei, în prezența copiilor

minori ai acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

deosebit de grav, săvârșită prin cruzimi, prev. de art. 176 lit. a) C. pen.

Inculpatul a recunoscut faptele săvârșite,

nu este încadrat în muncă și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Din fișa de cazier judiciar a rezultat,

însă, că acestuia i s-au aplicat două sancțiuni cu caracter administrativ de către

Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg - Cărbunești la datele de 19 noiembrie 2010

și 5 martie 2012, pentru infracțiuni de violare de domiciliu, furt și furt calificat.

Prin rezoluția din 15 noiembrie 2012, s-a

dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C.

pen., iar inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data

de 15 noiembrie 2012, orele 15:00, până la data de 16 noiembrie 2012, orele 15:00.

Prin ordonanța din 16 noiembrie 2012, s-a

dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 C.

pen., în infracțiunea prev. de art. 176 lit. a) C. pen. și extinderea urmăririi

penale și pentru infracțiunea prevăzută de art. 314 C. pen.

Prin ordonanța nr. 843/P/2012 din 16 noiembrie

2012 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul I.V. pentru infracțiunile

prevăzute de art. 174 - 176 lit. a) C. pen. și art. 314 C. pen. și s-a întocmit

referat cu propunere de arestare preventivă.

Propunerea de arestare preventivă a fost

admisă prin încheierea nr. 83 /16 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în

Dosarul nr. 17044/95/2012 și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o

perioadă de 29 de zile, de la 16 noiembrie 2012 până la 14 decembrie 2012, fiind

emis mandatul de arestare preventivă nr. 27 din 16 noiembrie 2012.

Arestarea preventivă a fost prelungită

prin încheierea nr. 22 din 7 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul

nr. 18727/95/2012, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14 decembrie 2012,

până la data de 12 ianuarie 2013, inclusiv.

Prin încheierea nr. 2 din 7 ianuarie 2013,

pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 221/95/2013, s-a dispus prelungirea

arestării preventive pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 ianuarie 2013

până la data de 11 februarie 2013, inclusiv.

Cauza a fost înregistrată la instanța de

fond sub nr. 1225/95/2013, fiind repartizată aleatoriu la termenul din data de 26

februarie 2013. A fost stabilit termen intermediar la data de 31 ianuarie 2013,

pentru verificarea temeiniciei și legalității arestului preventiv al inculpatului,

la acest termen de judecată fiind menținută starea de arest.

Instanța, din oficiu, a dispus introducerea

în cauză, conceptarea și citarea autorității tutelare de pe lângă Primăria S.

În

ședința publică din data de 12 martie 2013, a fost ascultat

inculpatul, care a recunoscut că, în seara zilei de 14 noiembrie 2012, când s-a

întors acasă de la muncă, a găsit-o pe concubina sa, A.C.I., în stare de ebrietate

și a avut o discuție cu aceasta, pe motivul că nu pregătise mâncare pentru cei patru

minori, având vârste cuprinse între 5 luni și 7 ani. Discuțiile au degenerat și

inculpatul a început s-o lovească pe concubina sa cu pumnul și cu o șină metalică,

pe care o folosea ca vătrai la sobă.

Urmare a numărului mare de lovituri aplicate

în diverse zone ale corpului, precum și a intensității acestora, victima a decedat

în scurt timp.

Inculpatul a precizat că nu era în stare

de ebrietate, iar cei patru minori au asistat la conflictul dintre părinții lor.

După ce a constatat decesul victimei, inculpatul

a plecat la nașul său, N.C., căruia i-a relatat cele întâmplate. A revenit la domiciliu,

unde a rămas până în jurul orei 07:00, când a sesizat organele de poliție cu privire

la cele întâmplate.

La sosirea organelor de poliție, inculpatul

a relatat cele întâmplate, recunoscând faptele comise.

Din raportul de constatare medico-legală

(autopsie) din 21 ianuarie 2013 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj a

rezultat că moartea victimei A.C.I. a fost violentă și s-a datorat hematomului subdural

extins, consecința unui traumatism cranio-cerebral produs în cadrul unei agresiuni.

S-a reținut că leziunile de violență au putut fi produse prin lovituri repetate

cu corpuri dure, cele de la nivelul craniului având legătură de cauzalitate directă

cu decesul. În sângele recoltat de la cadavru s-a identificat 1,50 gr. ‰ alcool

etilic, moartea putând data din data de 14 noiembrie 2012.

Tribunalul, analizând ansamblul probelor

administrate în cauză, a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor

pentru care a fost trimis în judecată.

În

ceea ce privește latura civilă a procesului penal, s-a apreciat

că pretențiile părții civile A.G., care a suportat cheltuielile de înmormântare

și pomenire a victimei A.C.I., au fost pe deplin dovedite cu proba cu martori și

înscrisuri.

A rezultat din probele administrate că

ceilalți frați ai victimei, precum și verișorii acesteia, care au contribuit cu

alimente la pomenirea victimei, nu s-au constituit părți civile în cauză.

Inculpatul a menționat că este de acord

să achite părții civile A.G. despăgubirile solicitate.

Având în vedere că cei patru minori, fiind

lipsiți de orice sprijin din partea familiei, au fost preluați de către Direcția

Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj și prin dispozițiile din

15 noiembrie 2012 s-a instituit plasamentul acestora în regim de urgență la Centrul

de primire și evaluare în regim de urgență pentru copilul părăsit și abandonat în

maternitate din cadrul Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul în Dificultate

Tg-Cărbunești, inculpatul a fost obligat la daune morale pentru fiecare minor.

Cuantumul daunelor morale stabilite de

instanță a fost unul orientat spre moderat, având în vedere menirea de a compensa

într-o anumită măsură suferința psihică cauzată prin fapta inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

inculpatul I.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea apelului, acesta a arătat că, în cauză, se impunea

aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (2)

C. pen., ținând seama de faptul că, după săvârșirea infracțiunilor, s-a prezentat

în fața organelor de urmărire penală și a avut un comportament sincer. De asemenea,

a solicitat să se aibă în vedere că însăși victima s-a aflat într-o stare avansată

de ebrietate, fapt care a constituit o situație provocatoare pentru inculpat, în

condițiile în care aceasta în mod repetat consuma alcool, nu se îngrijea de gospodărie

și nici de creșterea și întreținerea copiilor și avea un comportament nefiresc în

afara relației de cuplu.

A mai susținut inculpatul că, în situația

săvârșirii altui gen de infracțiuni, pentru atitudinea de recunoaștere totală a

faptelor comise, ar fi putut beneficia de dispozițiile art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. și, întrucât în situația de față nu este posibil acest lucru,

se impune reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, ținând cont

de dispozițiile sus menționate, apreciind că scopul coercitiv, dar și educativ al

pedepsei poate fi atins, din perspectiva art. 52 C. pen. și prin aplicarea unei

pedepse în cuantum mai mic, fiind conștient de gravitatea faptelor săvârșite și

pe care le-a recunoscut în totalitate.

Prin decizia penală nr. 235 din 25 iunie

2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

a fost admis apelul declarat de inculpatul

I.V. împotriva sentinței penale nr. 136 din 7 mai 2013, pronunțată de Tribunalul

Gorj în Dosarul nr. 1225/95/2013.

A fost desființată, în parte, sentința

penală apelată și, în rejudecare, a fost înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat

la pedeapsa principală de 23 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-a dedus prevenția inculpatului în continuare,

de la 07 mai 2013 la zi.

S-a menținut starea de arest a inculpatului

I.V.

Cheltuielile judiciare avansate de stat

au rămas în sarcina acestuia, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu

al inculpatului, în sumă de 260 RON, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.

Instanța de prim control judiciar a constatat

că apelul declarat de inculpatul I.V. este fondat.

S-a reținut că, din materialul probator

administrat în ambele faze ale procesului penal, care relevă modul de săvârșire

a faptelor, rezultă că, în data de 14 noiembrie 2012, pe fondul unui conflict verbal

cu victima, inculpatul a luat-o la bătaie, aplicându-i multiple lovituri cu palmele

și pumnii peste față, până când aceasta a căzut la podea, iar apoi a continuat să

o lovească peste tot corpul, inclusiv cu o șină metalică folosită ca vătrai pentru

sobă, timp de o jumătate de oră. După circa 2 ore de chinuri, victima a decedat.

Agresiunile deosebit de violente asupra victimei s-a desfășurat în prezența celor

patru copii minori ai părților, iar după ce a survenit decesul acesteia, inculpatul

a părăsit locul faptei, lăsându-i pe minori singuri, fără supraveghere, hrană și

încălzire, fapt de natură să le pună în pericol viața, integritatea corporală și

sănătatea.

S-a reținut, de asemenea, că potrivit raportului

de constatare medico-legală „moartea victimei A.C.I. a fost violentă și s-a datorat

hematomului subdural extins, consecința unui traumatism cranio-cerebral produs în

cadrul unei agresiuni", moartea putând data din 14 noiembrie 2012. De asemenea,

s-a reținut că raportul sus menționat relevă că, în afara hematomului subdural perieto-occopital

bilateral și teporo-sfenoidal drept, vicitima prezenta peste 30 de leziuni traumatice,

respectiv fracturi costale stg, leziuni distrofice hepatice, precum și multiple

echimoze, excoriații, hematoame și infiltrate sangvine, demonstrând aplicarea repetată

și cu intensitate a numeroase lovituri, într-un mod sălbatic și neomenos.

Totodată, s-a reținut că victima este chiar

mama celor patru copii ai inculpatului, concubina acestuia, fapta săvârșită fiind

deci o infracțiune de violență săvârșită în familie, cu atât mai reprobabilă.

Instanța de apel a apreciat că atitudinea

victimei (aflată în stare avansată de ebrietate) nu poate fi valorificată în favoarea

inculpatului, așa cum s-a solicitat prin motivele de apel, întrucât a avut un rol

total neînsemnat în provocarea acțiunii deosebit de violente a acestuia, iar pe

de altă parte, așa cum rezultă din declarațiile martorilor (A.G. - fratele victimei,

V.M. - vecina inculpatului), inculpatul obișnuia să o agreseze pe victimă, pe fondul

consumului de alcool, astfel încât izbucnirea violentă soldată cu decesul acesteia

nu este un incident izolat.

Nu în ultimul rând, s-a reținut că pretinsul

comportament provocator al victimei nu justifică nici atitudinea inculpatului de

a-și lăsa singuri în locuință cei patru copii minori, noaptea, pe timp de iarnă,

fără încălzire și fără hrană, în aceeași încăpere cu cadavrul victimei, această

împrejurare relevând lipsa totală de preocupare pentru asigurarea unui climat corespunzător

creșterii și educării minorilor, adică exact ceea ce inculpatul reproșează fostei

concubine, victimă a infracțiunii.

Nu au putut fi primite nici criticile inculpatului

referitoare la o eventuală omisiune a aplicării în favoarea sa a circumstanțelor

atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 74 alin. (2)

C. pen.

Astfel, instanța de apel a avut în vedere

atât circumstanțele reale de săvârșire a faptelor (în ceea ce privește infracțiunea

de omor deosebit de grav: exercitarea de cruzimi - acte ce au produs suferințe fizice

și psihice victimei mult peste cele ce rezultă inerent din activitatea de ucidere,

aceasta decedând în chinuri ce au durat cca. două ore), oroarea produsă publicului,

faptul că uciderea victimei s-a produs în prezența a patru copii, că ulterior comiterii

infracțiunii, inculpatul a părăsit locuința, lăsându-i pe minori (doi dintre aceștia

având vârste deosebit de fragede - 1 an și 2 luni și, respectiv, o lună) fără hrană

și încălzire, fără vestimentație corespunzătoare sezonului rece (așa cum rezultă

din ancheta socială realizată de reprezentanții D.G.A.S.P.C. Gorj și Primăriei S.),

punând-le în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală, precum și circumstanțele

personale ale inculpatului, conduita anterioară a acestuia, orientată spre acte

de agresiune fizică asupra concubinei, din raportul de expertiză psihiatrică reieșind

că acesta a fost diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv,

cu tendințe de manifestări agresive neinhibate și predispoziție pentru comportamente

de tip antisocial.

Contrar celor susținute de inculpat, s-a

apreciat că săvârșirea faptei de extremă violență în mediul familial și în prezența

minorilor rezultați din relația de concubinaj cu victima (omor deosebit de grav

săvârșit asupra concubinei, mamă a celor 4 copii ai inculpatului), pe fondul consumul

de băuturi alcoolice, nu numai că nu este de natură să diminueze pericolul social

al faptei, ci, dimpotrivă, relevă lipsa unor repere morale și sociale care, la rândul

lor, conturează ca neîntemeiată susținerea inculpatului privind realizarea scopului

coercitiv și educativ al pedepsei prin stabilirea unei sancțiuni în cuantum diminuat.

Față de aceste considerente, instanța de

prim control judiciar a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului

a vreuneia dintre circumstanțele atenuante facultative prevăzute de art. 74 C.

pen., astfel că motivele de apel ale inculpatului cu privire la individualizarea

judiciară a pedepselor (în sensul reducerii cuantumului stabilit de prima instanță)

au apărut ca fiind neîntemeiate.

S-a apreciat, însă, că este întemeiat motivul

de apel referitor la înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat de către instanța

de fond, având în vedere că, deși violențele deosebite exercitate de inculpat asupra

victimei, cruzimea de care a dat dovadă, contextul mai sus descris în care au fost

săvârșite infracțiunile concurente, justifică aplicarea unei pedepse principale

orientate spre maximul special al pedepsei închisorii, cuantumul stabilit pentru

pedeapsa cea mai grea - 23 de ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit

de grav, este îndestulător, neimpunându-se aplicarea unui spor, în condițiile

art. 34 lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei anterior menționate,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.V.,

calea de atac fiind fundamentată pe cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. Criticile

expuse în cuprinsul motivelor scrise de recurs, depuse la dosar în termenul prevăzut

de lege și susținute cu prilejul concluziilor formulate oral în fața instanței,

au vizat greșita nereținere a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74

alin. (1) lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei,

în raport de circumstanțele personale ale recurentului inculpat.

Examinând recursul declarat prin raportare

la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele

care urmează.

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C.

proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în

apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care

se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe

această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări

ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate

de art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției

recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede în alin. (2

1

)

că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile

prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se

încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin

5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al

aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală

recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, la data de 25 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe

15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor

de recurs prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din

lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute

de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la

data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul

de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă

limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate,

iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului

de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen.,

intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea

de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat

ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În

ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se

constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare

sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost

dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior

menționat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În acest sens, se reține, însă,

că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de

instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când

s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speță,

recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei

pedepsei ce i-a fost aplicată, față de împrejurarea că nu au fost reținute în favoarea

sa circumstanțe atenuante de natură a conduce la reducerea pedepsei, situație exclusă

din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului,

potrivit

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Față de considerentele anterior expuse,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V.

În

temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383

alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și a arestării preventive de la 15 noiembrie 2012 la 4 noiembrie

2013.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include

și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 235 din 25 iunie 2013 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și a arestării preventive de la 15 noiembrie 2012 la 4 noiembrie

2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.A. și suma de

100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru termenul

din 21 august 2013, avocat M.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 noiembrie 2013.