ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3390/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 136 din 7 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1225/95/2013, în baza art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.V., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la 23 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. În baza art. 314 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 23 de ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., care a fost sporită cu 1 an, inculpatul urmând să execute 24 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a dedus reținerea și arestul preventiv de la 15 noiembrie 2012, la pronunțare. A fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea înregistrării în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. A fost obligat inculpatul la 10.000 RON despăgubiri civile către partea civilă A.G., reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenire a victimei A.C.I.; la câte 10.000 RON daune morale pentru fiecare dintre minorii I.A.L., I.I.M., A.C.A. și I.M.D. și la 3.000 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 300 RON reprezentând onorarii apărători din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului către Baroul Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 843/P/2012 din 29 ianuarie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și punerea în primejdie a unei persoane în neputință de a se îngriji, prevăzute de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen. și art. 314 C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen. S-a reținut că, din actele și lucrările dosarului, au rezultat următoarele: Inculpatul I.V. a trăit în relații de concubinaj cu victima A.C.I. de circa 8 ani și locuiau în comuna S., sat P., județul Gorj, la casa părinților săi.

În urma acestor relații, au rezultat minorii I.A.L. în vârstă de 7 ani, I.I.M. în vârstă de 6 ani, A.C.A. în vârstă de 1 an și 2 luni și I.M.D. în vârstă de o lună. Inculpatul și victima nu erau încadrați în muncă, prestau diferite munci ocazionale și consumau frecvent băuturi alcoolice, ocazie cu care inculpatul o bătea. În seara zilei de 14 noiembrie 2012, pe motiv că victima consumase băuturi alcoolice și nu preparase mâncare pentru copii, inculpatul s-a cercetat cu aceasta, a luat-o la bătaie, ocazie cu care i-a aplicat multiple lovituri cu palmele și pumnii peste față, până ce aceasta a căzut pe podea. A continuat să o lovească cu picioarele peste tot corpul, după care i-a aplicat lovituri și cu o șină metalică folosită ca vătrai pentru sobă.

Inculpatul a aplicat lovituri cu ferocitate aproximativ o jumătate de oră, după care victima s-a așezat pe pat și, după circa două ore de chinuri, a decedat. Toate aceste acte de violență au fost comise în prezența celor patru copii, iar după constatarea decesului, inculpatul a părăsit locuința, lăsând cei patru minori singuri, fără hrană și fără ca încăperea să fie încălzită, punându-le astfel în pericol iminent viața, sănătatea și integritatea corporală. Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 21 ianuarie 2013 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj a rezultat că moartea victimei A.C.I. a fost violentă și s-a datorat hematomului subdural extins, consecința unui traumatism cranio-cerebral produs în cadrul unei agresiuni.

Leziunile de violență au putut fi produse prin lovituri repetate cu corpuri dure, cele de la nivelul craniului având legătură de cauzalitate directă cu decesul. În sângele recoltat de la cadavru s-a identificat 1,50 gr. % alcool etilic, stabilindu-se că moartea poate data din 14 noiembrie 2012. Cei patru minori au fost preluați de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj și, prin dispozițiile din 15 noiembrie 2012, s-a instituit plasamentul acestora în regim de urgență la Centrul de primire și evaluare în regim de urgență pentru copilul părăsit și abandonat în maternitate din cadrul Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul în Dificultate Tg. Cărbunești.

Conform dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, cu privire la protecția și promovarea drepturilor copilului, s-a stabilit că, pe toată perioada plasamentului în regim de urgență, reprezentantul legal al minorilor în cauză este șeful Centrului Tg. Cărbunești. Cheltuielile ocazionate cu înmormântarea și pomenirea victimei A.C.I. au fost suportate de către fratele acesteia, A.G., care s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, pe care a împrumutat-o de la Banca D. Gorj. Având în vedere dispozițiile art. 117 C. proc. pen., prin ordonanța din 20 noiembrie 2012, s-a dispus internarea inculpatului la Secția psihiatrie a Spitalului Penitenciar Jilava și efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 19 decembrie 2012, întocmit de Institutul de Medicină Legală „M.M." București, a rezultat că inculpatul I.V. prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv. Abuzuri etilice. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat. Starea de fapt a fost dovedită cu: procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul - verbal de reconstituire, raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 21 ianuarie 2013 întocmit de S.M.L. Gorj, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 19 decembrie 2012, întocmit de I.M.L „M.M." București, declarațiile inculpatului I.V., care a recunoscut faptele săvârșite, declarația părții civile A.G., care s-a constituit parte civilă în procesul penal și declarațiile martorilor V.M., G.E., M.M.

și D.I., care sunt vecini cu inculpatul, au constatat decesul victimei, au anunțat organele de poliție și cărora inculpatul le-a spus că și-a ucis concubina, procesele-verbale de ascultare a minorilor I.A.L. și I.I.M. care, în prezența psihologului, au arătat modul în care inculpatul a comis faptele. În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului I.V., de a fi aplicat cu ferocitate lovituri cu pumnii, picioarele și un obiect metalic concubinei sale A.C.I., o perioadă îndelungată de timp, în prezența copiilor minori, ceea ce a dus la decesul acesteia în chinuri prelungite, după care a părăsit locuința, lăsând cei patru copii cu vârste cuprinse între o lună și 7 ani, fără hrană și căldură, punându-le astfel în pericol iminent viața, sănătatea și integritatea corporală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și punerea în primejdie a unei persoane în neputință de a se îngriji, prev. de art. 174 rap.

la art. 176 lit. a) C. pen. și art. 314 C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen. Față de raportul de constatare medico-legală (autopsie), care a atestat existența a peste 30 leziuni traumatice, printre care fracturi costale, hematom parieto-occipital și temporo-sfenoidal drept și leziuni distrofice hepatice, s-a reținut faptul că acțiunea violentă a fost comisă într-un mod neomenos, nemilos, cu ferocitate, care inspiră oroare și groază. A fost avut în vedere că, prin decizia nr. 47 din 14 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că fapta inculpatului de a aplica multiple lovituri victimei, în prezența copiilor minori ai acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, săvârșită prin cruzimi, prev. de art. 176 lit. a) C. pen.

Inculpatul a recunoscut faptele săvârșite, nu este încadrat în muncă și nu este cunoscut cu antecedente penale. Din fișa de cazier judiciar a rezultat, însă, că acestuia i s-au aplicat două sancțiuni cu caracter administrativ de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg - Cărbunești la datele de 19 noiembrie 2010 și 5 martie 2012, pentru infracțiuni de violare de domiciliu, furt și furt calificat. Prin rezoluția din 15 noiembrie 2012, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., iar inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 15 noiembrie 2012, orele 15:00, până la data de 16 noiembrie 2012, orele 15:00. Prin ordonanța din 16 noiembrie 2012, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 176 lit. a) C. pen.

și extinderea urmăririi penale și pentru infracțiunea prevăzută de art. 314 C. pen. Prin ordonanța nr. 843/P/2012 din 16 noiembrie 2012 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul I.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 174 - 176 lit. a) C. pen. și art. 314 C. pen. și s-a întocmit referat cu propunere de arestare preventivă. Propunerea de arestare preventivă a fost admisă prin încheierea nr. 83 /16 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 17044/95/2012 și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, de la 16 noiembrie 2012 până la 14 decembrie 2012, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 27 din 16 noiembrie 2012. Arestarea preventivă a fost prelungită prin încheierea nr. 22 din 7 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 18727/95/2012, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14 decembrie 2012, până la data de 12 ianuarie 2013, inclusiv.

Prin încheierea nr. 2 din 7 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 221/95/2013, s-a dispus prelungirea arestării preventive pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 ianuarie 2013 până la data de 11 februarie 2013, inclusiv. Cauza a fost înregistrată la instanța de fond sub nr. 1225/95/2013, fiind repartizată aleatoriu la termenul din data de 26 februarie 2013. A fost stabilit termen intermediar la data de 31 ianuarie 2013, pentru verificarea temeiniciei și legalității arestului preventiv al inculpatului, la acest termen de judecată fiind menținută starea de arest.

Instanța, din oficiu, a dispus introducerea în cauză, conceptarea și citarea autorității tutelare de pe lângă Primăria S. În ședința publică din data de 12 martie 2013, a fost ascultat inculpatul, care a recunoscut că, în seara zilei de 14 noiembrie 2012, când s-a întors acasă de la muncă, a găsit-o pe concubina sa, A.C.I., în stare de ebrietate și a avut o discuție cu aceasta, pe motivul că nu pregătise mâncare pentru cei patru minori, având vârste cuprinse între 5 luni și 7 ani. Discuțiile au degenerat și inculpatul a început s-o lovească pe concubina sa cu pumnul și cu o șină metalică, pe care o folosea ca vătrai la sobă. Urmare a numărului mare de lovituri aplicate în diverse zone ale corpului, precum și a intensității acestora, victima a decedat în scurt timp.

Inculpatul a precizat că nu era în stare de ebrietate, iar cei patru minori au asistat la conflictul dintre părinții lor. După ce a constatat decesul victimei, inculpatul a plecat la nașul său, N.C., căruia i-a relatat cele întâmplate. A revenit la domiciliu, unde a rămas până în jurul orei 07:00, când a sesizat organele de poliție cu privire la cele întâmplate. La sosirea organelor de poliție, inculpatul a relatat cele întâmplate, recunoscând faptele comise. Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 21 ianuarie 2013 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj a rezultat că moartea victimei A.C.I. a fost violentă și s-a datorat hematomului subdural extins, consecința unui traumatism cranio-cerebral produs în cadrul unei agresiuni.

S-a reținut că leziunile de violență au putut fi produse prin lovituri repetate cu corpuri dure, cele de la nivelul craniului având legătură de cauzalitate directă cu decesul. În sângele recoltat de la cadavru s-a identificat 1,50 gr. ‰ alcool etilic, moartea putând data din data de 14 noiembrie 2012. Tribunalul, analizând ansamblul probelor administrate în cauză, a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, s-a apreciat că pretențiile părții civile A.G., care a suportat cheltuielile de înmormântare și pomenire a victimei A.C.I., au fost pe deplin dovedite cu proba cu martori și înscrisuri.

A rezultat din probele administrate că ceilalți frați ai victimei, precum și verișorii acesteia, care au contribuit cu alimente la pomenirea victimei, nu s-au constituit părți civile în cauză. Inculpatul a menționat că este de acord să achite părții civile A.G. despăgubirile solicitate. Având în vedere că cei patru minori, fiind lipsiți de orice sprijin din partea familiei, au fost preluați de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj și prin dispozițiile din 15 noiembrie 2012 s-a instituit plasamentul acestora în regim de urgență la Centrul de primire și evaluare în regim de urgență pentru copilul părăsit și abandonat în maternitate din cadrul Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul în Dificultate Tg-Cărbunești, inculpatul a fost obligat la daune morale pentru fiecare minor.

Cuantumul daunelor morale stabilite de instanță a fost unul orientat spre moderat, având în vedere menirea de a compensa într-o anumită măsură suferința psihică cauzată prin fapta inculpatului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului, acesta a arătat că, în cauză, se impunea aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., ținând seama de faptul că, după săvârșirea infracțiunilor, s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și a avut un comportament sincer. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere că însăși victima s-a aflat într-o stare avansată de ebrietate, fapt care a constituit o situație provocatoare pentru inculpat, în condițiile în care aceasta în mod repetat consuma alcool, nu se îngrijea de gospodărie și nici de creșterea și întreținerea copiilor și avea un comportament nefiresc în afara relației de cuplu.

A mai susținut inculpatul că, în situația săvârșirii altui gen de infracțiuni, pentru atitudinea de recunoaștere totală a faptelor comise, ar fi putut beneficia de dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și, întrucât în situația de față nu este posibil acest lucru, se impune reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, ținând cont de dispozițiile sus menționate, apreciind că scopul coercitiv, dar și educativ al pedepsei poate fi atins, din perspectiva art. 52 C. pen. și prin aplicarea unei pedepse în cuantum mai mic, fiind conștient de gravitatea faptelor săvârșite și pe care le-a recunoscut în totalitate. Prin decizia penală nr. 235 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul I.V.

împotriva sentinței penale nr. 136 din 7 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1225/95/2013. A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare, a fost înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat la pedeapsa principală de 23 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. S-a dedus prevenția inculpatului în continuare, de la 07 mai 2013 la zi. S-a menținut starea de arest a inculpatului I.V. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului, în sumă de 260 RON, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției. Instanța de prim control judiciar a constatat că apelul declarat de inculpatul I.V.

este fondat. S-a reținut că, din materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, care relevă modul de săvârșire a faptelor, rezultă că, în data de 14 noiembrie 2012, pe fondul unui conflict verbal cu victima, inculpatul a luat-o la bătaie, aplicându-i multiple lovituri cu palmele și pumnii peste față, până când aceasta a căzut la podea, iar apoi a continuat să o lovească peste tot corpul, inclusiv cu o șină metalică folosită ca vătrai pentru sobă, timp de o jumătate de oră. După circa 2 ore de chinuri, victima a decedat. Agresiunile deosebit de violente asupra victimei s-a desfășurat în prezența celor patru copii minori ai părților, iar după ce a survenit decesul acesteia, inculpatul a părăsit locul faptei, lăsându-i pe minori singuri, fără supraveghere, hrană și încălzire, fapt de natură să le pună în pericol viața, integritatea corporală și sănătatea.

S-a reținut, de asemenea, că potrivit raportului de constatare medico-legală „moartea victimei A.C.I. a fost violentă și s-a datorat hematomului subdural extins, consecința unui traumatism cranio-cerebral produs în cadrul unei agresiuni", moartea putând data din 14 noiembrie 2012. De asemenea, s-a reținut că raportul sus menționat relevă că, în afara hematomului subdural perieto-occopital bilateral și teporo-sfenoidal drept, vicitima prezenta peste 30 de leziuni traumatice, respectiv fracturi costale stg, leziuni distrofice hepatice, precum și multiple echimoze, excoriații, hematoame și infiltrate sangvine, demonstrând aplicarea repetată și cu intensitate a numeroase lovituri, într-un mod sălbatic și neomenos.

Totodată, s-a reținut că victima este chiar mama celor patru copii ai inculpatului, concubina acestuia, fapta săvârșită fiind deci o infracțiune de violență săvârșită în familie, cu atât mai reprobabilă. Instanța de apel a apreciat că atitudinea victimei (aflată în stare avansată de ebrietate) nu poate fi valorificată în favoarea inculpatului, așa cum s-a solicitat prin motivele de apel, întrucât a avut un rol total neînsemnat în provocarea acțiunii deosebit de violente a acestuia, iar pe de altă parte, așa cum rezultă din declarațiile martorilor (A.G. - fratele victimei, V.M. - vecina inculpatului), inculpatul obișnuia să o agreseze pe victimă, pe fondul consumului de alcool, astfel încât izbucnirea violentă soldată cu decesul acesteia nu este un incident izolat.

Nu în ultimul rând, s-a reținut că pretinsul comportament provocator al victimei nu justifică nici atitudinea inculpatului de a-și lăsa singuri în locuință cei patru copii minori, noaptea, pe timp de iarnă, fără încălzire și fără hrană, în aceeași încăpere cu cadavrul victimei, această împrejurare relevând lipsa totală de preocupare pentru asigurarea unui climat corespunzător creșterii și educării minorilor, adică exact ceea ce inculpatul reproșează fostei concubine, victimă a infracțiunii. Nu au putut fi primite nici criticile inculpatului referitoare la o eventuală omisiune a aplicării în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen.

Astfel, instanța de apel a avut în vedere atât circumstanțele reale de săvârșire a faptelor (în ceea ce privește infracțiunea de omor deosebit de grav: exercitarea de cruzimi - acte ce au produs suferințe fizice și psihice victimei mult peste cele ce rezultă inerent din activitatea de ucidere, aceasta decedând în chinuri ce au durat cca. două ore), oroarea produsă publicului, faptul că uciderea victimei s-a produs în prezența a patru copii, că ulterior comiterii infracțiunii, inculpatul a părăsit locuința, lăsându-i pe minori (doi dintre aceștia având vârste deosebit de fragede - 1 an și 2 luni și, respectiv, o lună) fără hrană și încălzire, fără vestimentație corespunzătoare sezonului rece (așa cum rezultă din ancheta socială realizată de reprezentanții D.G.A.S.P.C.

Gorj și Primăriei S.), punând-le în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, conduita anterioară a acestuia, orientată spre acte de agresiune fizică asupra concubinei, din raportul de expertiză psihiatrică reieșind că acesta a fost diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, cu tendințe de manifestări agresive neinhibate și predispoziție pentru comportamente de tip antisocial.

Contrar celor susținute de inculpat, s-a apreciat că săvârșirea faptei de extremă violență în mediul familial și în prezența minorilor rezultați din relația de concubinaj cu victima (omor deosebit de grav săvârșit asupra concubinei, mamă a celor 4 copii ai inculpatului), pe fondul consumul de băuturi alcoolice, nu numai că nu este de natură să diminueze pericolul social al faptei, ci, dimpotrivă, relevă lipsa unor repere morale și sociale care, la rândul lor, conturează ca neîntemeiată susținerea inculpatului privind realizarea scopului coercitiv și educativ al pedepsei prin stabilirea unei sancțiuni în cuantum diminuat.

Față de aceste considerente, instanța de prim control judiciar a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a vreuneia dintre circumstanțele atenuante facultative prevăzute de art. 74 C. pen., astfel că motivele de apel ale inculpatului cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor (în sensul reducerii cuantumului stabilit de prima instanță) au apărut ca fiind neîntemeiate.

S-a apreciat, însă, că este întemeiat motivul de apel referitor la înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat de către instanța de fond, având în vedere că, deși violențele deosebite exercitate de inculpat asupra victimei, cruzimea de care a dat dovadă, contextul mai sus descris în care au fost săvârșite infracțiunile concurente, justifică aplicarea unei pedepse principale orientate spre maximul special al pedepsei închisorii, cuantumul stabilit pentru pedeapsa cea mai grea - 23 de ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, este îndestulător, neimpunându-se aplicarea unui spor, în condițiile art. 34 lit. b) C. pen. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.V., calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. Criticile expuse în cuprinsul motivelor scrise de recurs, depuse la dosar în termenul prevăzut de lege și susținute cu prilejul concluziilor formulate oral în fața instanței, au vizat greșita nereținere a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei, în raport de circumstanțele personale ale recurentului inculpat. Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc.

pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2 1 ) că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 25 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menționat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. În acest sens, se reține, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speță, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, față de împrejurarea că nu au fost reținute în favoarea sa circumstanțe atenuante de natură a conduce la reducerea pedepsei, situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 15 noiembrie 2012 la 4 noiembrie 2013. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 235 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 15 noiembrie 2012 la 4 noiembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.A. și suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru termenul din 21 august 2013, avocat M.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2013.