ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2717/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2717/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

penal de față:

Prin decizia penală

nr. 134 din 16 Aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele:

Admite apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul B.P.I. împotriva sentinței penale nr.

62 din 12 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1810/95/2013.

Desființează în

parte sentința.

Descontopește

pedepsele.

Reține disp.

art. 74 lit. a), b) C. pen., art. 76 C. pen. pentru toate infracțiunile din prezenta

cauză și reduce pedepsele aplicate inculpatului, astfel:

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prev, de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C.

pen., cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. și 74 lit. a), b) și art. 76

C. pen.

- 6 luni închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. și 74 lit. a), b) C. pen., art. 76 C. pen.;

- 1 lună închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din L nr. 61/1991 cu aplic.

art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a), b) C. pen., art. 76 C.

pen.

Recontopește pedepsele

în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. Deduce detenția în continuare și

menține starea de arest.

În conformitate

cu art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de la inculpat de probe biologice

pentru a fi introduse în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței."

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Prin sentința penală

nr. 62 din 12 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1810/95/2013,

a fost admisă cererea formulată de inculpatul B.P.I. privind judecarea cauzei potrivit

procedurii prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 20

raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.P.I. la 5 ani închisoare

și la 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 321

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., a fost condamnat inculpatul B.P.I. la 8 luni închisoare.

În baza art. 2

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare.

În baza art. 33

lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea

mai grea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de

5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24

ore, din 20 ianuarie 2013 până la 21 ianuarie 2013 și arestul preventiv din data

de 22 ianuarie 2013 la zi.

S-a făcut aplicarea

art. 71 C. pen. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C. pen. în baza

art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea laturii civile

a cauzei și s-a stabilit termen de soluționare a laturii civile la data de 02

aprilie 2013.

A fost obligat

inculpatul la 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Gorj nr. 33/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.P.I.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175

alin. (1) lit. i) C. pen., respectiv art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991

și art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

În fapt, s-a reținut

că inculpatul B.P.I. domiciliază în Tg. Jiu, are doi copii minori, este în vârstă

de 31 ani și nu a mai suferit alte condamnări între inculpatul B.P.I. și partea

vătămată V.M. exista un conflict mai vechi, iar în ziua de 18 ianuarie 2013, cei

doi s-au întâlnit în jurul orelor 16:00 - 17:00 în pizzeria S. de la hotelul Gorj

din Tg Jiu. Inculpatul B.P.I. a venit însoțit de martorul P.Ș.. De asemenea, erau

prezenți și martorii M.D., H.C., F.G. și B.F., fratele inculpatului.

Din declarațiile

inculpatului a rezultat că s-a deplasat în acel loc pentru a lămuri unele aspecte

legate de un alt conflict pe care fratele său B.F. l-ar fi avut cu trei persoane

de etnie romă.

Pe fondul acestor

discuții, martorul M.D. l-a contactat telefonic pe martorul H.V.C. și l-a chemat

să dea relații în legătură cu vechiul conflict. în jurul orelor 17, în pizzerie

a intrat și martorul H.V.C. Acesta era însoțit de partea vătămată V.M.

Inculpatul B.P.I.

s-a ridicat de la masă, a ieșit din local și, cunoscând că P.Ș. are un cuțit în

mașină, l-a luat din ușa față dreapta și s-a întors. Intrând în local, inculpatul

a scos cuțitul de sub haina cu care era îmbrăcat, s-a apropiat de partea vătămată,

a prins-o cu mâna stângă de haina cu care era îmbrăcată, iar cu mâna dreaptă i-a

aplicat o lovitură în zona pectoralului stâng. Acțiunile inculpatului au fost oprite

de martorul P.Ș., care l-a prins de mâna și astfel l-a împiedicat să mai aplice

o altă lovitură.

Fiind audiat,

inculpatul B.P.I. a declarat că partea vătămată V.M. l-a insultat, i-a spus „C.",

ceea ce i-a produs o stare de nervozitate și pe fondul conflictului mai vechi, a

reacționat și i-a aplicat lovitura însă nu cu intenția de a ucide. Faptul că partea

vătămată l-a insultat pe inculpat este confirmat de martorii H.C., M.D., P.Ș. și

F.G.

Pe de altă parte,

V.M. a negat că l-ar fi insultat pe inculpat, declarând că nu a avut nici un fel

de discuții cu acesta. Susținerile părții vătămate sunt confirmate de martorul H.V.C.

S-a reținut la

urmărirea penală că inculpatul B.P.I. a luat cuțitul din mașina martorului P.Ș.,

cu intenția de a ucide partea vătămată, având în vedere zona în care a fost aplicată

lovitura, instrumentul folosit și faptul că a încercat să o ia prin surprindere

pe partea vătămată, ascunzând inițial cuțitul sub haină. Cuțitul avea o lamă de

20-25 cm, aspect confirmat de inculpat, de martorii audiați și martorul P.Ș., care-l

deținea în autoturism.

Camera de supraveghere

din local a surprins întregul conflict. După ce i-a fost aplicată lovitura, partea

vătămată a căzut iar persoanele prezente au fugit. Realizând ce s-a întâmplat, martorul

M.D. s-a întors în pizzerie, a luat partea vătămată care era plină de sânge și a

transportat-o cu autoturismul personal la Spitalul de Urgență Tg Jiu. Ulterior,

partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență Craiova.

Din imaginile

surprinse de camera de supraveghere a rezultat că intenția inculpatului B.P.I. a

fost de a-i suprima viața victimei.

Cuțitul nu a mai

fost identificat, fiind aruncat de inculpat pe autostrada A1 Pitești -București.

Și zona vizată de inculpat a dus la concluzia că s-a urmărit suprimarea vieții părții

vătămate, lovitura fiind aplicată în apropierea inimii.

Din Raportul de

constatare medico-legal din 21 ianuarie 2013 a rezultat că numitul V.M. a prezentat

leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu corp tăietor - înțepător (cuțit),

acestea pot data din 18 ianuarie 2013, necesită de la producere 16-18 zile îngrijiri

medicale și nu a pus în primejdie viața victimei.

Ori, ceea ce caracterizează

infracțiunea de tentativă de omor, se referă la localizarea leziunilor, intensitatea

acestora, zona vizată și urmările produse.

Analizând toate

aceste aspecte, s-a reținut intenția inculpatului de a ucide victima, iar faptul

că această urmare nu s-a produs, nu se datorează nicidecum intervenției inculpatului,

ci altor persoane care l-au dus în timp util la spital, unde i-a fost salvată viața.

Partea vătămată a fost transportată inițial la Spitalul de Urgență Tg Jiu, Secția

ATI, fiind diagnosticată cu „plagă înjunghiată la nivelul feței anterioare, hemitorace

stâng, vertebro articular stâng de circa 3 cm, cu traiect de sus în jos, lungă de

7-8 cm".

Inculpatul B.P.I.

a deținut și folosit în loc public un cuțit și prin acțiunile sale a tulburat liniștea

și ordinea publică. S-a arătat că pentru existența condițiilor prev. de art. 321

C. pen., trebuie ca fapta să producă opiniei publice, o neliniște persistentă, să

creeze o stare de insecuritate în sfera relațiilor de conviețuire socială. Or, pe

lângă persoanele care făceau parte din grupul inculpatului, în pizzerie se aflau

și alți consumatori.

Starea de fapt

expusă a fost dovedită cu declarațiile inculpatului B.P.I., declarațiile martorilor

P.Ș., H.C., P.O.M., declarație martor E.M., C.R.A., raportul de constatare medico-legal

din 21 ianuarie 2012, foaie de observație clinică generală, scrisoarea medicală,

declarație parte vătămată V.M.; planșe fotografice, C.D.-R. cu imaginile surprinse,

declarații martori H.V., F.G., M.D.

Cauza a fost înregistrată

la Tribunalul Gorj sub nr. 1810/95/2013 și la termenul din 05 martie 2013, inculpatul

a solicitat să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Analizând cererea

inculpatului B.P.I., instanța a constat că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de textul legal menționat respectiv: este competentă să judece cauza și

legal sesizată, inculpatul a declarat personal înainte de citirea actului de sesizare

că recunoaște în totalitate faptele reținute în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Drept urmare,

a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea cauzei în baza procedurii

privind recunoașterea vinovăției.

Instanța a constatat

că faptele deduse judecății există, fiind corect stabilite de către organul de urmărire

penală, că aceste fapte constituie infracțiuni și că au fost comise de către inculpat

cu vinovăție.

S-a apreciat că,

în mod corect, prin actul de inculpare s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenția

de a ucide partea vătămată, având în vedere zona în care a fost aplicată lovitura,

instrumentul folosit în săvârșirea faptei, un cuțit cu lama de 20-25 cm., împrejurările

faptei constând în aceea că inculpatul a încercat să atace partea vătămată prin

surprindere și a ascuns inițial cuțitul sub haină.

În acest context,

trebuie subliniate și consecințele faptei, victima suferind o plagă înjunghiată

hemitorace stângă penetrantă, plagă tăiată înțepată de 3 cm., cauzând leziuni ce

au necesitat pentru vindicare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale, în concluziile

raportului de constatare medico legală, precizându-se că la nivelul hemitoracelui

stâng sunt organe vitale ale corpului, cum ar fi plămânul stâng, cordul și vasele

mari ale acestuia.

De aceea, instanța

de fond a apreciat referitor la infracțiunea de tentativă la omor calificat, că

precizarea din concluziile raportului medico-legal conform căreia nu ar fi fost

pusă în primejdie viața victimei nu poate fi însușită, încadrarea corectă fiind

aceea din rechizitoriu urmare a analizei susmenționate și a coroborării tuturor

probelor administrate în faza de urmărire penală.

S-a arătat că

nu este lipsită de importanță în reținerea infracțiunii de tentativă la omor calificat

și conduita inculpatului după săvârșirea faptei, care a fugit împreună cu persoanele

prezente de la locul faptei, doar martorul M.D. realizând ce s-a întâmplat s-a întors

în pizzerie, a luat partea vătămată ce avea sânge pe corp și a transportat-o cu

autoturismul proprietate personală la Spitalul de Urgență Tg Jiu.

De asemenea, a

reținut instanța că inculpatul B.P.I. a deținut și folosit în loc public un cuțit

și, prin acțiunile sale, a tulburat ordinea și liniștea publică creând o stare de

insecuritate în sfera relațiilor de conviețuire socială, întrucât pe lângă persoanele

care făceau parte din grupul inculpatului, în local, se aflau și alți consumatori.

În drept, prin

analiza coroborată a probelor administrate în faza de urmărire penală, a constatat

că fapta inculpatului B.P.I. care, în loc public, a lovit cu un cuțit în zona inimii,

cu intenția de a suprima viața părții vătămate V.M. întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i)

C. pen.

Totodată, faptele

inculpatului B.P.I., care a folosit într-un loc public un cuțit producând scandal

public, tulburând în acest mod liniștea publică, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și art.

321 alin. (1) C. pen.

La individualizarea

pedepselor s-au avut în vedere cu prioritate dispozițiile art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., dar și natura și gravitatea faptelor, apreciindu-se asupra împrejurărilor

de fapt și a circumstanțelor indicate în dispozițiilor art. 72 C. pen.

Instanța de fond

a constatat că aspectele care rezultă din caracterizările depuse la dosarul cauzei

cu aprecierea favorabilă pe care membrii comunității o fac la adresa persoanei sale,

nu pot fi avute în vedere, întrucât tentativa de omor calificat comisă de inculpat

în concret este foarte gravă, vătămând relațiile sociale ce privesc ocrotirea vieții

persoanei, ca valoare supremă. Ca atare, nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe

atenuante judiciare, așa cum s-a solicitat, motivând că sancțiunea penală trebuie

să fie fermă pentru a se asigura în ceea mai mare măsură realizarea scopului procesului

penal, așa cum este consacrat prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul B.P.I.

Parchetul a criticat

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât:

- pedeapsa aplicată

este greșit individualizată, fiind prea mică față de gradul de pericol social al

faptelor comise, în sensul că a lovit cu cuțitul, în zona regiunii subclaviculară

stângă, urmărind, ca atare, suprimarea vieții părții vătămate. Se consideră că stabilirea

unei pedepse minime pentru fiecare din cele trei infracțiuni concurente și nesancționarea

concursului, face ca pedeapsa rezultantă să fie modică;

- s-a omis prelevarea

probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în

Sistemul Național de Date Genetice Judiciare și instanța de fond nu s-a pronunțat

cu privire la hard-disk-ul ridicat, încălcând astfel dispozițiile art. 109

alin. (2) și (5) C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat

reținerea în cauză a stării de provocare, considerând că a săvârșit infracțiunile

sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de comportamentul

persoanei vătămate, care a fost violentă și i-a atins grav demnitatea, în altă teză,

față de datele pozitive ce caracterizează persoana sa, lipsit de antecedente penale,

ce a recunoscut și regretat faptele, stăruind pentru recuperarea prejudiciului și

achitarea cheltuielilor de spitalizare, cere reținerea de circumstanțe atenuante

personale, cu consecința reducerii pedepselor în continuare.

Curtea de Apel

Craiova a apreciat că apelurile sunt întemeiate sub aspectul reținerii circumstanțelor

atenuante și a prelevării probelor biologice.

Astfel, constată

că instanța de fond a reținut o situație de fapt bazată pe probele administrate

în faza de urmărire penală, făcând aplicarea disp. art. 320

1

C.

proc. pen., privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

La încadrarea

juridică a faptelor săvârșite, tribunalul a avut în vedere că inculpatul a aplicat

lovitura cu un cuțit ce avea lama de 20-25 cm, instrument susceptibil să producă

leziuni în cazul lovirii unei persoane, aceasta fiind în speță aplicată pectoralului

stâng, prin surprindere, astfel că a prevăzut posibilitatea decesului părții vătămate

și, deși nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea producerii acestuia, fapta fiind

astfel săvârșită sub aspectul laturii subiective în forma intenției indirecte.

Recunoașterea

circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și lăsată la aprecierea

acesteia. Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în

art. 74 C. pen. trebuie apreciate în raport de pericolul social concret al faptelor,

de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse,

ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Curtea a considerat

că se impune a se acorda semnificația cuvenită unor împrejurări demonstrate în speță,

respectiv că inculpatul nu posedă antecedente penale, deci aflat la primul conflict

cu legea penală, a manifestat deplină sinceritate în faza de urmărire penală și

de judecată, s-a împăcat cu partea vătămată care nu s-a constituit parte civilă,

mai mult, a achitat contravaloarea tratamentului medical, dar și toate cheltuielile

de spitalizare așa cum este demonstrat cu chitanțele și deconturile de cheltuieli.

Prin sentința penală nr. 92 din 2 aprilie 2013 a aceleiași instanțe, ulterioară

sentinței atacate, se precizează expres că „deși plătitorul acestor chitanțe este

menționat ca fiind partea vătămată, prin declarația luată acesteia de către instanță,

a precizat că sumele plătite cu acest titlu provin din banii primiți de la rudele

inculpatului".

Conduita procesuală

a inculpatului demonstrează că acesta a conștientizat consecințele faptelor sale,

de asemenea prin caracterizările depuse la dosar, se arată comportamentul său ireproșabil

înainte de săvârșirea infracțiunilor, elemente care luate în ansamblu demonstrează

că implicarea sa în fapta penală descrisă poate fi apreciată ca un incident izolat.

În opinia instanței

de apel, toate acestea justifică reducerea pedepselor prin reținerea de circumstanțe

atenuante, și stabilirea unei pedepse rezultante de 3 ani, acest cuantum fiind suficient

pentru a realiza scopul educativ și preventiv așa cum prevăd dispozițiile art. 52

C. pen., pedeapsa fiind considerată aptă să asigure reeducarea inculpatului.

Pe de altă parte,

instanța de apel a considerat că reținerea de circumstanțe atenuante nu justifică

și aplicarea unei pedepse în condițiile art. 86

1

C. pen., în raport de

faptele săvârșite și de urmarea produsă, scopul pedepsei putându-se realiza în speță

prin privare de libertate.

De asemenea, Curtea

de Apel a apreciat că nu este justifică solicitarea inculpatului de a se reține

starea de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen. întrucât, deși este real că

partea vătămată a avut un conflict cu familia inculpatului și l-a insultat pe inculpat,

această împrejurare relatată de martorii H.C., M.D., P.Ș. și F.G., nu era de natură

a produce făptuitorului o puternică tulburare sau emoție, care să justifice o ripostă

atât de dură, starea conflictuală între părți fiind, de altfel, preexistentă.

În final, s-a

reținut că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 76/2008, întrucât infracțiunea

de omor calificat este prevăzută în anexa acestei legi, instanța de fond trebuia

să dispună prelevarea de la inculpat a probelor biologice în scopul introducerii

în Sistemul de Date Genetice Judiciare.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul

B.P.I.

Parchetul a criticat

decizia pentru nelegalitate în ceea ce privește omisiunea indicării cazurilor exprese

prev. de art. 76 C. pen. dar și referitor la omisiunea aplicării disp. art. 76

alin. (3) C. pen. cu privire la pedeapsa complementară în situația în care se rețin

circumstanțe atenuante. S-a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor,

reprezentantul parchetului a precizat motivele de recurs prin invocarea cazului

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., deoarece pedeapsa

pentru infracțiunea prevăzută de Legea nr. 61/1991 a fost aplicată în mod nelegal,

în sensul că nu a fost coborâtă sub minimul special, în conformitate cu dispozițiile

art. 76 alin. (1) lit. e) teza a ll-a C. pen.

Inculpatul nu

a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C.

proc. pen. (în acest sens, așa cum reiese din practicaua prezentei decizii, apărătorul

inculpatului a susținut că au fost depuse motivele de recurs, dar nu a putut dovedi

această împrejurare), așa încât sunt incidente dispozițiile art. 385 alin. (2) C.

proc. pen., în sensul că Înalta Curte nu poate examina decât cazurile de casare

ce pot fi luate în considerare din oficiu.

Cu ocazia dezbaterilor,

apărătorul inculpatului și-a însușit critica formulată de parchet în temeiul

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând cauza

în temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază

că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Prioritar, având

în vedere data pronunțării deciziei atacate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile

legii noi de procedură, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Cazul

de casare indicat în motivele scrise ale parchetului, respectiv art. 385

9

pct.

17

2

C. proc. pen., este prevăzut de noile dispoziții procedurale, iar

cel invocat oral de către procuror și însușit de inculpat, mai precis cel prev.

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., face parte din cazurile ce pot fi

luate în considerare din oficiu. Criticile de nelegalitate sunt întemeiate.

În primul rând,

în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr.

61/1991, se constată că, deși s-a făcut aplicarea art. 74 lit. a) și b) C. pen.,

instanța de apel nu a dat eficiență circumstanțelor atenuante judecătorești în condițiile

aplicării procedurii simplificate și reducerii limitelor de pedeapsă în conformitate

cu disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Astfel, potrivit

normei de incriminare, această infracțiune se pedepsește cu închisoarea de la 3

luni la 2 ani sau cu amendă. Umare a aplicării art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., limitele de pedeapsă reduse sunt de la 2 luni la 1 an și 4 luni închisoare

sau amendă, iar prin reținerea circumstanțelor atenuante devin aplicabile disp.

art. 76 alin. (1) lit. e) teza a ll-a C. pen., potrivit cărora „când minimul special

al pedepsei închisorii este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai

mică de 200 RON".

În atare situație,

instanța de apel nu mai putea să dispună condamnarea inculpatului B.P.I. la pedeapsa

închisorii pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991,

ci era obligată să aplice o amendă penală.

Drept urmare,

se constată incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., potrivit

cărora hotărârile sunt supuse casării „când s-au aplicat pedepse în alte limite

decât cele prevăzute de lege".

În al doilea rând,

în corelare cu deficiența mai sus evidențiată, se constată lipsa de rigoare a instanței

de apel care, reducând pedepsele aplicate de instanța de fond și reținând dispozițiile

art. 74 lit. a) și b) C. pen., a făcut aplicarea generică a prevederilor art. 76

C. pen., fără să particularizeze aceste dispoziții prin indicarea situațiilor distincte,

corespunzătoare fiecăreia dintre cele trei infracțiuni, ce atrăgeau un tratament

sancționator diferit, impunând coborârea pedepselor sub alte limite.

Astfel, Curtea

de Apel Craiova trebuia să rețină dispozițiile:

- art. 76

alin. (1) lit. e) teza a ll-a C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin.

(1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen. și art. 74 lit. a) și b) C. pen.;

- art. 76

alin. (1) lit. b) C. pen. în ce privește infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

și art. 74 lit. a) și b) C. pen.;

- art. 76

alin. (1) lit. e) teza I C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a)

și b) C. pen.

În ceea ce privește

omisiunea aplicării disp. art. 76 alin. (3) C. pen., potrivit cărora „când există

circumstanțe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de

lege pentru infracțiunea săvârșită poate fi înlăturată", Înalta Curte apreciază

că nu era necesară indicarea expresă a acestor prevederi în cuprinsul minutei și

a dispozitivului deciziei. De altfel, critica nici nu a mai fost susținută cu ocazia

dezbaterilor de către reprezentantul Parchetului. Soluția atacată evidențiază că

instanța de apel a ales să acorde acest beneficiu inculpatului, modificând sentința

prin reținerea circumstanțelor atenuante judecătorești și dând spre executare doar

pedeapsa principală, fără să mențină pedeapsa complementară aplicată de instanța

de fond.

Instanța de apel

era însă datoare să motiveze acest aspect în conformitate cu dispozițiile art. 383

alin. (1) rap. art. 381 alin. (2) C. proc. pen., ceea ce însă nu s-a întâmplat,

Înalta Curte constatând încă o dată lipsa de rigoare a deciziei.

Aceeași lipsă

de rigoare se constată și cu privire la aplicarea disp. art. 381, art. 382 și

art. 383 C. proc. pen., căci instanța de apel dispune: „Deduce detenția în continuare

și menține starea de arest" înainte de menținerea celorlalte dispoziții ale

sentinței apelate.

Or, desființând

sentința și rejudecând latura penală, instanța de apel nu a modificat hotărârea

atacată sub cele două aspecte, așa încât trebuia mai întâi să mențină dispozițiile

valabile ale sentinței și abia apoi, în virtutea art. 381 alin. (1) teza finală

cu referire la art. 383 alin. (1

1

) și alin. (2) C. proc. pen., să procedeze

la menținerea măsurii preventive și la deducerea prevenției, nefiind vorba despre

o modificare a sentinței în acest sens, ci de o obligație proprie instanței de apel,

așa cum este prevăzută de dispozițiile legale.

Față de cele reținute,

se constată incidente și dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării când „hotărârea este

contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii".

În consecință,

potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., nefiind incidente alte

cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte va admite

recursurile declarate de Parchet și de inculpatul B.P.I., va casa, în parte, decizia

penală mai susmenționată și rejudecând:

Va descontopi

pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare în cele 3 pedepse componente:

de 3 ani închisoare, 6 luni închisoare și o lună închisoare.

În baza art. 2

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen. și art. 74 lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) teza

a ll-a C. pen., îl va condamna pe inculpatul B.P.I. la 500 RON amendă penală.

Conform art. 33

lit. a) și 34 alin. (1) lit. d) C. pen., va contopi această pedeapsă cu pedeapsa

de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175

lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit.

a) și b) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu pedeapsa de

6 luni închisoare aplicată în baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și b) raportat la art. 76

alin. (1) lit. e) teza I C. pen. și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa

caa mai grea, de 3 ani închisoare. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate.

Conform art.

art. 385

17

alin (4) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii de 24 de ore din data de 20 ianuarie 2013 până ia 21 ianuarie 2013

și durata arestării preventive de la 22 ianuarie 20f3 la 16 septembrie 2013.

Conform art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în

sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul B.P.I.

împotriva deciziei penale nr. 134 din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte,

decizia penală mai susmenționată și rejudecând:

Descontopește

pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare în cele 3 pedepse componente:

de 3 ani închisoare, 6 luni închisoare și o lună închisoare.

În baza art. 2

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen. și art. 74 lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit.

e) teza a ll-a C. pen., condamnă pe inculpatul B.P.I. la 500 RON amendă penală.

Conform art. 33

lit. a) și 34 alin. (1) lit. d) C. pen., contopește această pedeapsă cu pedeapsa

de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175

lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit.

a) și b) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu pedeapsa de

6 luni închisoare aplicată în baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și b) raportat la art. 76

alin. (1) lit. e) teza I C. pen. și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, de 3 ani închisoare.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului intimat inculpat durata reținerii de 24 de ore din data de

20 ianuarie 2013 până la 21 ianuarie 2013 și durata arestării preventive de la 22

ianuarie 2013 la 16 septembrie 2013.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 RON, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi, 16 septembrie 2013.