ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3324/2013

Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 190 din 08 august 2013, Tribunalul Satu-Mare, secția penală, a dispus următoarele: A schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru inculpatul G.I. din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, 209 alin. (1) lit. g) C. pen. în infracțiunea de furt de folosință calificat, prevăzută de art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) C. pen. A respins cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B.L. din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de complicitate la omor, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

A schimbat încadrarea juridică a faptei pentru inculpatul B.L. din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de nedenunțarea unei infracțiuni, prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen. I. în baza art. 174 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.I., de cetățenie română, studii 10 clase, căsătorit, doi copii majori, stagiul militar satisfăcut, ocupația - lăcătuș mecanic, loc de muncă - muncitor în construcții la SC R.P. SRL Pitești, cu antecedente penale,pentru săvârșirea infracțiunii de omor, la pedeapsa de: - 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) litera a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani; În baza art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.

a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt de folosință calificat, la pedeapsa de: - 3 ani închisoare; În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de: - 3 ani închisoare; În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul G.I. urmând să execute pedeapsa de 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv de la 03 septembrie 2012 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestului preventiv al inculpatului. II. în baza art. 262 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.L., (actual L.B.), cetățean român, fără studii, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, fără ocupație, ziler, pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare a unei infracțiuni, la pedeapsa de: - 2 ani închisoare; În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a 2-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv de la 17 octombrie 2012 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestului preventiv al inculpatului. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul G.I. la plata, către partea civilă D.S.M. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune materiale, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de omor. A constatat că nu au fost solicitate daune morale. În baza art. 346 C. proc. pen. a constatat că partea vătămată D.I. nu a formulat pretenții civile în cauză, privind sustragerea bicicletei. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpații G.I.

și B.L. (actual L.B.) de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Satu Mare a sumei de 300 RON, onorariu apărător din oficiu, pe seama domnului avocat D.C., conform delegației. În baza art. 190 C. proc. pen. a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca, a sumei de 308 RON, reprezentând costul examinării medico-legale din data de 24 iulie 2013. Plata se va face în contul I.M.L. Cluj Napoca, deschis la Trezoreria municipiului Cluj Napoca. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpații la plata sumei de 5.400 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, câte 2.700 RON fiecare.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu - Mare și cei doi inculpați, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea. Prin încheierea din 3 octombrie 2013, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 300 2 cu referire la art. 160 b C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul G.I. și B.L.(actualmente L.B.), stabilindu-se termen la 14 noiembrie 2013 pentru judecarea pe fond a celor 3 apeluri. Împotriva încheierii, inculpatul L.B. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei. Recursul inculpatului va fi admis, acesta urmând a fi pus în libertate, pentru următoarele motive: Una din condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. pentru menținerea stării de arest este cea potrivit căreia pedeapsa pentru fapta ce constituie infracțiune să fie închisoarea mai mare de 4 ani. Or, infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță (art. 262 alin. (1) C. pen. este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Este irelevant juridic, în opinia Înaltei Curți, că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru o infracțiune pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani și, respectiv, că sentința de condamnare a fost apelată de Ministerul Public. Menținerea arestării, după condamnarea în primă instanță, se face în raport cu noua încadrare juridică a faptei și cu limitele de pedeapsă prevăzută de lege pentru aceasta.

De altfel, potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului, după condamnarea în primă instanță, temeiul continuării privării de libertate este art. 5 parag. 1 lit. a) (sentința de condamnare, chiar nedefinitivă) iar nu cel prevăzut de art. 5 parag. 1 lit. c) (un mandat de arestare/o arestare provizorie/preventivă înainte de trimiterea în judecată). De asemenea, Înalta Curte apreciază, în raport cu pedeapsa de 2 ani închisoare (chiar nedefinitivă) și cu durata arestării (cu începere din 17 octombrie 2012) că nu se justifică luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, astfel cum a solicitat acuzarea, actele dosarului nerelevând indicii potrivit cărora inculpatul, pus în libertate, ar încerca să se sustragă continuării judecății ori să influențeze buna desfășurare a procesului penal.

Față de cele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) și, respectiv, art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul L.B. (fost B.L.) împotriva încheierii de ședință din 03 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează încheierea atacată și revocă măsura arestării preventive a inculpatului L.B. cunoscut anterior sub numele de B.L. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 34 din 18 octombrie 2012 emis de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 9729/83/2011, dacă nu este arestat în altă cauză. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2013.