ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 289/2013

Deliberând asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 271 din 10 iulie 2012, Tribunalul Iași, secția penală, a dispus următoarele: A admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și, în consecință, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului B.P. prin actul de sesizare al instanței din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în aceeași infracțiune cu aplicarea art. 40 C. pen. Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul B.P., prin apărători aleși, și de către instanță, din oficiu.

A fost condamnat inculpatul D.A.L., studii - 10 clase, necăsătorit, fără ocupație, cunoscut cu antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul de Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea disp. art. 40 C. pen. la pedeapsa de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 5 ani. În baza disp. art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Hârlău, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin sentință, urmând ca inculpatul D.A.L.

să execute pedeapsa totală de 16 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 5 ani. Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza disp. art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului D.A.L., iar în baza disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 04 decembrie 2011 la zi. A fost condamnat inculpatul B.P., studii - 10 clase, căsătorit, având trei copii minori, fără ocupație, cunoscut cu antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul de Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

cu aplicarea disp. 40 C. pen. la pedeapsa de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 5 ani. În baza disp. art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 205 din 09 noiembrie 2011 a Judecătoriei Hârlău, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin sentință, urmând ca inculpatul B.P. să execute pedeapsa totală de 16 ani și 5 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 5 ani. Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza disp. art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului B.P., iar în baza disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 04 decembrie 2011 la zi. Pe latură civilă, în baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. a obligat inculpații B.P. și D.A.L., în solidar, să plătească părților civile R.V. și R.L., suma de 90.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 70.000 RON cu titlu de daune morale, iar suma de 20.000 RON cu titlu de daune materiale. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Victima R.A.L.

avea vârsta de 20 ani și locuia în com. V., jud. Iași. Având în vedere că, în urmă cu aproximativ un an, victima avusese o relație de prietenie cu numita N.C.L. din satul C., corn. Ș., jud. Iași, localitate învecinată cu comuna V., numitul R.A.L. și-a făcut mai mulți prieteni în acea localitate, însă nu era în relații bune cu fratele fostei prietene, numitul N.P.A. și, în consecință, nici cu prietenii celui din urmă, respectiv numiții D.A.L., D.N.I. și B.P., cumnatul acestora. Între aceștia și victimă au avut loc mai multe conflicte, unele chiar fizice, fără a avea însă relevanță juridică, având în vedere că nu au fost raportate. În după-amiaza zilei de 01 decembrie 2011, victima R.A.L.

a plecat din comuna V. în satul C. intenționând să-și serbeze onomastica (pe 30 noiembrie fiind sărbătoarea Sfântului Andrei) împreuna cu prietenii săi din satul C. Acesta a vorbit cu mai mulți dintre prietenii săi cu care și-a dat întâlnire la barul lui R.D., situat în centrul localității. În jurul orelor 16, la locul stabilit, victima s-a întâlnit cu martorii B.M., M.M. (care a venit cu căruța), C.F., G.M., iar - mai apoi - și cu martorul D.C.D.. Martorii au fost "cinstiți" de către R.A.L., stând toți la una dintre cele două mese aflate în incinta barului. Victima a hotărât chiar să facă o serie de cumpărături pentru a putea face un grătar la domiciliul lui B.M., sens în care a cerut vânzătorului să-i împacheteze mai multe produse alimentare și vin.

În jurul orelor 17, victima R.A.L., ajunsă în ușoară stare de ebrietate, a hotărât să o sune pe fosta sa prietenă, numita N.C.L., pentru a o invita să bea un suc, însă fiind refuzat de aceasta, R.A.L. i-a reproșat că nu-i restituie lucrurile pe care i le-a dat când erau prieteni, respectiv un telefon mobil și suma de 350 de RON. La conversația celor doi a asistat și fratele acesteia, numitul N.P.A., care se afla împreună cu sora sa la familia numitei F.B., unde aceasta din urmă îngrijește doi copii. În urma solicitărilor formulate de victimă, N.C.L. i-a închis telefonul, decuplând ulterior și bateria telefonului. Nemulțumit de atitudinea lui R.A.L., și pe fondul conflictelor mai vechi, N.P.A.

a hotărât să meargă la barul lui R.D. unde se găsea victima. Acesta a ajuns la bar în jurul orelor 18,00, a intrat în bar, unde l-a găsit pe R.A.L. care i-a sugerat, în prezența prietenilor săi, să uite conflictele mai vechi și să-l "cinstească" cu o bere. N.P.A. a luat berea, a stat puțin în bar, după care a ieșit pe terasă. De aici, l-a sunat pe prietenul său D.N.I., cerându-i să vină la bar, pentru că vrea să-l bată pe R.A.L. Numitul D.N.I. se afla la barul lui M.M.Z. situat la câțiva metri de barul lui R.D., împreună cu fratele său D.A.L., cumnatul său B.P. și cu prietenul lor, A.F. (fostul soț al verișoarei fraților D.). Aflând de solicitarea lui N.P.A., cei patru s-au hotărât să meargă la barul lui R.D.

unde au ajuns în jurul orelor 18,45. Aici, au oprit căruța condusă de D.N.I., pe aceeași parte pe care erau parcate și celelalte căruțe, mai exact între căruța lui N.P.A., lăsată mai la deal de poarta magazinului, și căruța lui M.M., lăsată la vreo 15 m, la vale de intrarea magazinului, în dreptul garajului proprietarului, toate cu fața atelajului orientată spre deal. Au coborât toți din căruță, rămânând să vorbească cu N.P.A. care îi aștepta afară, împreună luând hotărârea de a-l bate pe R.A.L. Între timp, R.A.L. și prietenii săi au ieșit pe terasa barului (având în vedere că în bar nu se fuma) ocupând una dintre cele două mese de pe terasă. B.P. a intrat în bar, dorind să cumpere un pet cu bere, însă a fost refuzat de vânzător care i-a spus că nu-l servește pe datorie.

În aceste împrejurări, B.P. a ieșit afară cerând bani de la frații D. care i-au spus că nu au, context în care C.F. s-a oferit să-l împrumute pe B.P. cu 20 de RON, cu care acesta a cumpărat berea și a revenit ulterior pe terasă. B.P. i-a strigat lui R.A.L. "să vină să bea cu el o bere", "că doar a vrut să-l bată în urmă cu ceva timp". Victima R.A.L. l-a ignorat, cerându-le prietenilor săi să-l ajute să plece de acolo, pentru că îi este frică, spunându-le că sigur va lua bătaie de la grupul de afară, format din D.A.L., B.P., D.I. și N.P.A. Cu toții au hotărât atunci să plece pentru a evita un scandal, M.D. oferindu-se să-l conducă cu căruța până în com. V. R.A.L., însoțit de prietenii săi, au ieșit în stradă îndreptându-se spre căruța lui M.M.

Imediat, în jurul căruței s-au strâns frații D., B.P. și A.F., blocând posibilitatea de deplasare și trăgându-l pe R.A.L. din căruță, B.P. aplicându-i acestuia o lovitură cu pumnul în figură. Victima a căzut la pământ, fiind înconjurată de cei patru, care l-au lovit cu pumnii și picioarele, în diferite zone ale corpului. În sprijinul victimei au sărit prietenii săi, care au încercat, fiecare în parte, să imobilizeze pe câte unul dintre agresori, în sensul că îi țineau de mâini sau încercau să-i îndepărteze (declarații martori, N.P.A., D.C.D., B.C.M., G.D.). Profitând de aceasta, R.A.L. s-a ridicat de la pământ și a fugit la vale fiind urmărit și, în scurt timp, ajuns de B.P., D.A.L., D.I., A.F.

în dreptul școlii generale din localitate. Primul l-a ajuns D.A.L. care l-a lovit cu un par în cap doborându-l din nou la pământ și, ulterior, toți ceilalți care l-au lovit cu pumnii și picioarele. În urmărirea agresorilor au plecat și prietenii victimei R.A.L., G.D. strigând la ei să nu mai dea, au intervenit și ceilalți, care au încercat din nou să-i liniștească pe agresori, însă conflictul a încetat abia la apariția lui B.M., fratele lui B.P., care l-a convins pe acesta să nu-l mai lovească pe R.A.L., ceilalți încetând, de asemenea, agresiunea asupra victimei, lăsându-l pe R.A.L. căzut la pământ, lângă el rămânând C.F. (martor D.C.D., B.M.). La sfatul prietenilor săi, victima R.A.L. urma să fugă, împreună cu C.F., și să se ascundă undeva, până când s-ar fi întors M.D.

să îl ia cu căruța cu care, ulterior, să o conducă în localitatea de domiciliu. Conflictul a părut epuizat pentru scurt timp, atât agresorii cât și prietenii lui R.A.L. (cu excepția lui C.F.) urcând spre locul unde au lăsat căruțele. Pe drum, G.D., le-a reproșat că l-au lovit prea tare pe R.A.L., moment în care frații D. au sărit asupra acestuia aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele. în acest conflict a intervenit B.P., aplanându-l. R.A.L. și C.F. au fugit împreună pe o uliță la vale, cotind apoi pe o uliță la stânga, ce duce la râul M., râu ce străbate localitatea C. La un moment dat, văzând că nu-i mai urmărește nimeni, s-au oprit și și-au aprins o țigară, iar R.A.L. l-a sunat (ora 19,15) pe tatăl său solicitându-i ajutorul, spunându-i că se află în satul C. din com.

Ș., în zona bisericii, și cerându-i să vină de urgență la el întrucât a fost lovit la ochi și la cap, și că a chemat și ambulanța. În aceleași împrejurări, după ce a vorbit cu tatăl său, victima a sunat-o și pe N.C.L. reproșându-i acesteia că a pus să fie bătut (martor C.F.). Au pornit apoi, din nou, pe uliță la deal, spre drumul principal, însă C.F. l-a sfătuit să rămână pe uliță, existând riscul să fie văzuți. În acest timp, după ce conflictul cu G.D. s-a epuizat, B.P., frații D. și A.F. au urcat din nou în căruță, B.P. spunând să întoarcă căruța și să meargă spre Ș. că în mod sigur îl vor ajunge pe R.A.L. la pod "la moară (martor D.C.D., N.P.A., A.F.). Auzind acestea, D.C.D. a sărit și el în căruța inculpaților mergând cu ei la vale.

Ajungând în dreptul unei curbe la dreapta, i-au văzut pe R.A.L. și pe C.F., pe ulița din stânga drumului principal, ascunși lângă un gard. D.A.L. a luat un par din căruță și a sărit din aceasta, pornind pe ulița pe care se găseau cei doi, fiind imediat urmat de B.P. În urma lui B.P. a coborât din căruță și D.C.D. care a pornit în urmărirea lui D.A.L. și B.P. R.A.L. a început să fugă pe uliță la vale, dar a fost ajuns din urmă de urmăritori. Primii au ajuns B.P. și martorul D.C.D. B.P. a vrut să-l lovească pe R.A.L. cu pumnul, însă D.C.D. s-a interpus între victimă și B.P., acesta lovindu-l în piept pe martor (martor C.F., martor D.C.D.). La încercarea lui D.C.D. de a-l opri, inculpatul B.P. s-a izbit cu putere în martor, fugind la rândul său după R.A.L., după care alerga deja D.A.L.

(declarații martor D.C.D.). B.P. i-a strigat lui D.A.L. să se oprească, dar a continuat să alerge, la rândul său, după victimă, situându-se la cca. 20 de metri distanță de primul urmăritor. În aceste împrejurări, în dreptul locuinței numitului A.S., R.A.L. a pierdut unul din adidașii cu care era încălțat. Fiindu-le frică că ar putea fi la rândul lor loviți, D.C.D. și C.F. au decis să se întoarcă, deplasându-se spre drumul principal. În momentul în care a vrut să sară peste un gard (din plasă și scândură) ce împrejmuia grădina arată a unei persoane pentru a scăpa de urmăritori, victima R.A.L. a fost ajunsă din urmă de inculpatul D.A.L. și de inculpatul B.P., acesta din urmă lovindu-l cu o scândură ruptă din acel gard, împrejurare în care victima și-a pierdut unul dintre adidașii cu care era încălțat, care a fost descoperit ulterior de către o femeie din satul C. și predat tatălui victimei, R.V.

D.A.L. a sărit la rândul său peste gard, în urmărirea victimei, în timp ce B.P. a înconjurat grădina, intenționând să-i iasă în față lui R.A.L. Când a ajuns la capătul grădinii, în momentul când R.A.L. încerca să sară gardul de plasă, a fost lovit cu parul pe care D.A.L. îl avea asupra lui, în zona capului, R.A.L. reușind însă să transgreseze gardul. Ajunsă pe malul râului M., victima R.A.L. a fost lovită de ambii inculpați, până când a fost adusă în stare de semiconștiență, pierzându-și coerența. A fost târâtă apoi de către cei doi inculpați pe malul mlăștinos și ascunsă în albia înghețată a râului, acoperită cu vegetație uscată unde, deși aflată încă în viață, a fost abandonată de cei doi.

Cadavrul victimei a fost descoperit de organele de urmărire penală abia pe data 03 decembrie 2011. Pe solul albiei râului au fost găsite numeroase pete de sânge, poziționate la distanțe diferite, care arată că victima trăia în momentul în care a ajuns în albia râului și a fost târâtă, așa cum arată urmele de târâre și impresiunile încălțămintei identificate la fața locului (una dintre acestea aparținând inculpatului B.P.). După ce au abandonat victima, cei doi inculpați s-au dus la domiciliu, unde inculpatul D.A.L. s-a schimbat de hainele murdare, întorcându-se în sat, la barul lui M.M.Z., unde era așteptat de D.I. și A.F., iar B.P. a rămas la domiciliu. S-a menționat că, după ce s-au despărțit de B.P.

și D.A.L., numiții A.F. și D.I. au plecat cu căruța spre com. Ș. unde s-au oprit la localul lui S.F. fără a intra înăuntru, după care au luat hotărârea să se întoarcă în satul C. Deplasându-se spre satul C., l-au întâlnit pe D.C.D. pe care l-au luat cu căruța și s-au oprit la barul lui M.M.Z. unde pe terasă au consumat o bere. Pe drum D.N.I. a fost sunat de fratele său D.A.L. (martori A.F., D.C.D.), care i-a povestit că "el împreună cu B.P. l-au prins pe ăla și l-au bătut". După 10 minute, D.C.D. a plecat acasă, iar după alte 15 minute la bar a apărut D.A.L. Acesta le-a povestit lui A.F. și D.I. că el împreună cu B.P. l-au prins pe R.A.L. la vale "la Baltă"și l-au bătut. Au plecat cu toții acasă, A.F.

rămânând la domiciliul său, iar frații D. la locuința lor. S-a mai arătat că, după discuția purtată cu fiul său, pornind în căutarea lui R.A.L., în jurul orelor 19,40, tatăl acestuia, numitul R.V. a ajuns cu un prieten, cu o mașină înmatriculată în Constanța, în satul C., unde a constatat că barul lui R.D. era închis, motiv pentru care s-a dus la un bar din apropriere unde se găseau mai mulți tineri ce i-au confirmat faptul că fiul lui a fost implicat într-un scandal, că acesta rămas căzut într-un șanț și că apoi s-a ridicat și a fugit pe o uliță la vale. Din declarațiile date de R.V. în cursul urmăririi penale, mai rezultă că ulterior, acesta a mers cu autoturismul prin sat și la cca 100 de metri de biserică, pe o uliță a găsit un adidas de-al fiului său.

L-a căutat și a întrebat mai mulți prieteni de-ai victimei (printre care martorii G. și M.) care i-au confirmat că victima fugise pe o uliță la vale, după care l-a mai căutat până în jurul orelor 1,00 noaptea, fără niciun rezultat, apoi a plecat acasă. A revenit a doua zi dimineața în jurul orelor 7.00, a mers din nou în locul unde prietenii victimei i-au spus că aceasta a fost agresată, iar o femeie din sat, pe nume U.C., i-a dat celălalt adidas al fiului său, arătându-i că l-a găsit lângă un gard unde se afla și o scândură ruptă din gardul respectiv (declarații R.V. din faza urmăririi penale). La aceeași dată, pe 02 decembrie 2011, numitul A.F. s-a deplasat la domiciliul inculpaților unde, solicitând amănunte legate de evenimentele de pe malul râului M., a aflat de la D.A.L.

că "în seara precedentă când au fugit cu B.P. după acel tânăr pe nume R., l-au prins din urmă când acesta a vrut să sară un gard și în acel moment B. l-a lovit pe R. cu o scândură ruptă dintr-un gard". Din declarațiile martorului A.F. rezultă că de la D.A.L. ar mai fi aflat că "R. a reușit totuși să sară gardul într-o grădină, iar ei au fugit după el și atunci el, D.A.L., l-a ajuns și l-a lovit cu parul peste cap, R. a căzut la pământ, peste gard spre baltă și ei, adică atât D.A.L. cât și B.P., au început să-l lovească pe R. cu picioarele și pumnii. Martorul a mai declarat că în aceleași împrejurări a aflat că după ce l-au bătut, l-au lăsat pe R. pe malul râului M. și că cel bătut mai mișca, nu era mort". Reține instanța de fond că martorul A.F.

și-a nuanțat declarațiile date în cursul judecății, încercând să acrediteze ideea că nu cunoștea identitatea celui agresat și că susținerea că pe malul apei inculpații ar fi lovit și cu pumnii și picioarele victima nu ar fi adevărată, susținând că a fost forțat de lucrătorul de poliție în fața căruia a dat prima declarație, fără a furniza însă motive plauzibile pentru care a făcut aceleași susțineri și în celelalte două declarații date în fața procurorului de la care nu mai reclamă "intervenții". în aceste condiții, instanța de fond a menționat că va înlătura aceste susțineri ale martorului făcute în fața instanței din ansamblul probator.

În concluzie, s-a arătat că situația de fapt este dovedită de întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de necropsie al cadavrului victimei R.A.L., planșele foto efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, declarațiile numitului R.V., declarațiile martorilor I.E., G.M., G.D., M.M., B.M., R.D., D.C.D., C.F., A.F., N.P.A. și N.C.L., date atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit, în fața instanței, dar și din declarațiile date de inculpați în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești. În opinia instanței de fond, stabilirea vinovăției inculpatului D.A.L.

nu ridică probleme deosebite, fiind dovedită în cauză și necontestată de către acesta. Inculpatul a recunoscut agresiunea comisă asupra victimei pe care a lovit-o, în repetate rânduri, atât cu un par, cât și cu pumnii și picioarele, iar împrejurarea că acesta a fost unul dintre cei care au urmărit victima pe ulița ce duce la râul M. este confirmată de întreg ansamblul probator administrat în cauză. Acțiunile sale, de lovire repetată a victimei, în diferite zone ale corpului, cu obiecte contondente, au fost pe deplin dovedite prin probatoriul administrat în cauză, nefiind contestate, ca atare, de către inculpat.

Instanța de fond a constatat că acesta a dat mai multe declarații în cursul urmăririi penale și, ulterior în fața instanței, recunoscând că aplicat lovituri repetate victimei, pe care, ulterior, a lăsat-o în stare de inconștiență, pe malul râului M., dar a susținut că, după ce a plecat în urmărirea victimei pe ulița ce duce spre râul M., a agresat victima de unul singur, fără participarea inculpatului B.P., care ar fi ajuns după ce el ar fi încetat să mai lovească victima, aflată în stare de semiconștiență.

Examinând declarațiile inculpatului D.A.L., făcute pe parcursul celor două faze procesuale, din coroborarea materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că declarațiile inculpatului nu au fost decât parțial sincere pe parcursul procesului penal, cel puțin în ce privește coparticiparea inculpatului B.P., acesta adaptându-și versiunile prezentate în funcție de declarațiile date de inculpatul B.P., care nu recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa. Astfel, inițial, inculpatul D.A.L. (declarație 03 decembrie 2011) nu a susținut decât parțial versiunea prezentată la început anchetatorilor de către inculpatul B.P., spunând că, în fața barului, toți patru, adică el, fratele său, B.P.

și A.F. l-au lovit cu pumnii pe R.A.L. până ce acesta a căzut în genunchi, apoi pe o parte, și s-a întins pe drum și că în apărarea lui R.A.L. au sărit ulterior G.D. cu vărul său G.M. Fratele său, D.I. a fost lovit cu acea ocazie cu pumnul de către G.D. și, din acel motiv, inculpatul ar fi sărit în apărarea acestuia, însă B.P. s-a băgat între ei să îi despartă (aceasta fiind de fapt intervenția de apărare a lui B.P., confirmată și de acesta în declarația din 03 decembrie 2011, care arată că s-a băgat între D. și G., despărțindu-i). Atunci, l-a văzut pe R.A.L. cum s-a ridicat și a luat-o la fugă pe strada principală, După acel incident, a mai susținut inculpatul, a rămas în fața barului încă 10 minute cu fratele său, cu B.P., N.P.A.

și verii G. și că, după terminarea scandalului, ceilalți au plecat, inclusiv inculpatul B.P. care a plecat cu fratele său B.D., spre locuințele lor. El a rămas cu fratele său D.I., care i-ar fi propus sa meargă împreună după R.A.L. pentru a se răzbuna pe acesta. A susținut inculpatul că, împreună cu D.N.I., au fugit pe drum, pe o uliță care duce la "puntea popii" de pe râul M., au alergat până în dreptul casei lui M.A. dar nu l-au găsit pe R.A.L. și s-au întors amândoi la barul lui M.M.Z. unde s-au întâlnit cu D.C.D. cu care au mai stat la bere, după care, cu fratele său, s-a întors acasă. Dimpotrivă, reține instanța de fond, că la aceeași dată, 03 decembrie 2011, inculpatul B.P. a declarat că el nu l-a lovit niciun moment pe R.A.L., acesta fiind lovit de frații D. și de A.F., că el a intervenit în conflictul ivit între G.D.

și D.I. și că imediat după aceea l-a văzut pe R.A.L. fugind din zona altercației pe drum, la vale. Imediat i-a văzut pe D.A.L. și pe D.I., fugind după victimă, distanța dintre aceștia și victimă fiind de aproximativ 70 - 80 de metri. Atunci a strigat la cumnații săi să stea liniștiți, după care a fugit după ei cu intenția să-i oprească. A fugit astfel pe strada principală, în curba spre dreapta din dreptul școlii văzându-i pe cumnații săi intrați pe o uliță laterală la stânga neiluminată, la colțul uliței s-a întâlnit cu C.F., a mai mers 20 - 30 de metri, văzându-l pe R.A.L. urmărit de cumnații săi, după care, într-o curbă, nu i-a mai văzut, fapt ce l-a determinat să renunțe, întorcându-se înapoi.

Pe drumul principal a văzut căruța cumnaților săi în care se afla A.F., pe care l-a recunoscut fără probleme, a ajuns la bar care era închis, fără ca în zonă să se mai afle vreo persoană, după care a plecat acasă. Abia a doua zi, după amiază, a vorbit cu D.I. care i-a spus ca a fost chemat la Poliție și amendat pentru incidentul din seara precedentă, și cu D.A.L. care i-a spus că nu l-a mai ajuns pe R.A.L. Ulterior, în cursul aceleași zile, față de mijloacele de probă ce i-au fost prezentate, inculpatul B.P. avea să-și modifice declarația, fapt ce va determina și modificarea versiunii ulterioare a inculpatului D.A.L. În declarația de inculpat, din 04 decembrie 2011, inculpatul D.A.L., și-a adaptat versiunea, susținând că fratele său D.I.

i-ar fi propus lui și lui B.P. sa meargă după R.A.L. să-l bată, lucru cu care au fost de acord. La un moment dat l-a văzut pe R.A.L. întorcându-se de pe uliță pe strada principală, motiv pentru care a sărit din căruță, a luat un par și a fugit după R.A.L. la vale, în urma lui văzându-l pe B.P. care alerga la rândul său. R.A.L. a luat-o la un moment dat pe o uliță înfundată, sărind într-o gradină, inculpatul susținând că l-a ajuns abia când acesta sărea peste al doilea gard care dădea spre albia râului și i-a aplicat o lovitură cu parul peste cap, din lateral, după care a continuat să-l lovească de mai multe ori în diferite părți ale corpului, inclusiv peste cap, la 4 - 5 metri de albia râului.

A mai susținut inculpatul D.A.L. că, la un moment dat, R.A.L. "s-a târât cumva și și-a dat drumul singur pe șezut în albia râului". A coborât după el, dar nu l-a mai lovit, victima fiind murdară la nivelul feței. Atunci a apărut și B.P. A mai susținut inculpatul D.A.L. că l-a tras de haine pe R.A.L. un pic mai spre mal, însă B.P. nu s-a apropiat, dar nici nu i-a spus să sune la salvare sau alte autorități. Parul l-a aruncat un pic mai la vale în apa râului. Pe 3 decembrie a aflat ca R.A.L. a fost găsit în locul unde el îl lăsase. A precizat inculpatul în acele împrejurări că fratele său nu era de față și că B.P. nu a lovit victima. Ca urmare a evidențelor furnizate de probele administrate în cauză, în declarația dată în fața instanței, inculpatul D.A.L.

a admis că B.P. ar fi coborât pe albia râului unde se găsea victima și că ar fi încercat împreună să o ridice pe aceasta de acolo, susținând conform versiunii prezentate de B.P. în faza urmăririi penale și că B.P. i-ar fi zis să sune la salvare. Întrebat expres de instanța de fond cu privire la lovitura aplicată cu scândura victimei, inculpatul a susținut că tot el l-a lovit și cu scândura ruptă din gard pe R.A.L., afirmație care nu își găsește rațiunea în contextul în care inculpatul a susținut că el a fost permanent înarmat cu un par cu care, de altfel, l-a și lovit în mai multe rânduri pe R.A.L. Inculpatul a mai admis, cu aceeași ocazie, că a relatat martorului A. câteva aspecte despre bătaie, dar că nu i-ar fi spus acestuia că B.P.

a participat la faptă. Cu privire la vinovăția inculpatului B.P., instanța de fond a reținut că acesta a dat declarații nesincere în cauză, "pasând" responsabilitatea asupra altor persoane, modificându-și însă versiunea în funcție de devoalarea probelor administrate împotriva sa. Astfel, reține instanța de fond că în declarația inițială din 03 decembrie 2011, dată în fața organului de anchetă, acesta a susținut, așa cum s-a arătat mai sus, că intervenția sa în conflict a avut exclusiv rolul de a-l aplana, iar persoanele turbulente ar fi fost cumnații săi D.I. și D.A.L.

Acesta a susținut, contrar probelor administrate în cauză, că ambii săi cumnați au fugit după victimă la vale, pe ulița ce pleacă de la strada principală, că el a mai mers după aceștia pe ulița neluminată o vreme, după care a încetat să-i mai urmărească, întorcându-se în strada principală, unde l-a văzut pe A. cu căruța coborând spre Ș. El s-ar fi întors la bar, unde era închis, după care a plecat acasă. În aceeași zi, în continuarea declarației inițiale, având în vedere mijloacele de probă care i-au fost prezentate de organul de anchetă, inculpatul și-a menținut versiunea că ambii frați alergau după R.A.L., dar că a alergat și el în urma acestora la o distanță de 70 - 80 de metri, că a auzit mai multe zgomote puternice de lovituri, care nu erau produse de pumni, ci de altceva (în opinia instanței de fond tocmai pentru a sublinia efectul tanato-generator al loviturilor aplicate de cumnații săi) și că zgomotul de lovituri venea chiar de la malul râului.

Imediat ce a făcut curba la dreapta, pe lângă punte, l-a văzut pe D.A.L. care era la 50 de metri de colțul uliței. Acesta era singur și nu avea nimic în mână. L-a întrebat pe cine a bătut (întrebare apreciată de instanță ca evident retorică, în condițiile în care inculpatul ar fi plecat însoțit doar de fratele său, ambii fiind în urmărirea victimei) D.A.L. i-ar fi răspuns - "pe el" inculpatul dându-și seama, bineînțeles, că era vorba de R.A.L. Afară nu era foarte întuneric și l-a putut vedea pe malul înghețat pe R.A.L. care gemea și era căzut pe spate. A mai susținut inculpatul că el a avut ideea de a coborî pe mal să încerce să-l ridice pe R.A.L., căruia îi curgea sânge din gură. I-a spus lui D.A.L.

"să sunăm la salvare" dar că în clipele acelea l-a auzit pe R.A.L. spunând că a sunat el. Pentru că nu au reușit să-l tragă de acolo cu toate eforturile făcute, l-au lăsat în albia râului, în poziția pe spate, R.A.L. vorbind incoerent și gemând. Dorind să sublinieze, încă o dată, lipsa de implicare în agresarea victimei, dar părăsindu-și totodată "rolul de salvator", inculpatul B.P. a susținut că i-a spus lui D.A.L. "să vadă ce face cu R. că doar el l-a bătut și că nu va sta toată noaptea la râu". A susținut inculpatul că el a plecat acasă, iar D.A.L. s-a întors la barul lui M.M.Z. unde erau ceilalți prieteni de-ai lui cu căruța. În declarația de învinuit din 04 decembrie 2011, dată în fața procurorului, inculpatul a înțeles să se prevaleze de "dreptul la tăcere", după care, audiat în calitate de inculpat, acesta și-a derogat, de asemenea, orice implicare, arătând că doar cumnații săi s-au bătut cu R.A.L.

atât în fața barului, fugind apoi cu căruța după acesta, au oprit căruța la M.A. pe strada principală, fugind la vale spre râul M. În intenția de "a-i potoli" a fugit și el după ei, la un moment dat nu i-a mai văzut, dar a auzit zgomote foarte puternice de lovituri din zona malului râului. A continuat să alerge și, după ce a făcut dreapta pe la colțul unei grădini, l-a văzut pe unul dintre cumnații săi. În această declarație, admite însă că a mers împreună cu D.A.L. acasă, acesta s-a schimbat de haine și a plecat în sat. A menționat instanța de fond că inculpatul B.P. nu furnizează vreo explicație, și nici nu vădește vreun interes ulterior legat de dispariția de la locul faptei a lui D.I. care, de asemenea, îl însoțea pe D.A.L.

în urmărirea victimei. Ceea ce prezintă însă relevanță, în opinia instanței de fond, în raport de multiplele versiuni prezentate de inculpat este aceea că, din varii motive [nesiguranța dată de necunoașterea probelor administrate împotriva sa, faptul că în raport de disproporția de forțe dintre victimă (persoană masivă) și inculpatul D.A.L., inculpatul a considerat că atacul nu s-ar fi putut realiza de către o singură persoană] în mod constant, inculpatul a susținut că după R.A.L. au fugit două persoane însă, reține instanța, că așa cum s-a dovedit prin probatoriul administrat în cauză, cea de-a doua persoană nu a fost D.I. (a cărui prezență a fost remarcată de mai mulți martori în căruță și apoi la barul din Ș.), ci inculpatul B.P.

Inculpatul a adoptat aceeași poziție procesuală și la instanța de fond, în fața căreia a dat declarație abia după epuizarea întregului probatoriu administrat în cauză, declarație menită să explice discrepanțele inițiale din propriile declarații și în raport de celelalte probe administrate în cauză. În aceste împrejurări, inculpatul B.P. a admis că doar el a fugit după victimă împreună cu D.A.L., că a coborât pe malul râului (amprenta lăsată de încălțămintea sa fiind identificată în imediata vecinătate a cadavrului victimei), că a încercat să mute corpul victimei (explicând astfel urmele de târâre identificate), că fratele său B.D.

i-a strigat să stea cuminte, în contextul în care acesta era în eroare, crezând că și el este implicat în conflict (încercând să explice astfel intervenția lui B.D., care a pus capăt conflictului inițial, relevată de qvasiunanimitatea martorilor audiați în cauză), a admis că, inițial, a ascuns adevărul, pretinzând o temere în raport de frații D. cu care locuiește în același imobil (temere care însă nu a părut să se manifeste în raport de faptul că inițial a încercat și inculparea numitului D.N.I.), încercând totodată să discrediteze susținerile celor audiați în calitate de martori, pe motiv că aceștia ar fi avut un interes propriu în ce privește implicarea sa și, implicit, îndepărtarea bănuielilor legate de propriile lor persoane.

Instanța de fond a apreciat însă că vinovăția inculpatului B.P.

este pe deplin dovedită în cauză, probele de vinovăție constând, în principal, din cuprinsul declarațiilor date de martorii audiați în cauză, declarații ce se coroborează între ele în ceea ce privește detaliile relevante (pe baza cărora a fost reținută situația de fapt), ceea ce face ca acestea să prezinte valoare de adevăr, în sensul că aceste persoane au relatat împrejurări reale, și nu inventate, iar sinceritatea acestora poate fi decelată și din constanța relatărilor făcute de acestea pe întreg parcursul procesului penal de față, martorii având o poziție constantă pe parcursul întregului proces penal, menținându-și și în fața instanței declarațiile date în faza urmăririi penale (minorele discrepanțe existente la nivel probator putând fi explicate prin aceea că, fiind angrenați cu toții într-un conflict - unii ca agresori, ceilalți ca persoane ce încercau să aplaneze conflictul - au surprins momente diferite ale agresiunii).

Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă rolul inculpatului B.P. de inițiator atât a provocării verbale, cât și al agresiunii fizice asupra numitului R.A.L. (declarațiile martorilor A.F., D.C.D., B.M., N.P.A., C.F.), de persoană care a întărit constant hotărârea celor care îl însoțeau de a-l bate pe R.A.L. (declarațiile martorilor A.F., N.P.A., D.C.D. - "B. a strigat celor din căruță să meargă spre Ș. să-l prindă din nou pe R., că în mod sigur îl vor ajunge la pod, "la moară"), implicarea atât la nivel de intenție, cât și de faptă a inculpatului B.P. în urmărirea și agresarea în repetate rânduri a victimei R.A.L. (declarațiile martorilor A.F., B.M., C.F., D.C.D. - "B. m-a lovit cu pumnul în piept, s-a izbit în mine și a fugit și el la vale, pe uliță, după R."). La acestea se adaugă declarațiile date de inculpați, care - prin inconstanța susținerilor lor - relevă nesinceritatea acestora cu privire la aspectele esențiale ale cauzei.

Totodată, în opinia instanței de fond, rezultatele cercetării la fața locului relevă că corpul victimei a fost deplasat prin târâre, din locul în care căzuse în albia râului, într-un loc mai ferit, într-un cot al râului, urmele lăsate la fața locului relevând prezența a două persoane (dintre care una a fost B.P.), urmele de sânge descoperite în apropierea cadavrului victimei arată că aceasta mai era în viață, precum și faptul că, din gardul peste care a sărit R.A.L., a fost desprinsă o scândură (care, așa cum rezultă din declarația chiar a inculpatului D.A.L., a servit la lovirea victimei). A menționat instanța de fond că faptul că agresiunea asupra victimei s-a produs prin aplicarea de numeroase lovituri cu corpuri contondente rezultă atât din declarațiile martorilor audiați în cauză, care atestă că inculpații au aplicat victimei, în repetate rânduri, lovituri cu pumnii și picioarele (în primă fază ambii inculpați, dar și A.F.

și D.I.), cu un par (inculpatul D.A.L. - în cea de-a doua etapă), cu o scândură desprinsă dintr-un gard (inculpatul B.P. - în cea de-a doua etapă), dar și din declarațiile inculpaților (inculpatul B.P. afirmând că, după ce victima a reușit să fugă pe ulița dinspre râul M., a auzit zgomote de lovituri puternice, "ce nu erau produse de pumni ci de altceva") fapt ce a condus instanța de fond la concluzia că acele zgomote chiar s-au auzit, însă ele au fost aplicate, printre altele, de inculpatul B.P. (așa cum rezultă din declarația martorului A.F. care a susținut că D.A.L. i-a povestit că inculpatul B.P. l-a lovit cu o scândură desprinsă dintr-un gard, faptul folosirii scândurii nefiind negată nici de inculpatul D.A.L.

care, încercând să preia integral vinovăția comiterii faptei, a susținut în fața instanței de fond că el ar fi folosit și scândura și parul, afirmațiile sale fiind însă, așa cum s-a arătat, ilogice), că gravitatea traumatismelor din cea de a doua parte a conflictului au condus la decesul victimei rezultă atât din declarațiile lui R.V., ale martorei N.C.L., dar și ale martorului C.F. care atestă că victima R.A.L. înainte ca inculpații B.P. și D.A.L. să fi pornit în urmărirea sa, deși lovită, resimțea relativ ușor leziunile create, telefonându-i tatălui său, vorbind cu acesta și, apoi, cu martora N.C.L., dar și din împrejurarea că, așa cum s-a arătat, mijloace contondente cu potențial mare de vătămare s-au folosit abia în a doua parte a conflictului (la care au participat inculpații B.P.

și D.A.L.). De altfel, realitatea traumatismelor severe suferite de victimă, în cea de-a doua parte a conflictului, rezultă și din concluziile raportului de necropsie medico-legală prin care s-a reținut că "moartea numitului R.A.L.

a fost violentă; ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală și cerebeloasă, inundație ventriculară; morfologia și topografia leziunilor de violență constatate pledează pentru producerea lor cu corpuri contondente (scândură, par etc.); între traumatismul cranio-cerebral și deces există o legătură directă de cauzalitate; decesul poate data din 01 decembrie 2011", dar și din declarațiile inculpaților din care rezultă că au abandonat victima în stare de inconștiență, în condiții de iarnă, pe albia înghețată a râului M. A apreciat instanța de fond că faptul că prin concluziile medico-legale nu s-a putut stabili cu exactitate ora decesului nu prezintă relevanța scontată de apărare, în condițiile în care se reține legătura directă de cauzalitate dintre traumatismele suferite și deces, dar și împrejurarea că, în urma leziunilor prezentate consecutiv agresiunii, victima R.A.L.

a supraviețuit o perioadă scurtă de timp, de ordinul orelor (Adresa nr. 1127 din 18 iulie 2011 a IML Iași). Coroborând elementele probatorii analizate mai sus, instanța de fond a concluzionat că vinovăția inculpatului B.P.

este pe deplin dovedită, neexistând dubii că acesta, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi cu victima, a decis să aplice acesteia o "corecție", care a depășit însă limitele unei simple răzbunări, prin constanța loviturilor aplicate, interesul manifestat în urmărirea victimei și lovirea repetată a acesteia, până ce a văzut-o ajunsă în stare de inconștiență, vădind - dacă nu o intenție manifestă, directă, de a suprima viața victimei - cel puțin o intenție indirectă, acceptând că aplicarea de lovituri de mare intensitate cu corpuri contondente în diferite zone ale corpului (și cu precădere cele aplicate în zone vulnerabile - cap), de două persoane împreună și, apoi, abandonarea fără ajutor a victimei pe malul unui râu, noaptea, la temperaturi scăzute, va conduce, fără doar și poate, la decesul acesteia.

În opinia instanței de fond, relevantă în acest sens este și poziția inculpaților ulterior comiterii faptei care - deși cunoșteau că se fac căutări ale victimei - au decis să nu dezvăluie locul în care au abandonat-o, iar ulterior descoperirii acesteia, inculpatul B.P. a continuat să nege orice implicare în conflict, până la descoperirea și prezentarea de către anchetatori a probelor ce relevă contribuția sa. În final, a apreciat instanța de fond că, pentru considerentele ce preced, actele inculpatului B.P., depășind limitele unor simple acte de complicitate, el acționând în mod direct și concertat, împreună cu inculpatul D.A.L. asupra corpului victimei R.A.L., prin aplicarea de lovituri repetate cu corpuri contondente, având reprezentarea că prin acțiunile lor conjugate și apoi prin abandonarea victimei în stare de inconștiență pot cauza decesul acesteia, în sarcina acestuia nu poate fi reținută forma de participație a complicității, ci aceea de autorat.

Instanța de fond nu a admis argumentele apărării, conform cu care fapta inculpatului B.P. ar urma să primească o altă încadrare juridică (fiind indicate, de-a lungul procesului penal, nu mai puțin de 6 alte încadrări juridice, odată cu concluziile pe fond renunțându-se la parte dintre ele), cu precizarea că s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului B.P. din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 315 C. pen., o altă posibilă încadrare juridică fiind cea prev. de art. 262 C. pen., ori cea prev. de art. 180 [alin. (1) sau (2) după caz] C. pen. sau cea prev. de art. 181 C. pen. Astfel, instanța de fond a apreciat că loviturile aplicate de inculpatul B.P.

(cu mare intensitate, în diferite părți ale corpului, în mod repetat, cu diferite corpuri contondente (pumn, picioare, scândură) nu au fost de natură să producă doar vătămarea integrității corporale a victimei R.A.L. ci, conjugate cu loviturile aplicate de inculpatul D.A.L., dar și cu abandonarea victimei în stare de inconștiență, pe timp de iarnă, pe malul înghețat al unei ape, au condus la decesul acesteia, fapta încadrându-se din punct de vedere juridic într-o infracțiune mai gravă (ca urmare a rezultatului produs în direct raport de proporționalitate cu intenția inculpaților), aceea de omor calificat, și nu de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 C. pen. ori de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., cererea apărării de schimbare a încadrării juridice fiind apreciată ca neîntemeiată.

S-a mai arătat că nu se poate reține nici că aceeași faptă a inculpatului B.P. ar constitui infracțiunea prev. de art. 315 C. pen., ce constă în "omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înștiința autoritatea, de către cel ce a găsit o persoană a cărei viață, sănătate sau integritate corporală este în primejdie și care este lipsită de putința de a se salva", instanța de fond constatând că deși toate acțiunile inculpatului ulterioare agresiunii comise asupra victimei R.A.L. se regăsesc în latura obiectivă a normei de incriminare, subiectul infracțiunii este diferit, B.P. nefiind persoana ce a găsit o persoană a cărei viață este în primejdie, ci este persoana care a adus-o și a lăsat-o pe victima R.A.L.

în stare de inconștiență, legiuitorul excluzând în astfel de situații dubla impunitate pentru autorul faptei de omor. Ca atare, și această solicitare de schimbare a încadrării juridice a fost apreciată ca neîntemeiată. În ceea ce privește solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 262 C. pen., instanța de fond a reținut că autorului infracțiunilor enumerate de legiuitor în norma legală de incriminare nu îi incumbă obligația de denunțare a infracțiunii comise nici de el, și nici de ceilalți participanți la comiterea aceleași fapte și, prin urmare, această cerere a apărării este neîntemeiată. Instanță de fond a constatat că inculpatul B.P. a fost condamnat prin Sentința nr. 205 din 09 noiembrie 2011 a Judecătoriei Hârlău, pronunțată în Dosarul nr. 569/239/2011, rămasă definitivă la 25 noiembrie 2011 la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modului de executare al acestora, pentru inculpații D.A.L. și B.P., instanța de fond a reținut dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente penale (inculpatul B.P. având în antecedență o infracțiune de violență, dar care este indicat de membrii comunității din care face parte ca fiind o persoană integrată din punct de vedere social, cu o familie organizată, și trei copii minori), de poziția procesuală adoptată de inculpați (chiar dacă inculpatul D.A.L. a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, el a încercat să influențeze cursul anchetei prin ascunderea coparticipării inculpatului B.P., iar inculpatul B.P.

a adoptat o poziție procesuală de nerecunoaștere a faptei). În raport de toate acestea instanța de fond a apreciat că reeducarea inculpaților se va putea realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea al căror cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de norma legală de incriminare. Având în vedere că ambii inculpați au comis noua infracțiune în cadrul termenelor de încercare stabilite prin Sentințele penale nr. 2 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Hârlău și respectiv nr. 205 din 09 noiembrie 2011 a Judecătoriei Hârlău, instanța de fond, în baza disp. art. 83 C. pen.

a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Hârlău inculpatului D.A.L., precum și beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 205 din 09 noiembrie 2011 a Judecătoriei Hârlău inculpatului B.P., pedepse pe care le-a adiționat la pedepsele principale aplicate celor doi inculpați prin prezenta sentință. De asemenea, având în vedere că scopul pedepsei va fi atins doar prin executarea în regim privativ de libertate, văzând și cuantumul pedepsei aplicate fiecăruia dintre cei doi inculpați, și apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celor doi inculpați nu s-au schimbat și nici nu au încetat, lăsarea lor în libertate prezentând în continuare un pericol social concret pentru ordinea publică, instanța de fond, în temeiul art. 350 C. proc.

pen. a menținut starea de arest preventiv. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că părțile vătămate R.V. și R.L., părinții victimei R.A.L., s-au constituit parte civilă cu suma de 70.000 RON cu titlu de daune morale și cu suma de 20.000 RON cu titlu de daune materiale, constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea fiului lor și de celelalte datini creștinești, ulterioare înmormântării. În calitate de reprezentanți legali ai fiicei lor minore R.Ș., sora victimei - persoană vătămată în cauză, aceștia au declarat că aceasta nu înțelege să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată și civilă. În dovedirea sumelor solicitate, părțile civile au propus proba cu martori și înscrisuri.

Examinând declarațiile martorilor audiați în cauză, pe latură civilă, respectiv C.V., N.D. și G.Ș., instanța de fond a constatat că aceștia au arătat că părțile civile au organizat atât înmormântarea fiului lor, victima R.A.L. cât și praznicele creștinești uzuale, la 8 și 40 de zile, că la înmormântare au participat aproximativ 200 de persoane (costul meniului ridicându-se la suma de 60 de lei de persoană), la praznicul de 8 zile au participat 30 de persoane, iar la cel de 40 de zile aproximativ 100 de persoane. Au fost cumpărate alimente și băuturi [printre care un porc de 250 de Kg., carne de pasăre și de vită, 30 de litri de țuică (20 de lei/litru), 150 de litri de vin (5 lei/litru), și s-au împrumutat de sume de 5000 RON și 2000 euro].

Parte din cheltuielile făcute de părțile civile în împrejurările descrise mai sus au fost confirmate și prin înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, s-a reținut din declarațiile acelorași martori că familia părților civile a fost și este deosebit de afectată de moartea băiatului lor, pe de o parte, dar și de repercusiunile pe care această tragedie o are asupra fiicei lor minore, R.Ș., care resimte acut moartea fratelui său.

În raport de probele administrate în latură civilă, instanța de fond a reținut că legătura de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de părțile civile și fapta inculpaților este dovedită, iar cuantumul acestui prejudiciu (atât moral cât și material) este de asemenea pe deplin dovedit în cauză și, în consecință, a apreciat că o reparație echitabilă se va putea realiza prin obligarea inculpaților la plata sumei de 90.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 20.000 RON reprezintă daune materiale, iar suma de 70.000 RON constă în daune morale. Împotriva sentinței au declarat apel părțile civile R.V. și R.S., precum și inculpații D.A.L. și B.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, apelantele părți civile R.V. și R.S. au criticat sentința sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpați, în sensul ca acestea sunt prea blânde în raport cu activitatea lor infracțională, solicitând majorarea cuantumului acestor pedepse spre maximul special prevăzut de lege. În motivarea acestei critici, părțile civile au solicitat să se aibă în vedere: conduita inculpaților după comiterea infracțiunii; încercarea lor de a ascunde adevărul; neacordarea primului ajutor victimei, care a fost abandonată; poziția lor oscilantă și neconformă cu realitatea; faptul ca se aflau sub influenta alcoolului în momentul comiterii infracțiunii. Toate acestea conferă un sporit grad de pericol social al infracțiunii, așa încât - în opinia apelantelor părți civile - se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanță.

Apelantul inculpat D.A.L. a arătat că pedeapsa aplicata de prima instanță este prea mare și a solicitat reducerea cuantumului ei. Apărătorul inculpatului D.A.L., cu ocazia dezbaterilor apelului, a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, având în vedere circumstanțele reale în care s-a comis fapta. Apelantul inculpat B.P. a susținut că este nevinovat și că s-a făcut o eroare judiciară, fiind condamnat pe nedrept.

În motivarea scrisă a apelului, apărătorul inculpatului B.P., a solicitat: în principal, achitarea cu motivarea că nu el a comis fapta, așa cum a declarat și coinculpatul D.A.L., însă prima instanță nu a ținut cont de această declarație; în subsidiar, redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, precum și contribuția efectivă a sa la comiterea infracțiunii; pe latură civilă, dacă se va dispune achitarea, să fie înlăturate despăgubirile civile acordate părților civile, iar dacă se va constata că este vinovat sa fie reduse despăgubirile în limita dovedirii lor. Prin Decizia penală nr. 156 din 01 noiembrie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală, a dispus respingerea ca nefondate a tuturor apelurilor declarate, atât ale părților civile, cât și ale inculpaților, și a menținut starea de arest a acestor