ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 289/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 289/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 271 din 10 iulie

2012, Tribunalul Iași, secția penală, a dispus următoarele:

A admis cererea de

schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Iași și, în consecință, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea

juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului B.P. prin actul de

sesizare al instanței din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 -

175 lit. i) C. pen. în aceeași infracțiune cu aplicarea art. 40 C. pen.

Au fost respinse

cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul B.P., prin

apărători aleși, și de către instanță, din oficiu.

A fost condamnat

inculpatul D.A.L., studii - 10 clase, necăsătorit, fără ocupație, cunoscut cu

antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul de Iași, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C.

pen. cu aplicarea disp. art. 40 C. pen. la pedeapsa de 16 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 5 ani.

În baza disp. art. 83

C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de

6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2 din 11 ianuarie 2010 a

Judecătoriei Hârlău, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin

sentință, urmând ca inculpatul D.A.L. să execute pedeapsa totală de 16 ani și 6

luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 5 ani.

Pe durata și în

condițiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza disp. art.

350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului D.A.L., iar în baza

disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive de la 04 decembrie 2011 la zi.

A fost condamnat

inculpatul B.P., studii - 10 clase, căsătorit, având trei copii minori, fără

ocupație, cunoscut cu antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul de

Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175

lit. i) C. pen. cu aplicarea disp. 40 C. pen. la pedeapsa de 16 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 5 ani.

În baza disp. art. 83

C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de

5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 205 din 09 noiembrie 2011 a

Judecătoriei Hârlău, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin

sentință, urmând ca inculpatul B.P. să execute pedeapsa totală de 16 ani și 5

luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 5 ani.

Pe durata și în

condițiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza disp. art.

350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului B.P., iar în baza

disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive de la 04 decembrie 2011 la zi.

Pe latură civilă, în

baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C.

civ. a obligat inculpații B.P. și D.A.L., în solidar, să plătească părților

civile R.V. și R.L., suma de 90.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile, din

care suma de 70.000 RON cu titlu de daune morale, iar suma de 20.000 RON cu

titlu de daune materiale.

Pentru a dispune în

acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Victima R.A.L. avea vârsta de

20 ani și locuia în com. V., jud. Iași. Având în vedere că, în urmă cu

aproximativ un an, victima avusese o relație de prietenie cu numita N.C.L. din

satul C., corn. Ș., jud. Iași, localitate învecinată cu comuna V., numitul

R.A.L. și-a făcut mai mulți prieteni în acea localitate, însă nu era în relații

bune cu fratele fostei prietene, numitul N.P.A. și, în consecință, nici cu

prietenii celui din urmă, respectiv numiții D.A.L., D.N.I. și B.P., cumnatul

acestora. Între aceștia și victimă au avut loc mai multe conflicte, unele chiar

fizice, fără a avea însă relevanță juridică, având în vedere că nu au fost

raportate.

În după-amiaza zilei

de 01 decembrie 2011, victima R.A.L. a plecat din comuna V. în satul C.

intenționând să-și serbeze onomastica (pe 30 noiembrie fiind sărbătoarea

Sfântului Andrei) împreuna cu prietenii săi din satul C.

Acesta a vorbit cu

mai mulți dintre prietenii săi cu care și-a dat întâlnire la barul lui R.D.,

situat în centrul localității. În jurul orelor 16, la locul stabilit, victima

s-a întâlnit cu martorii B.M., M.M. (care a venit cu căruța), C.F., G.M., iar -

mai apoi - și cu martorul D.C.D.. Martorii au fost "cinstiți" de

către R.A.L., stând toți la una dintre cele două mese aflate în incinta

barului. Victima a hotărât chiar să facă o serie de cumpărături pentru a putea

face un grătar la domiciliul lui B.M., sens în care a cerut vânzătorului să-i

împacheteze mai multe produse alimentare și vin.

În jurul orelor 17,

victima R.A.L., ajunsă în ușoară stare de ebrietate, a hotărât să o sune pe

fosta sa prietenă, numita N.C.L., pentru a o invita să bea un suc, însă fiind

refuzat de aceasta, R.A.L. i-a reproșat că nu-i restituie lucrurile pe care i

le-a dat când erau prieteni, respectiv un telefon mobil și suma de 350 de RON.

La conversația celor doi a asistat și fratele acesteia, numitul N.P.A., care se

afla împreună cu sora sa la familia numitei F.B., unde aceasta din urmă

îngrijește doi copii. În urma solicitărilor formulate de victimă, N.C.L. i-a

închis telefonul, decuplând ulterior și bateria telefonului.

Nemulțumit de

atitudinea lui R.A.L., și pe fondul conflictelor mai vechi, N.P.A. a hotărât să

meargă la barul lui R.D. unde se găsea victima. Acesta a ajuns la bar în jurul

orelor 18,00, a intrat în bar, unde l-a găsit pe R.A.L. care i-a sugerat, în

prezența prietenilor săi, să uite conflictele mai vechi și să-l

"cinstească" cu o bere. N.P.A. a luat berea, a stat puțin în bar,

după care a ieșit pe terasă. De aici, l-a sunat pe prietenul său D.N.I.,

cerându-i să vină la bar, pentru că vrea să-l bată pe R.A.L. Numitul D.N.I. se

afla la barul lui M.M.Z. situat la câțiva metri de barul lui R.D., împreună cu

fratele său D.A.L., cumnatul său B.P. și cu prietenul lor, A.F. (fostul soț al

verișoarei fraților D.). Aflând de solicitarea lui N.P.A., cei patru s-au

hotărât să meargă la barul lui R.D. unde au ajuns în jurul orelor 18,45. Aici,

au oprit căruța condusă de D.N.I., pe aceeași parte pe care erau parcate și

celelalte căruțe, mai exact între căruța lui N.P.A., lăsată mai la deal de

poarta magazinului, și căruța lui M.M., lăsată la vreo 15 m, la vale de

intrarea magazinului, în dreptul garajului proprietarului, toate cu fața

atelajului orientată spre deal.

Au coborât toți din

căruță, rămânând să vorbească cu N.P.A. care îi aștepta afară, împreună luând

hotărârea de a-l bate pe R.A.L.

Între timp, R.A.L. și

prietenii săi au ieșit pe terasa barului (având în vedere că în bar nu se fuma)

ocupând una dintre cele două mese de pe terasă.

B.P. a intrat în bar,

dorind să cumpere un pet cu bere, însă a fost refuzat de vânzător care i-a spus

că nu-l servește pe datorie. În aceste împrejurări, B.P. a ieșit afară cerând

bani de la frații D. care i-au spus că nu au, context în care C.F. s-a oferit

să-l împrumute pe B.P. cu 20 de RON, cu care acesta a cumpărat berea și a

revenit ulterior pe terasă. B.P. i-a strigat lui R.A.L. "să vină să bea cu

el o bere", "că doar a vrut să-l bată în urmă cu ceva timp".

Victima R.A.L. l-a ignorat,

cerându-le prietenilor săi să-l ajute să plece de acolo, pentru că îi este

frică, spunându-le că sigur va lua bătaie de la grupul de afară, format din

D.A.L., B.P., D.I. și N.P.A. Cu toții au hotărât atunci să plece pentru a evita

un scandal, M.D. oferindu-se să-l conducă cu căruța până în com. V.

R.A.L., însoțit de

prietenii săi, au ieșit în stradă îndreptându-se spre căruța lui M.M. Imediat,

în jurul căruței s-au strâns frații D., B.P. și A.F., blocând posibilitatea de

deplasare și trăgându-l pe R.A.L. din căruță, B.P. aplicându-i acestuia o

lovitură cu pumnul în figură. Victima a căzut la pământ, fiind înconjurată de

cei patru, care l-au lovit cu pumnii și picioarele, în diferite zone ale

corpului. În sprijinul victimei au sărit prietenii săi, care au încercat,

fiecare în parte, să imobilizeze pe câte unul dintre agresori, în sensul că îi

țineau de mâini sau încercau să-i îndepărteze (declarații martori, N.P.A.,

D.C.D., B.C.M., G.D.). Profitând de aceasta, R.A.L. s-a ridicat de la pământ și

a fugit la vale fiind urmărit și, în scurt timp, ajuns de B.P., D.A.L., D.I.,

A.F. în dreptul școlii generale din localitate. Primul l-a ajuns D.A.L. care

l-a lovit cu un par în cap doborându-l din nou la pământ și, ulterior, toți

ceilalți care l-au lovit cu pumnii și picioarele. În urmărirea agresorilor au

plecat și prietenii victimei R.A.L., G.D. strigând la ei să nu mai dea, au

intervenit și ceilalți, care au încercat din nou să-i liniștească pe agresori,

însă conflictul a încetat abia la apariția lui B.M., fratele lui B.P., care l-a

convins pe acesta să nu-l mai lovească pe R.A.L., ceilalți încetând, de

asemenea, agresiunea asupra victimei, lăsându-l pe R.A.L. căzut la pământ,

lângă el rămânând C.F. (martor D.C.D., B.M.). La sfatul prietenilor săi,

victima R.A.L. urma să fugă, împreună cu C.F., și să se ascundă undeva, până

când s-ar fi întors M.D. să îl ia cu căruța cu care, ulterior, să o conducă în

localitatea de domiciliu.

Conflictul a părut

epuizat pentru scurt timp, atât agresorii cât și prietenii lui R.A.L. (cu

excepția lui C.F.) urcând spre locul unde au lăsat căruțele. Pe drum, G.D.,

le-a reproșat că l-au lovit prea tare pe R.A.L., moment în care frații D. au

sărit asupra acestuia aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele.

în acest conflict a intervenit B.P., aplanându-l.

R.A.L. și C.F. au

fugit împreună pe o uliță la vale, cotind apoi pe o uliță la stânga, ce duce la

râul M., râu ce străbate localitatea C. La un moment dat, văzând că nu-i mai

urmărește nimeni, s-au oprit și și-au aprins o țigară, iar R.A.L. l-a sunat

(ora 19,15) pe tatăl său solicitându-i ajutorul, spunându-i că se află în satul

C. din com. Ș., în zona bisericii, și cerându-i să vină de urgență la el

întrucât a fost lovit la ochi și la cap, și că a chemat și ambulanța. În aceleași

împrejurări, după ce a vorbit cu tatăl său, victima a sunat-o și pe N.C.L.

reproșându-i acesteia că a pus să fie bătut (martor C.F.). Au pornit apoi, din

nou, pe uliță la deal, spre drumul principal, însă C.F. l-a sfătuit să rămână

pe uliță, existând riscul să fie văzuți.

În acest timp, după

ce conflictul cu G.D. s-a epuizat, B.P., frații D. și A.F. au urcat din nou în

căruță, B.P. spunând să întoarcă căruța și să meargă spre Ș. că în mod sigur îl

vor ajunge pe R.A.L. la pod "la moară (martor D.C.D., N.P.A., A.F.).

Auzind acestea, D.C.D. a sărit și el în căruța inculpaților mergând cu ei la

vale. Ajungând în dreptul unei curbe la dreapta, i-au văzut pe R.A.L. și pe

C.F., pe ulița din stânga drumului principal, ascunși lângă un gard. D.A.L. a

luat un par din căruță și a sărit din aceasta, pornind pe ulița pe care se

găseau cei doi, fiind imediat urmat de B.P. În urma lui B.P. a coborât din

căruță și D.C.D. care a pornit în urmărirea lui D.A.L. și B.P.

R.A.L. a început să

fugă pe uliță la vale, dar a fost ajuns din urmă de urmăritori. Primii au ajuns

B.P. și martorul D.C.D. B.P. a vrut să-l lovească pe R.A.L. cu pumnul, însă

D.C.D. s-a interpus între victimă și B.P., acesta lovindu-l în piept pe martor

(martor C.F., martor D.C.D.). La încercarea lui D.C.D. de a-l opri, inculpatul

B.P. s-a izbit cu putere în martor, fugind la rândul său după R.A.L., după care

alerga deja D.A.L. (declarații martor D.C.D.). B.P. i-a strigat lui D.A.L. să

se oprească, dar a continuat să alerge, la rândul său, după victimă, situându-se

la cca. 20 de metri distanță de primul urmăritor. În aceste împrejurări, în

dreptul locuinței numitului A.S., R.A.L. a pierdut unul din adidașii cu care

era încălțat. Fiindu-le frică că ar putea fi la rândul lor loviți, D.C.D. și

C.F. au decis să se întoarcă, deplasându-se spre drumul principal.

În momentul în care a

vrut să sară peste un gard (din plasă și scândură) ce împrejmuia grădina arată

a unei persoane pentru a scăpa de urmăritori, victima R.A.L. a fost ajunsă din

urmă de inculpatul D.A.L. și de inculpatul B.P., acesta din urmă lovindu-l cu o

scândură ruptă din acel gard, împrejurare în care victima și-a pierdut unul

dintre adidașii cu care era încălțat, care a fost descoperit ulterior de către

o femeie din satul C. și predat tatălui victimei, R.V. D.A.L. a sărit la rândul

său peste gard, în urmărirea victimei, în timp ce B.P. a înconjurat grădina,

intenționând să-i iasă în față lui R.A.L. Când a ajuns la capătul grădinii, în

momentul când R.A.L. încerca să sară gardul de plasă, a fost lovit cu parul pe

care D.A.L. îl avea asupra lui, în zona capului, R.A.L. reușind însă să

transgreseze gardul. Ajunsă pe malul râului M., victima R.A.L. a fost lovită de

ambii inculpați, până când a fost adusă în stare de semiconștiență,

pierzându-și coerența. A fost târâtă apoi de către cei doi inculpați pe malul

mlăștinos și ascunsă în albia înghețată a râului, acoperită cu vegetație uscată

unde, deși aflată încă în viață, a fost abandonată de cei doi. Cadavrul

victimei a fost descoperit de organele de urmărire penală abia pe data 03

decembrie 2011. Pe solul albiei râului au fost găsite numeroase pete de sânge,

poziționate la distanțe diferite, care arată că victima trăia în momentul în

care a ajuns în albia râului și a fost târâtă, așa cum arată urmele de târâre și

impresiunile încălțămintei identificate la fața locului (una dintre acestea

aparținând inculpatului B.P.). După ce au abandonat victima, cei doi inculpați

s-au dus la domiciliu, unde inculpatul D.A.L. s-a schimbat de hainele murdare,

întorcându-se în sat, la barul lui M.M.Z., unde era așteptat de D.I. și A.F.,

iar B.P. a rămas la domiciliu.

S-a menționat că,

după ce s-au despărțit de B.P. și D.A.L., numiții A.F. și D.I. au plecat cu

căruța spre com. Ș. unde s-au oprit la localul lui S.F. fără a intra înăuntru,

după care au luat hotărârea să se întoarcă în satul C. Deplasându-se spre satul

C., l-au întâlnit pe D.C.D. pe care l-au luat cu căruța și s-au oprit la barul

lui M.M.Z. unde pe terasă au consumat o bere. Pe drum D.N.I. a fost sunat de

fratele său D.A.L. (martori A.F., D.C.D.), care i-a povestit că "el

împreună cu B.P. l-au prins pe ăla și l-au bătut". După 10 minute, D.C.D.

a plecat acasă, iar după alte 15 minute la bar a apărut D.A.L. Acesta le-a

povestit lui A.F. și D.I. că el împreună cu B.P. l-au prins pe R.A.L. la vale

"la Baltă"și l-au bătut. Au plecat cu toții acasă, A.F. rămânând la

domiciliul său, iar frații D. la locuința lor.

S-a mai arătat că,

după discuția purtată cu fiul său, pornind în căutarea lui R.A.L., în jurul

orelor 19,40, tatăl acestuia, numitul R.V. a ajuns cu un prieten, cu o mașină

înmatriculată în Constanța, în satul C., unde a constatat că barul lui R.D. era

închis, motiv pentru care s-a dus la un bar din apropriere unde se găseau mai

mulți tineri ce i-au confirmat faptul că fiul lui a fost implicat într-un

scandal, că acesta rămas căzut într-un șanț și că apoi s-a ridicat și a fugit

pe o uliță la vale. Din declarațiile date de R.V. în cursul urmăririi penale,

mai rezultă că ulterior, acesta a mers cu autoturismul prin sat și la cca 100

de metri de biserică, pe o uliță a găsit un adidas de-al fiului său. L-a căutat

și a întrebat mai mulți prieteni de-ai victimei (printre care martorii G. și

M.) care i-au confirmat că victima fugise pe o uliță la vale, după care l-a mai

căutat până în jurul orelor 1,00 noaptea, fără niciun rezultat, apoi a plecat

acasă. A revenit a doua zi dimineața în jurul orelor 7.00, a mers din nou în

locul unde prietenii victimei i-au spus că aceasta a fost agresată, iar o

femeie din sat, pe nume U.C., i-a dat celălalt adidas al fiului său, arătându-i

că l-a găsit lângă un gard unde se afla și o scândură ruptă din gardul

respectiv (declarații R.V. din faza urmăririi penale).

La aceeași dată, pe

02 decembrie 2011, numitul A.F. s-a deplasat la domiciliul inculpaților unde,

solicitând amănunte legate de evenimentele de pe malul râului M., a aflat de la

D.A.L. că "în seara precedentă când au fugit cu B.P. după acel tânăr pe

nume R., l-au prins din urmă când acesta a vrut să sară un gard și în acel

moment B. l-a lovit pe R. cu o scândură ruptă dintr-un gard". Din

declarațiile martorului A.F. rezultă că de la D.A.L. ar mai fi aflat că

"R. a reușit totuși să sară gardul într-o grădină, iar ei au fugit după el

și atunci el, D.A.L., l-a ajuns și l-a lovit cu parul peste cap, R. a căzut la

pământ, peste gard spre baltă și ei, adică atât D.A.L. cât și B.P., au început

să-l lovească pe R. cu picioarele și pumnii. Martorul a mai declarat că în

aceleași împrejurări a aflat că după ce l-au bătut, l-au lăsat pe R. pe malul râului

M. și că cel bătut mai mișca, nu era mort".

Reține instanța de

fond că martorul A.F. și-a nuanțat declarațiile date în cursul judecății,

încercând să acrediteze ideea că nu cunoștea identitatea celui agresat și că

susținerea că pe malul apei inculpații ar fi lovit și cu pumnii și picioarele

victima nu ar fi adevărată, susținând că a fost forțat de lucrătorul de poliție

în fața căruia a dat prima declarație, fără a furniza însă motive plauzibile

pentru care a făcut aceleași susțineri și în celelalte două declarații date în

fața procurorului de la care nu mai reclamă "intervenții". în aceste

condiții, instanța de fond a menționat că va înlătura aceste susțineri ale

martorului făcute în fața instanței din ansamblul probator.

În concluzie, s-a

arătat că situația de fapt este dovedită de întreg ansamblul probator

administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu,

procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de necropsie al

cadavrului victimei R.A.L., planșele foto efectuate cu ocazia cercetării la

fața locului, declarațiile numitului R.V., declarațiile martorilor I.E., G.M.,

G.D., M.M., B.M., R.D., D.C.D., C.F., A.F., N.P.A. și N.C.L., date atât în

cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit, în fața instanței, dar și din

declarațiile date de inculpați în faza urmăririi penale și în cursul cercetării

judecătorești.

În opinia instanței

de fond, stabilirea vinovăției inculpatului D.A.L. nu ridică probleme

deosebite, fiind dovedită în cauză și necontestată de către acesta. Inculpatul a

recunoscut agresiunea comisă asupra victimei pe care a lovit-o, în repetate

rânduri, atât cu un par, cât și cu pumnii și picioarele, iar împrejurarea că

acesta a fost unul dintre cei care au urmărit victima pe ulița ce duce la râul

M. este confirmată de întreg ansamblul probator administrat în cauză. Acțiunile

sale, de lovire repetată a victimei, în diferite zone ale corpului, cu obiecte

contondente, au fost pe deplin dovedite prin probatoriul administrat în cauză,

nefiind contestate, ca atare, de către inculpat. Instanța de fond a constatat

că acesta a dat mai multe declarații în cursul urmăririi penale și, ulterior în

fața instanței, recunoscând că aplicat lovituri repetate victimei, pe care,

ulterior, a lăsat-o în stare de inconștiență, pe malul râului M., dar a

susținut că, după ce a plecat în urmărirea victimei pe ulița ce duce spre râul

M., a agresat victima de unul singur, fără participarea inculpatului B.P., care

ar fi ajuns după ce el ar fi încetat să mai lovească victima, aflată în stare

de semiconștiență.

Examinând

declarațiile inculpatului D.A.L., făcute pe parcursul celor două faze

procesuale, din coroborarea materialului probator administrat în cauză,

instanța de fond a apreciat că declarațiile inculpatului nu au fost decât

parțial sincere pe parcursul procesului penal, cel puțin în ce privește

coparticiparea inculpatului B.P., acesta adaptându-și versiunile prezentate în

funcție de declarațiile date de inculpatul B.P., care nu recunoaște comiterea

faptei reținute în sarcina sa.

Astfel, inițial,

inculpatul D.A.L. (declarație 03 decembrie 2011) nu a susținut decât parțial

versiunea prezentată la început anchetatorilor de către inculpatul B.P.,

spunând că, în fața barului, toți patru, adică el, fratele său, B.P. și A.F.

l-au lovit cu pumnii pe R.A.L. până ce acesta a căzut în genunchi, apoi pe o

parte, și s-a întins pe drum și că în apărarea lui R.A.L. au sărit ulterior

G.D. cu vărul său G.M. Fratele său, D.I. a fost lovit cu acea ocazie cu pumnul

de către G.D. și, din acel motiv, inculpatul ar fi sărit în apărarea acestuia,

însă B.P. s-a băgat între ei să îi despartă (aceasta fiind de fapt intervenția

de apărare a lui B.P., confirmată și de acesta în declarația din 03 decembrie

2011, care arată că s-a băgat între D. și G., despărțindu-i). Atunci, l-a văzut

pe R.A.L. cum s-a ridicat și a luat-o la fugă pe strada principală, După acel

incident, a mai susținut inculpatul, a rămas în fața barului încă 10 minute cu

fratele său, cu B.P., N.P.A. și verii G. și că, după terminarea scandalului,

ceilalți au plecat, inclusiv inculpatul B.P. care a plecat cu fratele său B.D.,

spre locuințele lor. El a rămas cu fratele său D.I., care i-ar fi propus sa

meargă împreună după R.A.L. pentru a se răzbuna pe acesta. A susținut

inculpatul că, împreună cu D.N.I., au fugit pe drum, pe o uliță care duce la

"puntea popii" de pe râul M., au alergat până în dreptul casei lui

M.A. dar nu l-au găsit pe R.A.L. și s-au întors amândoi la barul lui M.M.Z.

unde s-au întâlnit cu D.C.D. cu care au mai stat la bere, după care, cu fratele

său, s-a întors acasă.

Dimpotrivă, reține

instanța de fond, că la aceeași dată, 03 decembrie 2011, inculpatul B.P. a

declarat că el nu l-a lovit niciun moment pe R.A.L., acesta fiind lovit de

frații D. și de A.F., că el a intervenit în conflictul ivit între G.D. și D.I.

și că imediat după aceea l-a văzut pe R.A.L. fugind din zona altercației pe

drum, la vale. Imediat i-a văzut pe D.A.L. și pe D.I., fugind după victimă,

distanța dintre aceștia și victimă fiind de aproximativ 70 - 80 de metri.

Atunci a strigat la cumnații săi să stea liniștiți, după care a fugit după ei

cu intenția să-i oprească. A fugit astfel pe strada principală, în curba spre

dreapta din dreptul școlii văzându-i pe cumnații săi intrați pe o uliță

laterală la stânga neiluminată, la colțul uliței s-a întâlnit cu C.F., a mai

mers 20 - 30 de metri, văzându-l pe R.A.L. urmărit de cumnații săi, după care,

într-o curbă, nu i-a mai văzut, fapt ce l-a determinat să renunțe,

întorcându-se înapoi. Pe drumul principal a văzut căruța cumnaților săi în care

se afla A.F., pe care l-a recunoscut fără probleme, a ajuns la bar care era

închis, fără ca în zonă să se mai afle vreo persoană, după care a plecat acasă.

Abia a doua zi, după amiază, a vorbit cu D.I. care i-a spus ca a fost chemat la

Poliție și amendat pentru incidentul din seara precedentă, și cu D.A.L. care

i-a spus că nu l-a mai ajuns pe R.A.L. Ulterior, în cursul aceleași zile, față

de mijloacele de probă ce i-au fost prezentate, inculpatul B.P. avea să-și

modifice declarația, fapt ce va determina și modificarea versiunii ulterioare a

inculpatului D.A.L.

În declarația de

inculpat, din 04 decembrie 2011, inculpatul D.A.L., și-a adaptat versiunea,

susținând că fratele său D.I. i-ar fi propus lui și lui B.P. sa meargă după

R.A.L. să-l bată, lucru cu care au fost de acord. La un moment dat l-a văzut pe

R.A.L. întorcându-se de pe uliță pe strada principală, motiv pentru care a

sărit din căruță, a luat un par și a fugit după R.A.L. la vale, în urma lui

văzându-l pe B.P. care alerga la rândul său. R.A.L. a luat-o la un moment dat

pe o uliță înfundată, sărind într-o gradină, inculpatul susținând că l-a ajuns

abia când acesta sărea peste al doilea gard care dădea spre albia râului și i-a

aplicat o lovitură cu parul peste cap, din lateral, după care a continuat să-l

lovească de mai multe ori în diferite părți ale corpului, inclusiv peste cap,

la 4 - 5 metri de albia râului. A mai susținut inculpatul D.A.L. că, la un

moment dat, R.A.L. "s-a târât cumva și și-a dat drumul singur pe șezut în

albia râului". A coborât după el, dar nu l-a mai lovit, victima fiind

murdară la nivelul feței. Atunci a apărut și B.P. A mai susținut inculpatul

D.A.L. că l-a tras de haine pe R.A.L. un pic mai spre mal, însă B.P. nu s-a

apropiat, dar nici nu i-a spus să sune la salvare sau alte autorități. Parul

l-a aruncat un pic mai la vale în apa râului. Pe 3 decembrie a aflat ca R.A.L.

a fost găsit în locul unde el îl lăsase. A precizat inculpatul în acele

împrejurări că fratele său nu era de față și că B.P. nu a lovit victima.

Ca urmare a

evidențelor furnizate de probele administrate în cauză, în declarația dată în

fața instanței, inculpatul D.A.L. a admis că B.P. ar fi coborât pe albia râului

unde se găsea victima și că ar fi încercat împreună să o ridice pe aceasta de

acolo, susținând conform versiunii prezentate de B.P. în faza urmăririi penale

și că B.P. i-ar fi zis să sune la salvare. Întrebat expres de instanța de fond

cu privire la lovitura aplicată cu scândura victimei, inculpatul a susținut că

tot el l-a lovit și cu scândura ruptă din gard pe R.A.L., afirmație care nu își

găsește rațiunea în contextul în care inculpatul a susținut că el a fost

permanent înarmat cu un par cu care, de altfel, l-a și lovit în mai multe

rânduri pe R.A.L. Inculpatul a mai admis, cu aceeași ocazie, că a relatat

martorului A. câteva aspecte despre bătaie, dar că nu i-ar fi spus acestuia că

B.P. a participat la faptă.

Cu privire la

vinovăția inculpatului B.P., instanța de fond a reținut că acesta a dat

declarații nesincere în cauză, "pasând" responsabilitatea asupra

altor persoane, modificându-și însă versiunea în funcție de devoalarea probelor

administrate împotriva sa.

Astfel, reține

instanța de fond că în declarația inițială din 03 decembrie 2011, dată în fața

organului de anchetă, acesta a susținut, așa cum s-a arătat mai sus, că

intervenția sa în conflict a avut exclusiv rolul de a-l aplana, iar persoanele

turbulente ar fi fost cumnații săi D.I. și D.A.L. Acesta a susținut, contrar

probelor administrate în cauză, că ambii săi cumnați au fugit după victimă la

vale, pe ulița ce pleacă de la strada principală, că el a mai mers după aceștia

pe ulița neluminată o vreme, după care a încetat să-i mai urmărească,

întorcându-se în strada principală, unde l-a văzut pe A. cu căruța coborând

spre Ș. El s-ar fi întors la bar, unde era închis, după care a plecat acasă. În

aceeași zi, în continuarea declarației inițiale, având în vedere mijloacele de

probă care i-au fost prezentate de organul de anchetă, inculpatul și-a menținut

versiunea că ambii frați alergau după R.A.L., dar că a alergat și el în urma

acestora la o distanță de 70 - 80 de metri, că a auzit mai multe zgomote

puternice de lovituri, care nu erau produse de pumni, ci de altceva (în opinia

instanței de fond tocmai pentru a sublinia efectul tanato-generator al

loviturilor aplicate de cumnații săi) și că zgomotul de lovituri venea chiar de

la malul râului. Imediat ce a făcut curba la dreapta, pe lângă punte, l-a văzut

pe D.A.L. care era la 50 de metri de colțul uliței. Acesta era singur și nu

avea nimic în mână. L-a întrebat pe cine a bătut (întrebare apreciată de

instanță ca evident retorică, în condițiile în care inculpatul ar fi plecat

însoțit doar de fratele său, ambii fiind în urmărirea victimei) D.A.L. i-ar fi

răspuns - "pe el" inculpatul dându-și seama, bineînțeles, că era

vorba de R.A.L. Afară nu era foarte întuneric și l-a putut vedea pe malul

înghețat pe R.A.L. care gemea și era căzut pe spate. A mai susținut inculpatul

că el a avut ideea de a coborî pe mal să încerce să-l ridice pe R.A.L., căruia

îi curgea sânge din gură. I-a spus lui D.A.L. "să sunăm la salvare"

dar că în clipele acelea l-a auzit pe R.A.L. spunând că a sunat el. Pentru că

nu au reușit să-l tragă de acolo cu toate eforturile făcute, l-au lăsat în

albia râului, în poziția pe spate, R.A.L. vorbind incoerent și gemând. Dorind

să sublinieze, încă o dată, lipsa de implicare în agresarea victimei, dar

părăsindu-și totodată "rolul de salvator", inculpatul B.P. a susținut

că i-a spus lui D.A.L. "să vadă ce face cu R. că doar el l-a bătut și că

nu va sta toată noaptea la râu". A susținut inculpatul că el a plecat

acasă, iar D.A.L. s-a întors la barul lui M.M.Z. unde erau ceilalți prieteni

de-ai lui cu căruța. În declarația de învinuit din 04 decembrie 2011, dată în

fața procurorului, inculpatul a înțeles să se prevaleze de "dreptul la

tăcere", după care, audiat în calitate de inculpat, acesta și-a derogat,

de asemenea, orice implicare, arătând că doar cumnații săi s-au bătut cu R.A.L.

atât în fața barului, fugind apoi cu căruța după acesta, au oprit căruța la

M.A. pe strada principală, fugind la vale spre râul M. În intenția de "a-i

potoli" a fugit și el după ei, la un moment dat nu i-a mai văzut, dar a

auzit zgomote foarte puternice de lovituri din zona malului râului. A continuat

să alerge și, după ce a făcut dreapta pe la colțul unei grădini, l-a văzut pe

unul dintre cumnații săi. În această declarație, admite însă că a mers împreună

cu D.A.L. acasă, acesta s-a schimbat de haine și a plecat în sat.

A menționat instanța

de fond că inculpatul B.P. nu furnizează vreo explicație, și nici nu vădește

vreun interes ulterior legat de dispariția de la locul faptei a lui D.I. care,

de asemenea, îl însoțea pe D.A.L. în urmărirea victimei. Ceea ce prezintă însă

relevanță, în opinia instanței de fond, în raport de multiplele versiuni

prezentate de inculpat este aceea că, din varii motive [nesiguranța dată de

necunoașterea probelor administrate împotriva sa, faptul că în raport de

disproporția de forțe dintre victimă (persoană masivă) și inculpatul D.A.L.,

inculpatul a considerat că atacul nu s-ar fi putut realiza de către o singură

persoană] în mod constant, inculpatul a susținut că după R.A.L. au fugit două

persoane însă, reține instanța, că așa cum s-a dovedit prin probatoriul

administrat în cauză, cea de-a doua persoană nu a fost D.I. (a cărui prezență a

fost remarcată de mai mulți martori în căruță și apoi la barul din Ș.), ci

inculpatul B.P.

Inculpatul a adoptat

aceeași poziție procesuală și la instanța de fond, în fața căreia a dat

declarație abia după epuizarea întregului probatoriu administrat în cauză,

declarație menită să explice discrepanțele inițiale din propriile declarații și

în raport de celelalte probe administrate în cauză. În aceste împrejurări,

inculpatul B.P. a admis că doar el a fugit după victimă împreună cu D.A.L., că

a coborât pe malul râului (amprenta lăsată de încălțămintea sa fiind

identificată în imediata vecinătate a cadavrului victimei), că a încercat să

mute corpul victimei (explicând astfel urmele de târâre identificate), că

fratele său B.D. i-a strigat să stea cuminte, în contextul în care acesta era

în eroare, crezând că și el este implicat în conflict (încercând să explice

astfel intervenția lui B.D., care a pus capăt conflictului inițial, relevată de

qvasiunanimitatea martorilor audiați în cauză), a admis că, inițial, a ascuns

adevărul, pretinzând o temere în raport de frații D. cu care locuiește în

același imobil (temere care însă nu a părut să se manifeste în raport de faptul

că inițial a încercat și inculparea numitului D.N.I.), încercând totodată să

discrediteze susținerile celor audiați în calitate de martori, pe motiv că

aceștia ar fi avut un interes propriu în ce privește implicarea sa și,

implicit, îndepărtarea bănuielilor legate de propriile lor persoane.

Instanța de fond a apreciat

însă că vinovăția inculpatului B.P. este pe deplin dovedită în cauză, probele

de vinovăție constând, în principal, din cuprinsul declarațiilor date de

martorii audiați în cauză, declarații ce se coroborează între ele în ceea ce

privește detaliile relevante (pe baza cărora a fost reținută situația de fapt),

ceea ce face ca acestea să prezinte valoare de adevăr, în sensul că aceste

persoane au relatat împrejurări reale, și nu inventate, iar sinceritatea

acestora poate fi decelată și din constanța relatărilor făcute de acestea pe

întreg parcursul procesului penal de față, martorii având o poziție constantă

pe parcursul întregului proces penal, menținându-și și în fața instanței

declarațiile date în faza urmăririi penale (minorele discrepanțe existente la

nivel probator putând fi explicate prin aceea că, fiind angrenați cu toții

într-un conflict - unii ca agresori, ceilalți ca persoane ce încercau să

aplaneze conflictul - au surprins momente diferite ale agresiunii). Din

declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă rolul inculpatului B.P. de

inițiator atât a provocării verbale, cât și al agresiunii fizice asupra

numitului R.A.L. (declarațiile martorilor A.F., D.C.D., B.M., N.P.A., C.F.), de

persoană care a întărit constant hotărârea celor care îl însoțeau de a-l bate

pe R.A.L. (declarațiile martorilor A.F., N.P.A., D.C.D. - "B. a strigat

celor din căruță să meargă spre Ș. să-l prindă din nou pe R., că în mod sigur

îl vor ajunge la pod, "la moară"), implicarea atât la nivel de

intenție, cât și de faptă a inculpatului B.P. în urmărirea și agresarea în

repetate rânduri a victimei R.A.L. (declarațiile martorilor A.F., B.M., C.F.,

D.C.D. - "B. m-a lovit cu pumnul în piept, s-a izbit în mine și a fugit și

el la vale, pe uliță, după R."). La acestea se adaugă declarațiile date de

inculpați, care - prin inconstanța susținerilor lor - relevă nesinceritatea

acestora cu privire la aspectele esențiale ale cauzei.

Totodată, în opinia

instanței de fond, rezultatele cercetării la fața locului relevă că corpul

victimei a fost deplasat prin târâre, din locul în care căzuse în albia râului,

într-un loc mai ferit, într-un cot al râului, urmele lăsate la fața locului

relevând prezența a două persoane (dintre care una a fost B.P.), urmele de

sânge descoperite în apropierea cadavrului victimei arată că aceasta mai era în

viață, precum și faptul că, din gardul peste care a sărit R.A.L., a fost

desprinsă o scândură (care, așa cum rezultă din declarația chiar a inculpatului

D.A.L., a servit la lovirea victimei).

A menționat instanța

de fond că faptul că agresiunea asupra victimei s-a produs prin aplicarea de

numeroase lovituri cu corpuri contondente rezultă atât din declarațiile

martorilor audiați în cauză, care atestă că inculpații au aplicat victimei, în

repetate rânduri, lovituri cu pumnii și picioarele (în primă fază ambii

inculpați, dar și A.F. și D.I.), cu un par (inculpatul D.A.L. - în cea de-a

doua etapă), cu o scândură desprinsă dintr-un gard (inculpatul B.P. - în cea

de-a doua etapă), dar și din declarațiile inculpaților (inculpatul B.P.

afirmând că, după ce victima a reușit să fugă pe ulița dinspre râul M., a auzit

zgomote de lovituri puternice, "ce nu erau produse de pumni ci de

altceva") fapt ce a condus instanța de fond la concluzia că acele zgomote

chiar s-au auzit, însă ele au fost aplicate, printre altele, de inculpatul B.P.

(așa cum rezultă din declarația martorului A.F. care a susținut că D.A.L. i-a

povestit că inculpatul B.P. l-a lovit cu o scândură desprinsă dintr-un gard,

faptul folosirii scândurii nefiind negată nici de inculpatul D.A.L. care,

încercând să preia integral vinovăția comiterii faptei, a susținut în fața

instanței de fond că el ar fi folosit și scândura și parul, afirmațiile sale

fiind însă, așa cum s-a arătat, ilogice), că gravitatea traumatismelor din cea

de a doua parte a conflictului au condus la decesul victimei rezultă atât din

declarațiile lui R.V., ale martorei N.C.L., dar și ale martorului C.F. care

atestă că victima R.A.L. înainte ca inculpații B.P. și D.A.L. să fi pornit în

urmărirea sa, deși lovită, resimțea relativ ușor leziunile create,

telefonându-i tatălui său, vorbind cu acesta și, apoi, cu martora N.C.L., dar

și din împrejurarea că, așa cum s-a arătat, mijloace contondente cu potențial

mare de vătămare s-au folosit abia în a doua parte a conflictului (la care au

participat inculpații B.P. și D.A.L.).

De altfel, realitatea

traumatismelor severe suferite de victimă, în cea de-a doua parte a

conflictului, rezultă și din concluziile raportului de necropsie medico-legală

prin care s-a reținut că "moartea numitului R.A.L. a fost violentă; ea s-a

datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism

cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu, hematom subdural,

hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală și cerebeloasă, inundație

ventriculară; morfologia și topografia leziunilor de violență constatate

pledează pentru producerea lor cu corpuri contondente (scândură, par etc.);

între traumatismul cranio-cerebral și deces există o legătură directă de

cauzalitate; decesul poate data din 01 decembrie 2011", dar și din

declarațiile inculpaților din care rezultă că au abandonat victima în stare de

inconștiență, în condiții de iarnă, pe albia înghețată a râului M. A apreciat

instanța de fond că faptul că prin concluziile medico-legale nu s-a putut

stabili cu exactitate ora decesului nu prezintă relevanța scontată de apărare,

în condițiile în care se reține legătura directă de cauzalitate dintre

traumatismele suferite și deces, dar și împrejurarea că, în urma leziunilor prezentate

consecutiv agresiunii, victima R.A.L. a supraviețuit o perioadă scurtă de timp,

de ordinul orelor (Adresa nr. 1127 din 18 iulie 2011 a IML Iași).

Coroborând elementele

probatorii analizate mai sus, instanța de fond a concluzionat că vinovăția inculpatului

B.P. este pe deplin dovedită, neexistând dubii că acesta, pe fondul unei stări

conflictuale mai vechi cu victima, a decis să aplice acesteia o

"corecție", care a depășit însă limitele unei simple răzbunări, prin

constanța loviturilor aplicate, interesul manifestat în urmărirea victimei și

lovirea repetată a acesteia, până ce a văzut-o ajunsă în stare de inconștiență,

vădind - dacă nu o intenție manifestă, directă, de a suprima viața victimei -

cel puțin o intenție indirectă, acceptând că aplicarea de lovituri de mare

intensitate cu corpuri contondente în diferite zone ale corpului (și cu

precădere cele aplicate în zone vulnerabile - cap), de două persoane împreună

și, apoi, abandonarea fără ajutor a victimei pe malul unui râu, noaptea, la

temperaturi scăzute, va conduce, fără doar și poate, la decesul acesteia.

În opinia instanței

de fond, relevantă în acest sens este și poziția inculpaților ulterior

comiterii faptei care - deși cunoșteau că se fac căutări ale victimei - au

decis să nu dezvăluie locul în care au abandonat-o, iar ulterior descoperirii

acesteia, inculpatul B.P. a continuat să nege orice implicare în conflict, până

la descoperirea și prezentarea de către anchetatori a probelor ce relevă

contribuția sa.

În final, a apreciat

instanța de fond că, pentru considerentele ce preced, actele inculpatului B.P.,

depășind limitele unor simple acte de complicitate, el acționând în mod direct

și concertat, împreună cu inculpatul D.A.L. asupra corpului victimei R.A.L.,

prin aplicarea de lovituri repetate cu corpuri contondente, având reprezentarea

că prin acțiunile lor conjugate și apoi prin abandonarea victimei în stare de

inconștiență pot cauza decesul acesteia, în sarcina acestuia nu poate fi

reținută forma de participație a complicității, ci aceea de autorat.

Instanța de fond nu a

admis argumentele apărării, conform cu care fapta inculpatului B.P. ar urma să

primească o altă încadrare juridică (fiind indicate, de-a lungul procesului

penal, nu mai puțin de 6 alte încadrări juridice, odată cu concluziile pe fond

renunțându-se la parte dintre ele), cu precizarea că s-a solicitat schimbarea

încadrării juridice dată faptei inculpatului B.P. din infracțiunea de omor

calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev.

de art. 315 C. pen., o altă posibilă încadrare juridică fiind cea prev. de art.

262 C. pen., ori cea prev. de art. 180 [alin. (1) sau (2) după caz] C. pen. sau

cea prev. de art. 181 C. pen.

Astfel, instanța de

fond a apreciat că loviturile aplicate de inculpatul B.P. (cu mare intensitate,

în diferite părți ale corpului, în mod repetat, cu diferite corpuri contondente

(pumn, picioare, scândură) nu au fost de natură să producă doar vătămarea

integrității corporale a victimei R.A.L. ci, conjugate cu loviturile aplicate

de inculpatul D.A.L., dar și cu abandonarea victimei în stare de inconștiență,

pe timp de iarnă, pe malul înghețat al unei ape, au condus la decesul acesteia,

fapta încadrându-se din punct de vedere juridic într-o infracțiune mai gravă

(ca urmare a rezultatului produs în direct raport de proporționalitate cu

intenția inculpaților), aceea de omor calificat, și nu de lovire sau alte

violențe, prev. de art. 180 C. pen. ori de vătămare corporală, prev. de art.

181 C. pen., cererea apărării de schimbare a încadrării juridice fiind

apreciată ca neîntemeiată.

S-a mai arătat că nu

se poate reține nici că aceeași faptă a inculpatului B.P. ar constitui

infracțiunea prev. de art. 315 C. pen., ce constă în "omisiunea de a da

ajutorul necesar sau de a înștiința autoritatea, de către cel ce a găsit o

persoană a cărei viață, sănătate sau integritate corporală este în primejdie și

care este lipsită de putința de a se salva", instanța de fond constatând

că deși toate acțiunile inculpatului ulterioare agresiunii comise asupra victimei

R.A.L. se regăsesc în latura obiectivă a normei de incriminare, subiectul

infracțiunii este diferit, B.P. nefiind persoana ce a găsit o persoană a cărei

viață este în primejdie, ci este persoana care a adus-o și a lăsat-o pe victima

R.A.L. în stare de inconștiență, legiuitorul excluzând în astfel de situații

dubla impunitate pentru autorul faptei de omor. Ca atare, și această solicitare

de schimbare a încadrării juridice a fost apreciată ca neîntemeiată.

În ceea ce privește

solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.

262 C. pen., instanța de fond a reținut că autorului infracțiunilor enumerate

de legiuitor în norma legală de incriminare nu îi incumbă obligația de

denunțare a infracțiunii comise nici de el, și nici de ceilalți participanți la

comiterea aceleași fapte și, prin urmare, această cerere a apărării este

neîntemeiată.

Instanță de fond a

constatat că inculpatul B.P. a fost condamnat prin Sentința nr. 205 din 09

noiembrie 2011 a Judecătoriei Hârlău, pronunțată în Dosarul nr. 569/239/2011,

rămasă definitivă la 25 noiembrie 2011 la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepselor și a modului de executare al acestora, pentru inculpații

D.A.L. și B.P., instanța de fond a reținut dispozițiile părții generale ale C.

pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social

al faptelor săvârșite, persoana inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente

penale (inculpatul B.P. având în antecedență o infracțiune de violență, dar

care este indicat de membrii comunității din care face parte ca fiind o

persoană integrată din punct de vedere social, cu o familie organizată, și trei

copii minori), de poziția procesuală adoptată de inculpați (chiar dacă

inculpatul D.A.L. a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, el a

încercat să influențeze cursul anchetei prin ascunderea coparticipării

inculpatului B.P., iar inculpatul B.P. a adoptat o poziție procesuală de

nerecunoaștere a faptei). În raport de toate acestea instanța de fond a

apreciat că reeducarea inculpaților se va putea realiza prin aplicarea unor

pedepse cu închisoarea al căror cuantum va fi orientat spre minimul special

prevăzut de norma legală de incriminare.

Având în vedere că

ambii inculpați au comis noua infracțiune în cadrul termenelor de încercare

stabilite prin Sentințele penale nr. 2 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei

Hârlău și respectiv nr. 205 din 09 noiembrie 2011 a Judecătoriei Hârlău,

instanța de fond, în baza disp. art. 83 C. pen. a revocat beneficiul

suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată

prin Sentința penală nr. 2 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Hârlău

inculpatului D.A.L., precum și beneficiul suspendării condiționate a executării

pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 205 din 09

noiembrie 2011 a Judecătoriei Hârlău inculpatului B.P., pedepse pe care le-a

adiționat la pedepsele principale aplicate celor doi inculpați prin prezenta

sentință.

De asemenea, având în

vedere că scopul pedepsei va fi atins doar prin executarea în regim privativ de

libertate, văzând și cuantumul pedepsei aplicate fiecăruia dintre cei doi

inculpați, și apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii

arestării preventive a celor doi inculpați nu s-au schimbat și nici nu au

încetat, lăsarea lor în libertate prezentând în continuare un pericol social

concret pentru ordinea publică, instanța de fond, în temeiul art. 350 C. proc.

pen. a menținut starea de arest preventiv.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că părțile vătămate R.V.

și R.L., părinții victimei R.A.L., s-au constituit parte civilă cu suma de

70.000 RON cu titlu de daune morale și cu suma de 20.000 RON cu titlu de daune

materiale, constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea fiului lor și

de celelalte datini creștinești, ulterioare înmormântării. În calitate de

reprezentanți legali ai fiicei lor minore R.Ș., sora victimei - persoană

vătămată în cauză, aceștia au declarat că aceasta nu înțelege să participe în

procesul penal în calitate de parte vătămată și civilă. În dovedirea sumelor

solicitate, părțile civile au propus proba cu martori și înscrisuri.

Examinând

declarațiile martorilor audiați în cauză, pe latură civilă, respectiv C.V.,

N.D. și G.Ș., instanța de fond a constatat că aceștia au arătat că părțile

civile au organizat atât înmormântarea fiului lor, victima R.A.L. cât și

praznicele creștinești uzuale, la 8 și 40 de zile, că la înmormântare au

participat aproximativ 200 de persoane (costul meniului ridicându-se la suma de

60 de lei de persoană), la praznicul de 8 zile au participat 30 de persoane,

iar la cel de 40 de zile aproximativ 100 de persoane. Au fost cumpărate alimente

și băuturi [printre care un porc de 250 de Kg., carne de pasăre și de vită, 30

de litri de țuică (20 de lei/litru), 150 de litri de vin (5 lei/litru), și s-au

împrumutat de sume de 5000 RON și 2000 euro]. Parte din cheltuielile făcute de

părțile civile în împrejurările descrise mai sus au fost confirmate și prin

înscrisurile depuse la dosar.

De asemenea, s-a

reținut din declarațiile acelorași martori că familia părților civile a fost și

este deosebit de afectată de moartea băiatului lor, pe de o parte, dar și de

repercusiunile pe care această tragedie o are asupra fiicei lor minore, R.Ș.,

care resimte acut moartea fratelui său.

În raport de probele

administrate în latură civilă, instanța de fond a reținut că legătura de

cauzalitate dintre prejudiciul suferit de părțile civile și fapta inculpaților

este dovedită, iar cuantumul acestui prejudiciu (atât moral cât și material)

este de asemenea pe deplin dovedit în cauză și, în consecință, a apreciat că o

reparație echitabilă se va putea realiza prin obligarea inculpaților la plata

sumei de 90.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 20.000 RON

reprezintă daune materiale, iar suma de 70.000 RON constă în daune morale.

Împotriva sentinței

au declarat apel părțile civile R.V. și R.S., precum și inculpații D.A.L. și

B.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, apelantele

părți civile R.V. și R.S. au criticat sentința sub aspectul greșitei

individualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpați, în sensul ca acestea

sunt prea blânde în raport cu activitatea lor infracțională, solicitând

majorarea cuantumului acestor pedepse spre maximul special prevăzut de lege. În

motivarea acestei critici, părțile civile au solicitat să se aibă în vedere:

conduita inculpaților după comiterea infracțiunii; încercarea lor de a ascunde

adevărul; neacordarea primului ajutor victimei, care a fost abandonată; poziția

lor oscilantă și neconformă cu realitatea; faptul ca se aflau sub influenta

alcoolului în momentul comiterii infracțiunii. Toate acestea conferă un sporit

grad de pericol social al infracțiunii, așa încât - în opinia apelantelor părți

civile - se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanță.

Apelantul inculpat

D.A.L. a arătat că pedeapsa aplicata de prima instanță este prea mare și a

solicitat reducerea cuantumului ei. Apărătorul inculpatului D.A.L., cu ocazia

dezbaterilor apelului, a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii

cuantumului acesteia, având în vedere circumstanțele reale în care s-a comis

fapta.

Apelantul inculpat

B.P. a susținut că este nevinovat și că s-a făcut o eroare judiciară, fiind

condamnat pe nedrept. În motivarea scrisă a apelului, apărătorul inculpatului

B.P., a solicitat: în principal, achitarea cu motivarea că nu el a comis fapta,

așa cum a declarat și coinculpatul D.A.L., însă prima instanță nu a ținut cont

de această declarație; în subsidiar, redozarea pedepsei, în sensul reducerii

cuantumului acesteia, având în vedere circumstanțele personale ale

inculpatului, precum și contribuția efectivă a sa la comiterea infracțiunii; pe

latură civilă, dacă se va dispune achitarea, să fie înlăturate despăgubirile

civile acordate părților civile, iar dacă se va constata că este vinovat sa fie

reduse despăgubirile în limita dovedirii lor.

Prin Decizia penală

nr. 156 din 01 noiembrie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală, a dispus

respingerea ca nefondate a tuturor apelurilor declarate, atât ale părților

civile, cât și ale inculpaților, și a menținut starea de arest a acestor