ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.12.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4296/2011

HOTĂRÂRE
16.12.2011
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4296/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 272 din 20 decembrie 2010, Tribunalul Suceava, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins ca nefondată cererea formulată de partea vătămată R.I. de schimbare a încadrării juridice în ceea ce-i privește pe inculpații N.S. și R.B.A. din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. și infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (1) și 2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul N.S., necăsătorit, fără copii, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, recidivist, la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 39 alin. (1) C. pen. și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 61 alin. (1) și (2) C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate a inculpatului N.S., condamnat la pedeapsa de 3 ani și 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin Sentința penală nr. 184/2005 a Judecătoriei Gura Humorului, a contopit restul de 259 zile neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 184/2005 cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință, de 15 ani închisoare și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., interzice inculpatului N.S. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 07 iunie 2009 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului N.S.

A condamnat pe inculpatul R.B.A., necăsătorit, fără copii, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, elev în cadrul Liceului Sportiv Suceava, fără antecedente penale, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. raportat la art. 320

1

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului R.B.A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 07 iunie 2009 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului R.B.A.

A constatat că partea vătămată R.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul N.S. să plătească statului suma de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 2.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală și suma de 1.000 RON cheltuieli judiciare din faza de judecată, din care suma de 300 RON reprezentând onorariu avocat oficiu (av. N.D.) se va avansa din fondul M.J.L.C. în contul Baroului Suceava.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul R.B.A. să plătească statului suma de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 2.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală și suma de 1.000 RON cheltuieli judiciare din faza de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la începutul anului 2008, la date neprecizate, victima R.P. a agresat pe inculpații N.S. și R.B.A., precum și pe martorul B.L.T., fratele inculpatului R.B.A. - cele trei persoane nu au solicitat eliberarea unui certificat medico-legal, neavând leziuni grave, dar nu au formulat nici plângere penală împotriva victimei.

La data de 06 iunie 2009, partea vătămată s-a deplasat la discoteca organizată la fostul restaurant M., situat în centrul comunei Ostra. Cei doi inculpați - aflați în stare avansată de ebrietate - au aflat despre acest lucru și au hotărât să aștepte ieșirea victimei din discotecă pentru a o agresa în scop de răzbunare.

S-a reținut din cercetări că împreună cu inculpații se mai aflau martorii B.L.T., B.A., B.A.A. - sora inculpatului R.B.A., A.M.L. - sora inculpatului R.B.A., G.I.N., G.L. Cei mai sus menționați au fost de acord că victima trebuie agresată în acea seară și au rămas împreună cu inculpații în apropierea intrării în discotecă, așteptând sosirea victimei. S-a stabilit totodată că inculpatul R.B.A. avea asupra sa o bâtă iar inculpatul N.S. avea o rangă, dup cum au declarat martorii: C.I., B.L.T., G.I.N., G.L. și A.G.

Martorul A.G., aflat în apropierea grupului mai sus menționat, a auzit discuțiile purtate. În jurul orelor 22:30, cu aproximație, sesizând că acel grup s-a îndepărtat de discotecă, a sunat pe telefonul mobil pe partea vătămată comunicându-i că poate părăsi discoteca în siguranță. Victima a ieșit atunci din discotecă, însă a fost observată de grupul din care făceau parte și inculpații. S-a reținut că victima a luat-o la fugă prin spatele discotecii, fiind urmărit de cei doi inculpați și de martorii B.L.T. și B.A.A. Deși au încercat să-l prindă, cei patru nu au reușit, revenind apoi în centrul comunei Ostra.

În timp ce grupul din care făceau parte inculpații s-a oprit în zona respectivă, plănuind în ce mod ar putea agresa în acea noapte pe victimă, martora C.I. stătea în scara unui imobil învecinat împreună cu martora B.A. La un moment dat, martora C.I. a fost sunată pe telefonul mobil de către victimă, fiind purtată apoi o discuție nesemnificativă între aceștia.

Martora B.A. a urmărit discuția și, considerând că cei doi urmează a se întâlni în cursul nopții, s-a deplasat spre grupul în care se aflau și inculpații, comunicându-le ceea ce a auzit. Inculpații i-au solicitat martorei C.I. să îl sune din nou pe R.P. și să încerce să-l determine să vină la întâlnire cu ea, urmând ca ei să meargă în același loc pentru a agresa victima. Constatând că toți cei din grup sunt în stare avansată de ebrietate și au o atitudine agresivă, de frică, martora C.I. a cedat insistențelor lor, a contactat din nou telefonic victima, stabilind să se întâlnească în apropierea podului rutier. Discuția purtată de cei doi a fost auzită de toate persoanele anterior menționate întrucât, în special la insistențele inculpatului N.S., martora a conectat difuzorul telefonului mobil. în continuare, martora C.I. a purtat o ultimă discuție telefonică cu victima (aproximativ orele 01:30), R.P. comunicându-i că în scurt timp va trece puntea peste pârâul Brăteasa, astfel că ei doi se vor putea întâlni în apropierea podului rutier.

Auzind care va fi locul de întâlnire, cei doi inculpați (înarmați cu bâta, respectiv ranga), însoțiți de martorul G.L., s-au deplasat din centrul comunei spre puntea peste pârâu, cu intenția de a ajunge în spatele victimei. Celelalte persoane din grup - respectiv B.L.T., B.A., B.A.A., A.M.L. - l-au determinat pe numitul A.G. să-i urmeze, toți deplasându-se în spatele martorei C.I. spre podul rutier.

S-a reținut din cercetări că victima R.P. s-a întâlnit cu martora C.I. în dreptul podului rutier peste pârâul Brăteasa, deplasându-se apoi împreună spre puntea peste același pârâu. În același interval de timp, inculpatul N.S. a trecut peste punte, s-a deplasat în continuare pe șosea, intersectându-se cu victima și martora și continuându-și apoi deplasarea spre podul rutier, ca și cum nu ar fi avut nici o legătură cu victima.

Cele două persoane s-au deplasat în continuare pe șosea, până în dreptul imobilului aparținând numitei F.E. loc în care, din spatele unei grămezi cu balastru, a ieșit inculpatul R.B.A. Inculpatul s-a apropiat din lateral de victimă și a lovit-o pe aceasta cu bâta în zona spatelui; victima a luat-o la fugă pe șosea însă, datorită stării de ebrietate în care se afla, nu a putut ajunge prea departe. Inculpatul a reușit să ajungă victima și, din spate, i-a aplicat mai multe lovituri cu bâta - toate vizând zona capului - cu consecința căderii victimei pe șosea. La strigătele martorei C.I., inculpatul R.B.A. și-a încetat actele violente, deplasându-se apoi spre podul rutier.

În momentul când inculpatul R.B.A. s-a îndepărtat de victimă, inculpatul N.S. s-a apropiat de aceasta și, deși a constatat că victima nu mai prezenta nici un pericol, a exercitat asupra sa acte de violență de intensitate ridicată. Mai precis, cu ranga aflată asupra sa, a aplicat victimei multiple lovituri în zona capului, a sărit cu picioarele peste pieptul victimei, i-a aplicat mai multe lovituri de picior în alte zone ale corpului. În timp ce inculpatul N.S. exercita violențele asupra victimei, de locul incidentului s-au apropiat și celelalte persoane din grupul lor (venind dinspre podul rutier), solicitând acestuia să se oprească.

S-a reținut din cercetări că inculpatul R.B.A. a revenit spre centrul comunei trecând peste podul rutier, în zona respectivă aruncând în albie bâta folosită la agresarea victimei. Inculpatul N.S. s-a deplasat spre centrul comunei peste punte, aruncând într-un loc neidentificat ranga; în centrul comunei inculpatul a afirmat față de mai multe persoane că a lovit cum trebuie victima și „va lua fapta pe el".

La scurt timp, după încetarea violențelor, victima a fost transportată la Spitalul județean de urgență „Sf. Ioan cel Nou" Suceava însă, datorită gravității leziunilor suferite, a încetat din viață la orele 06:00.

Această situație de fapt care se probează, în cursul cercetării judecătorești cu: declarația părții civile R.I. a lui I., declarațiile martorilor din lucrări B.L.T., G.I.N., N.V., B.A., G.L., N.I. (martor propus de inculpatul N.S.), A.C. (martor propus de inculpatul R.A.), B.V. (martor propus de partea civilă), R.I. a lui E. (martor propus de partea civilă), A.G., U.P. (propus de inculpatul R.B.A.), R.C. ( propus de partea civilă), raportul de expertiză medico-legală din 16 septembrie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici" Iași, coroborate cu declarațiile inculpaților N.S. și R.B.A.

Conform concluziilor medicului legist, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui stop respirator prin sânge aspirat în pulmoni, consecutiv unui politraumatism craniocerebral și facial ce a putut fi produs prin loviri active, repetate, cu pumni, picioare, corpuri contondente (dintre care unul sigur alungit și cu profil rotund). Medicul legist a identificat multiple semne de violență în regiunea parieto-occipitală, regiunea frontală dreaptă, întreg faciesul, în zona piramidei nazale, la ambii globi oculari, în zona hemimandibulei, regiunea pectorală stângă, umărul drept, antebrațul stâng, genunchiul drept, gamba stângă etc. Analizele toxicologice au evidențiat o alcoolemie de 0,60 gr

‰

.

În cauză s-a dispus expertizarea toporului care se afla în custodia Postului de poliție al comunei Ostra de către Institutul de Medicină Legală Iași, care a făcut obiectul cercetărilor cu privire la evenimentul din data de 6 iunie 2008, pentru a se stabili dacă acesta prezintă urme biologice, natura acestora, iar în cazul în care urmele respective sunt pete de sânge și să se constate dacă acestea sunt de natură umană sau animală.

Din raportul de expertiză serologică a urmelor biologice delicte din 9 iunie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași rezultă că pe topor nu s-au evidențiat urme de topor.

La solicitarea părții civile, s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale privind decesul victimei R.P., având următoarele obiective: stabilirea mecanismului de producere a leziunilor descrise în planșele foto nr. 3, 5 și 6, respectiv leziunea din creștetul capului, precum și leziunea tăiată de sub bărbie; să se precizeze natura corpurilor tăietor-înțepătoare, care erau apte de a produce asemenea leziuni; să se constate dacă leziunile descrise au avut sau nu legătură cu decesul victimei și datorită căror leziuni a survenit decesul.

Din raportul de expertiză medico-legală din 16 septembrie 2010, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași rezultă că moartea victimei R.P. a fost violentă; ea s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecința unei asfixii mecanice prin aspirare de sânge în căile respiratorii superioare, secundară unui traumatism craniofacial cu plăgi contuze, fractura oaselor proprii nazale și fractură complexă etaj mijlociu al feței și fractură etaj anterior bază craniu; leziunile traumatice prezentate de victimă s-au produs prin loviri active repetate cu obiecte contondente, urmate posibil de cădere, în condiții precizate pe cale de anchetă; plaga de la nivelul regiunii parieto-occipitale mediane, reprezentată de foto nr. 3 s-a produs mai probabil prin lovire activă cu obiect contondent, neputând exclude producerea acesteia prin cădere; leziunile faciale prezentate în foto nr. 5 s-au produs prin loviri active repetate cu mijloace și obiecte contondente (pumni, picioare, bâtă); plaga de la nivelul regiunii mentoniere, după morfologie este o plagă contuză și s-a produs prin lovire activă cu mijloc contondent (picior) sau obiect contondent (bâtă, rangă); leziunile craniofaciale (fractura oaselor proprii nazale, fractură complexă etaj mijlociu al feței și fractură etaj anterior bază craniu) au fost sursa sângerării urmată de aspirarea de sânge și insuficiență respiratorie acută consecutivă; între leziunile traumatice craniocerebrale și faciale prezentate de victimă și decesul acestuia există legătură directă de cauzalitate.

Fiind audiați, inculpații N.S. și R.B.A. au recunoscut faptele solicitând ca judecarea cauzei să se facă în procedură simplificată prevăzută de art. 320

1

Reține însă instanța de fond că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cazul inculpatul N.S. față de împrejurarea că a recunoscut în totalitate fapta, el afirmând că a lovit victima doar cu pumnii și picioarele, or probele administrate în cauză dovedesc că a agresat victima cu o rangă.

Instanța de fond a făcut aplicarea acestor dispoziții legale în cazul inculpatului R.B.A., el recunoscând în totalitate fapta astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței.

La individualizare pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. cât și dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în cazul inculpatului R.B.A.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., partea vătămată R.I. și inculpatul N.S. și R.B.A.

Apelanta parte vătămată R.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor deosebit de grav în temeiul de a reține că fapta a fost comisă prin cruzimi în concurs real cu infracțiunea de asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni prevăzute de art. 323 C. pen.

S-a susținut de asemenea că în mod greșit instanța de fond nu a reținut la încadrarea juridică a infracțiunii de omor și agravanta prevăzută de art. 75 lit. d) C. pen. și anume fapta comisă din motive josnice (răzbunarea) iar la ultimul termen de judecată a cerut și reținerea agravantei prevăzută de art. 75 alin. (2) C. pen., respectiv premeditarea.

Apelanta parte vătămată a criticat de asemenea sentința instanței de fond pentru netemeinicie apreciind că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea blânde în raport de gravitatea faptelor comise, considerând de asemenea că în mod greșit s-au reținut în favoarea inculpatului R.B.A., dispozițiile art. 320

1

Și inculpații au criticat sentința fondului pentru netemeinicie arătând în esență că în mod greșit nu au fost reținute în favoarea lor circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 48 din 01 iunie 2011 Curtea de Apel Suceava, a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpații N.S. și R.B.A. împotriva Sentinței penale nr. 272 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava.

A obligat pe inculpatul R.B.A. să plătească statului suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

A obligat pe inculpatul N.S. să plătească statului suma de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu (av. A.M.) se va avansa din fondurile M.J. în contul Baroului Suceava.

A admis apelul declarat de partea vătămată R.I. împotriva Sentinței penale nr. 272 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava.

A desființat, în parte, sentința penală sus menționată și în rejudecare:

A înlăturat aplicarea prevederilor art. 13 C. pen. raportat la art. 320

1

A reținut în sarcina inculpatului R.B.A. circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., referitor la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului N.S., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 39 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani închisoare (în loc de 15 ani închisoare).

În temeiul art. 61 alin. (1) și (2) C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 259 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului N.S., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin Sentința penală nr. 184/2005 a Judecătoriei Gura Humorului, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03 mai 2006 și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată aceluiași inculpat prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.

A dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului N.S. durata arestării preventive de la 20 decembrie 2010 la zi și a menținut starea de arest a acestuia.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului R.B.A., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu reținerea art. 75 alin. (1) lit. d) și art. 78 C. pen. la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare ).

A dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului R.B.A., durata arestării preventive de la 20 decembrie 2010 la zi și menține starea de arest a acestuia.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Celelalte cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța decizia penală atacată, instanța de apel a reținut că sunt întemeiate doar criticile referitoare la nereținerea agravantei prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. Astfel se apreciază că sunt probe suficiente care conduc la concluzia că inculpatul R.B.A. a comis fapta din răzbunare.

Martorii audiați în cauză confirmă că inculpatul R.B.A. le-a spus că dorește să se răzbune pe partea vătămată.

Modul în care a acționat inculpatul R.B.A. respectiv pe fondul unei stări tensionate anterioare care exclude în acest fel luarea unei decizii spontane, înarmarea sa cu o bâtă, dar și împrejurarea că în pofida atitudinii victimei care a încercat să scape prin fugă, după o primă agresiune, inculpatul fiind motivat puternic de dorința răzbunării, l-a urmărit și a continuat să pună în practică rezoluția sa anterioară, sunt împrejurări în raport de care apreciază instanța de apel că se justifică reținerea agravantei prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen.

Reține de asemenea instanța de apel că în mod greșit instanța de fond a reținut dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. cu privire la inculpatul R.B.A., în condițiile în care nu poate fi ignorată regula potrivit căreia legea procesual penală nu retroactivează decât în cazurile în care se prevede în mod expres în conținutul ei. Cum art. 320

1

Apreciază instanța de apel că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea blânde în raport de natura infracțiunii reținute în sarcina lor, modalitatea de săvârșire, urmarea iremediabilă produsă, împrejurări ce impun un regim sancționator sever pentru a fi atinse funcțiile de constrângere, de reeducare și exemplaritate ale pedepsei.

Referitor la apelurile declarate de inculpați reține instanța de prim control judiciar că nu sunt întemeiate, fapt pentru care a dispus respingerea acestora ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 385

3

Recurentul inculpat N.S. a formulat critici de netemeinicie a pedepsei solicitând în acest sens menținerea sentinței instanței de fond, pedeapsa de 15 ani fiind îndestulătoare pentru atingerea scopului pedepsei.

În susținerea recursului se invocă cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Criticile formulate de recurentul inculpatul R.B.A. vizează nelegalitatea deciziei recurate sub aspectul greșitei rețineri a dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., arătând că această circumstanță a fost valorificată în încadrarea juridică a faptei prin reținerea săvârșirii acesteia cu premeditare - caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Arată de asemenea, apărarea, că în mod greșit au fost înlăturate dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și a art. 13 C. pen. cât timp inculpatul a recunoscut fapta și a fost de acord cu situația de fapt susținută în actul de sesizare a instanței - caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

Recurentul inculpat R.B.A. critică decizia instanței de prim control judiciar și pentru netemeinicie arătând că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de circumstanțele personale pozitive solicitând reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei atât în raport de aceste circumstanțe atenuante cât și în raport de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. - caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate cât și în raport de dispozițiile art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. și art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că doar recursul inculpatului R.B.A. este întemeiat și doar în limitele și pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Verificând hotărârea recurată în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de cazurile de casare invocate, rezultă că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului R.B.A. și N.S. au fost corect reținute fiind dovedite prin probe concludente administrate atât în faza de urmărire penală cât și în mod nemijlocit în faza de cercetare judecătorească ce au fost complet analizate și just apreciate.

Astfel rezultă din probele dosarului că în noaptea de 6/7 iunie 2009, împreună cu o altă persoană, cu premeditare, în loc public, pe fondul consumului de alcool, cu intenție, inculpatul N.S. a exercitat acte de violență cu mijloace și corpuri contondente dure asupra victimei R.P. care au condus la decesul acesteia.

În sarcina inculpatului R.B.A. se reține că în aceeași noapte, împreună cu inculpatul N.S., cu premeditare, într-un loc public situat pe raza comunei Ostra, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cu intenție, a exercitat acte de violență de intensitate ridicată cu un corp contondent dur asupra victimei R.P., care au condus la decesul acesteia.

Vinovăția celor doi inculpați sub aspectul comiterii infracțiunilor reținute în sarcina lor a fost dovedită în mod indubitabil, materialul probator administrat în cauză fiind supus unei analize atente și obiective de către cele două instanțe inferioare.

Criticile aduse deciziei penale recurate de către inculpatul R.B.A. referitoare la reținerea dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., nu sunt întemeiate.

Reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., cu privire la inculpatul R.B.A. este justificată de probele administrate în cauză.

Motivele josnice în săvârșirea infracțiunii sunt acele impulsuri interne care presupun o conștiință înapoiată, periculoasă prin posibilitatea pe care infractorul o manifestă de a recurge la acte antisociale.

Legea penală nu identifică care sunt acele motive josnice ce îl determină pe infractor să comită fapta însă acestea pot fi cupiditatea, răzbunarea, invidia, răutatea, iar comiterea unei fapte antisociale sub impulsul uneia dintre stările enumerate relevă o periculozitate sporită și o conștiință deosebit de periculoasă.

Datorită caracterului său, circumstanța agravantă analizată are un caracter personal și nu se răsfrânge asupra participanților.

Revenind la cauza dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., este determinată de motivul ce l-a impulsionat pe inculpatul R.B.A. să comită fapta de omor calificat și anume din răzbunare.

Atât martorii audiați în cauză cât și modul în care a acționat inculpatul, el chiar justificând motivul pentru care dorea să-i aplice o corecție victimei și anume din răzbunare sunt probe indubitabile care impun reținerea circumstanței agravante legale.

De altfel, agresivitatea de care a dat dovadă inculpatul R.B.A., lovirea victimei într-o primă fază și ulterior urmărirea acesteia și continuarea agresiunii până la căderea victimei pe șosea, inculpatul oprindu-se doar la insistențele martorei C.I., sunt împrejurări ce scot în evidență motivul josnic ce 1-a determinat pe inculpat să comită fapta și anume pentru a se răzbuna pe victimă ca urmare a agresiunii exercitate de aceasta asupra inculpaților și a martorului B.L.T., la începutul anului 2008.

Reținerea comiterii infracțiunii de omor calificat cu premeditare nu exclude reținerea circumstanței agravante legale a comiterii faptei din motive josnice.

În timp ce premeditarea presupune trecerea unui interval de timp din momentul luării rezoluției infracționale și până la momentul executării omorului, o anumită atitudine psihică a făptuitorului de reflectare, de chibzuire asupra modului cum va săvârși infracțiunea, precum și executarea unor acte de pregătire de natură să întărească rezoluția luată și să asigure realizarea ei, reținerea circumstanței agravante legale a comiterii faptei din motive josnice este determinată de scopul comiterii faptei, referindu-ne doar la atitudinea psihică a făptuitorului, ca atare nu există motive de incompatibilitate între omorul calificat comis cu premeditare și circumstanța agravantă legală prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen.

Criticile formulate de inculpatul R.B.A. sunt întemeiate sub aspectul greșitei înlăturări a dispozițiilor art. 320

1

Prin Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că alineatul final al art. 320

1

Rezultă din considerentele deciziei că deși legiuitorul nu a prevăzut in terminis care este calea de urmat în cazul recunoașterii vinovăției de către inculpații care au fost trimiși în judecată sub imperiul legii vechi din care, depășind momentul procesual al începerii cercetării judecătorești și până la soluționarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit legii noi, Curtea a hotărât că într-o atare situație este incident principiul legii penale mai favorabile.

Se apreciază că în cazul acestor situații tranzitorii trebuie să se țină seama de caracterul mixt al dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. care consacră un caracter mai blând prin reducerea limitelor de pedeapsă, iar instanțelor de judecată le revine sarcina de a stabili celelalte aspecte legate de datele concrete fiecărei spețe în parte.

Revenind la cauza dedusă judecății reține Înalta Curte că soluționarea cauzei a început sub imperiul legii vechi iar până la soluționarea în fond a cauzei a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 13 C. pen. și art. 320

1

Este adevărat că legea procesual penală nu retroactivează, este de imediată aplicare, însă dispozițiile art. 320

1

Nu în ultimul rând, reține Înalta Curte că art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. este o normă care privește cuantumul pedepsei aplicabile putând fi încadrată în categoria normelor de drept penal substanțial, fapt pentru care se impune a se reține incidența art. 13 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Având în vedere cuantumul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, Înalta Curte va reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 13 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. În cazul inculpatului R.B.A., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.

În cadrul procesului de individualizare judiciară a pedepsei cu privire la inculpatul R.B.A., Înalta Curte va avea în vedere exigențele reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. urmând să realizeze o proporție între pedeapsa aplicată și pericolul social concret al faptei comise.

Înalta Curte va avea în vedere limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei, caracterizat prin modul în care s-a realizat în fapt acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii, respectiv agresivitatea deosebită de care au dat dovadă inculpații, motivele josnice care l-au determinat pe inculpatul R.B.A. să comită fapta, cu premeditare, în loc public.

Toate aceste împrejurări implică faptei un grad sporit de pericol social ce impune, concomitent, un regim sancționator mai sever, numai în acest mod putând fi atinse funcțiile pedepsei respective de constrângere, de reeducare și de exemplaritate.

Funcția de reeducare este prevăzută de dispozițiile art. 52 C. pen. în care se arată că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Inculpatul R.B.A. a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei în limitele prevăzute de art. 76 C. pen., însă apreciază Înalta Curte că nu se impune reținerea acestor dispoziții legale, lipsa antecedentelor penale ca și poziția nesinceră manifestată pe parcursul procesului penal, nu pot fi determinante la stabilirea sancțiunii penale cât timp reprezintă o stare normală pentru orice cetățean și în același timp o asumare a faptei și a consecințelor acesteia, el practic neavând posibilitatea de negare a faptei în fața evidenței probelor.

Cu privire la recursul inculpatului N.S. apreciază Înalta Curte că nu este fondat.

Pedeapsa aplicată de către instanța de apel corespunde atât circumstanțelor reale cât și celor personale ale săvârșirii infracțiunii.

Împrejurările în care a fost comisă fapta ce relevă o agresivitate deosebită a inculpatului N.S., respectiv acesta lovind victima cu o rangă în zona capului, după care a lovit cu picioarele peste pieptul victimei și i-a aplicat mai multe lovituri de picior în alte zone ale corpului, justifică pedeapsa aplicată de instanța de apel.

În cazul inculpatului N.S. există și o stare de agravare a pedepsei respectiv starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., ca formă a pluralității de infracțiuni, stare ce relevă periculozitatea infractorului, care deși a fost condamnat anterior, a perseverat în activitatea infracțională, fapt ce impune o reacție mai fermă la stabilirea sancțiunii penale, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea pedepsei astfel cum este definită în art. 52 C. pen.

Față de toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită apelul inculpatului R.B.A.

Va casa în parte decizia penală atacată și rejudecând în fond va face aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 174, art. 175 lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe inculpatul R.B.A. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului N.S.

În baza art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, prevenția de la 07 iunie 2009 la 16 decembrie 2011.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

Admite recursul declarat de inculpatul R.B.A. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată și rejudecând în fond face aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 174, art. 175 lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul R.B.A. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 07 iunie 2009 la 16 decembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat N.S. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat R.B.A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2011.

Sursă