ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3156/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 480 din 25 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală, s-a dispus, în baza art. 132 din Legea nr. 302/2004 (modificată) recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor prin care numitul T.C.C. - cetățean român, - a fost condamnat la o pedeapsă totală de 22 ani, 18 luni și 181 zile închisoare:

În baza art. 158 și 162 din Legea nr. 302/2004 (modificată), s-a dispus transferarea numitului T.C.C. în România și continuarea executării pedepsei totale de 22 ani, 18 luni și 181 zile închisoare într-un penitenciar din România. Persoanei transferabile i s-a aplicat pedeapsa accesorie a decăderii din dreptul de sufragiu pasiv pe durata condamnării.

S-a dedus din pedeapsa totală de 22 ani, 18 luni și 181 zile închisoare perioadele executate, de la 20 decembrie 2003 până la 22 decembrie 2003 (3 zile),de la 23 decembrie 2003 până la 01 decembrie 2005 (710 zile), de la 27 aprilie 2006 până la 28 aprilie 2006 (2 zile), de la 29 aprilie 2006 până la 10 noiembrie 2008 (927 zile) și în continuare până în prezent.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei. Onorariul avocatului din oficiu de 320 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin adresa nr. 16824/SM/2011 din 02 mai 2010, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004, republicată, cererea formulată de Ministerul Justiției al Regatului Spaniei prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate T.C.C. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea aplicată sus-numitului de către instanțele statului solicitant.

Din documentele transmise de Ministerul Justiției din Regatul Spaniei au rezultat următoarele:

I. Prin sentința nr. 50/2005 din data de 09 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Penală nr. 5 din Alicante, T.C.C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare și la pedeapsa amenzii în sumă de 83,41 euro, cu 2 zile arest substitutoriu în caz de neplată, pentru săvârșirea unui delict de tentativă de trafic droguri, prev. și ped. de art. 368 și art. 369 pct. 1 C. pen. spaniol, constând în aceea că, în ziua de 29 aprilie 2004, în timp ce se afla în centrul penitenciar F., din Regatul Spaniei, a deținut 19 grame hașiș destinată traficului în incinta centrului penitenciar.

2 ani închisoare, pentru săvârșirea unui delict de deținere ilegală și sechestre prev. și ped. de art. 163.1 și 2 C. pen. spaniol;

3 ani 6 luni și o zi închisoare, pentru săvârșirea unui delict de jaf cu violență prev. și ped. de art. 241.1 și 2 C. pen. spaniol;

6 luni închisoare, pentru săvârșirea unui delict de violare de domiciliu, prev ped. de art. 202.1 C. pen. spaniol;

6 luni închisoare, pentru săvârșirea unui delict de torturi și alte delicte împotriva integrității morale, prev. și ped. de art. 173.1 C. pen. spaniol;

5 ani închisoare, pentru săvârșirea unui delict de tentativă de asasinat intenționat, prev. și ped. de art. 138, art. 139.1 și art. 16 C. pen. spaniol.

La pronunțarea sentinței menționate mai sus, instanța de judecată a reținut următoarea situație de fapt:

Într-o perioadă anterioară datei de 09 aprilie 2006, numita M.S.P.J. a intrat în afaceri cu partea vătămată L.M.M., cu care a convenit să deschidă o casă de tolerantă. În timp, M.S.P.J. a observat că L.M.M. deține un carnet de economii cu un capital de 74.000 euro. Motivată de un scop financiar, M.S.P.J. a luat legătura cu T.C.C., iar acesta cu alte persoane, cu care au convenit să sustragă suma de bani din carnetul de economii aparținând lui L.M.M. În acest sens, în noaptea de 09 aprilie 2006, M.S.P.J. a mers la imobilul din C.J.B.B., din Alicate, unde i-a chemat pe T.C.C., O.F. și O.M., care l-au lovit pe L.M.M. și l-au obligat să le dea cârdurile bancare și telefonul său mobil. În continuare, cei patru i-au pus lui L.M.M. un căluș în gură, i-au acoperit ochii și I-au dus în altă locație, mai exact în imobilul de pe C.C., din Alicante, unde se aflau ceilalți acuzați ce aveau sarcina de a se ocupa de supravegherea părții vătămate. Ajunși aici, l-au obligat pe L.M.M. să le dea codurile de acces al cârdurilor emise de Banca B. În ziua următoare, ceilalți participanții la săvârșirea faptelor au accesat conturile bancare aparținând lui L.M.M. și au extras sume de bani de până la 1 octombrie 0 euro. La un moment dat, L.M.M. a reușit să-și scoată legăturile ce-l țineau imobilizat și, cu toate că a încercat, nu a reușit să fugă deoarece a fost văzut de T.C.C. care l-a prins și imobilizat din nou. Cu această ocazie, L.M.M. l-a văzut pe T.C.C. iar apoi și pe ceilalți participanți la săvârșirea faptelor. La propunerea lui T.C.C., au hotărât să-l ucidă pe L.M.M., pe motiv i-ar fi putut recunoaște. în acest sens, pe data de 12 aprilie 2006, i-au aplicat lui L.M.M. un căluș la gură, l-a pus într-un un sac, după care l-au transportat cu o mașină până la podul râului A. unde l-au aruncat peste balustradă în râu. În cădere, L.M.M. a reușit să iasă din sac și să se salveze.

- 2 ani închisoare și amendă de 12 luni cu o cotă zilnică de 6 euro, pentru săvârșirea unui delict de prostituție, prev. și ped. de art. 188.1 C. pen. spaniol, constând în aceea că, în cursul anului 2003, prin promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă, a determinat-o pe numita S.D. să meargă în Regatul Spaniei, în scopul practicării prostituției. În luna decembrie 2003, T.C.C. a primit de la S.D. sume de bani obținute din practicarea prostituției.

- 9 ani închisoare, pentru săvârșirea unui delict continuat de agresiune sexuală, prev. și ped de art. 179 C. pen. spaniol, constând în aceea că, în zilele de 14 decembrie 2003 și 15 decembrie 2003, prin utilizarea de violențe și amenințări, a constrâns-o pe S.D. la un act sexual oral, respectiv la un raport sexual normal.

Potrivit art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată, „transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiții:

a) condamnatul este resortisant al statului de executare;

b) hotărârea este definitivă;

c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepționale, în baza acordului între statele implicate, transferarea poate avea loc chiar dacă partea de pedeapsă neexecutată este mai mică de 6 luni;

d) transferul este consimțit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimțământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este;

e) faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii statului de executare;

f) statul de condamnare și statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări; în caz contrar, transferarea nu poate avea loc".

Legat de condițiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată, din documentele transmise de autoritățile statului de condamnare precum și din actele efectuate la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București au rezultat următoarele:

Din datele comunicate de Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor s-a stabilit că T.C.C. este cetățean român.

Potrivit datelor comunicate prin adresa din 17 februarie 201 emisă de Ministerul Justiției din Regatul Spaniei, sentințele penale menționate mai sus rămas definitive.

Sub acest aspect, din datele consemnate în documentele comunicate autoritățile statului de condamnare, au rezultat următoarele:

a) Situația executării pedepsei pronunțată prin sentința nr. 519/2008 din data de 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Provincial din Alicante:

- pedeapsă principală rezultantă = 11 ani 6 luni și o zi închisoare, reprezenta 4191 zile;

- pedeapsă accesorie = decăderea din dreptul de sufragiu pasiv pe durata condamnării;

- deduceri reprezentând detenție preventivă = 929 zile (perioada 27 aprilie 2006 10 noiembrie 2008);

- pedeapsă rămasă de executat = 3262 zile;

- data începerii executării pedepsei cu închisoarea = 11 noiembrie 2008;

- data finalizării executării pedepsei = 16 octombrie 2017.

b) Situația executării pedepsei pronunțată prin sentința nr.50/2005 din data 09 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Penală nr. 5 din Alicante:

- pedeapsă principală = 1 an închisoare;

- data începerii executării = 17 octombrie 2017;

-data încheierii executării = 16 octombrie 2018.

c) Situația executării pedepsei pronunțată prin sentința nr. 634/2009 din dat 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Provincial din Alicante:

- pedeapsă principală rezultantă = 11 ani închisoare;

- pedeapsă accesorie = decăderea din dreptul de sufragiu pasiv pe ddurata condamnării;

- deduceri reprezentând detenție preventivă = 710 zile (perioada 20 decembrie 200 01 decembrie 2005);

- pedeapsă rămasă de executat = 3302 zile;

- data începerii executării = 17 octombrie 2008. Rezumat privind situația executării:

- pedepse cu închisoarea cumulate = 23 ani, 6 luni și o zi;

- pedeapsă accesorie = decăderea din dreptul de sufragiu pasiv pe durata condamnărilor de 11 ani 6 luni și o zi și pentru cea de 11 ani închisoare;

- data începerii executării = 17 octombrie 2008;

- data încheierii executării = 31 octombrie 2027;

- data liberării condiționate în cazul executării a 2/3 din pedeapsă 04 ianuarie 2020;

- data liberării condiționate în cazul executării a 3/4 din pedeapsă 08 decembrie 2021.

În prezent, T.C.C. este încarcerat în Centrul Penitenciar Alicante II Villana din Regatul Spaniei.

Din actele înaintate de autoritățile din Regatul Spaniei, a rezultat rezultă că T.C.C. și-a manifestat acordul de a fi transferat în România în vederea continuării executării pedepsei;

Faptele care au atras condamnarea lui T.C.C. constituie infracțiuni și potrivit legii statului de executare, în sensul că întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

- tâlhărie, prev. și ped. art. 211 alin. (1), cu referire la alin. (2) Iit. b) și alin. (2

1

) Iit. a), c) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 ani, violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani, lipsire în mod ilegal de libertate, prev. și ped. de art. 189 alin. (1), cu referire la alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 7 la 15 ani și tentativă de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 Iit. a), i) și art. 176 Iit. a), d) C. pen., pedepsită cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 7 ani și jumătate la 12 ani și jumătate și interzicerea unor drepturi (faptele care au făcut obiectul sentinței nr. 519/2008 din data de 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Provincial din Alicante);

- deținerea în vederea traficării, fără drept, într-un loc de detenție, de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (1), cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi (fapta ce a făcut obiectul sentinței nr. 50/2005 din data de 09 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Penală nr. 5 din Alicante);

- trafic de persoane, prev și ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, pedepsită cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi și viol (în formă continuată), prev. și ped. de art. 197 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi (faptele care au făcut obiectul sentinței nr. 634/2009 din data de 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Provincial din Alicante).

Îndeplinirea acestei condiții a rezultat din împrejurarea că cererea de transfer a fost formulată de autoritatea centrală competentă din statul de condamnare și din faptul că Ministerul Justiției din România, în calitate de autoritate centrală a statului de executare, a solicitat demararea procedurii reglementată de titlul VI din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Sentința a fost recurată de condamnatul persoană transferabilă T.C.C.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul persoană transferabilă, oral, în ședința publică a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, arătând că recurentul nu dorește transferarea în țară pentru continuarea executării pedepsei.

Examinând hotărârea atacată atât, prin prisma motivelor invocate he apărătorul desemnat din oficiu, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.

În cauză, corect s-a reținut că este îndeplinită condiția dublei incriminări prev. de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate își au corespondentul în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de:

Tâlhărie, prev. și ped. art. 211 alin. (1), cu referire la alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 ani, violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani, lipsire în mod ilegal de libertate, prev. și ped. de art. 189 alin. (1), cu referire la alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 7 la 15 ani și tentativă de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. a), i) și art. 176 lit. a), d) C. pen., pedepsită cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 7 ani și jumătate la 12 ani și jumătate și interzicerea unor drepturi (faptele care au făcut obiectul sentinței nr. 519/2008 din data de 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Provincial din Alicante);

Deținerea în vederea traficării, fără drept, într-un loc de detenție, de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (1), cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi (fapta ce a făcut obiectul sentinței nr. 50/2005 din data de 09 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Penală nr. 5 din Alicante);

Trafic de persoane, prev și ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, pedepsită cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi și viol (în formă continuată), prev. și ped. de art. 197 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi (faptele care au făcut obiectul sentinței nr. 634/2009 din data de 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Provincial din Alicante).

Totodată, se constată că: persoana transferabilă este cetățean român, hotărârile sunt definitive, la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai avea de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei și că felul și durata pedepsei sunt compatibile cu legislația română, astfel încât nu este necesară conversia acesteia în raport de dispoz. art. 157-159 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, se constată că persoana condamnată și-a exprimat consințământul cu privire la transferarea sa în vederea continuării executării pedepsei aplicate de instanțele spaniole într-un penitenciar din România, fiind astfel îndeplinită și condiția prev. de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, și de art. 3 lit. b). c) și d) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983.

Drept urmare, în temeiul art. 162 din Legea nr. 302/2004, se apreciază că în raport de situația socială și familială a persoanei condamnate, continuarea executării pedepsei în România va favoriza reinserția socială a acesteia, astfel că, în mod legal a fost admisă sesizarea, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Față de aceste considerente, Înalta Curte,în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă T.C.C. împotriva sentinței penale nr. 480 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția l-a penală.

Va obliga recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă T.C.C. împotriva sentinței penale nr. 480 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția -l- a penală.

Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2013.