ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 22/FCJI din data de 8 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași - CCJI secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., deținut în Penitenciarul Giurgiu, împotriva Sentinței penale nr. 39FCJI/11 august 2017 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul cu nr. x/2017, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 338/A//3 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Iași a reținut că la data de 9 august 2017, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași privind recunoașterea Sentinței Judecătoriei Penale nr. 5 din Alicante, cu nr. 134/2013, pronunțată la data de 15 aprilie 2013, rămasă definitivă la data de 15 aprilie 2013, a Sentinței Judecătoriei Penale nr. 1 din Alicante, cu nr. 408/2013, pronunțată la data de 19 noiembrie 2013, rămasă definitivă la data de 19 noiembrie 2013, a sentinței Audienței Provinciale din Murcia, cu nr. 153/2013, pronunțată la data de 5 iunie 2013, precum și a sentinței Audienței Provinciale din Alicante, secția nr. 1, cu nr. 271/2014, pronunțată la data de 31 martie 2014 privind persoana condamnată A., și transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării în România a pedepsei de 12680 de zile de închisoare, aplicată condamnatului prin hotărârile penale menționate.

În referatul procurorului s-a arătat că prin Adresa nr. x/2016/DEL/EM din data de 11 iulie 2017, Ministerul Justiției a transmis documentele privind transferul în România a condamnatului A., în prezent încarcerat într-un penitenciar din Spania, în vederea executării mai multor pedepse cu închisoarea, la care a fost condamnat prin următoarele hotărâri judecătorești:

1 - Sentința nr. 134/2013 a Judecătoriei Penale nr. 5 din Alicante, pronunțată la data de 15 aprilie 2013 prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 242. 1 din C. pen. spaniol și la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de agresiune sexuală prev de art. 178 din C. pen. spaniol, constând în aceea că, la data de 16 iunie 2012, împreună cu numitul B., a acostat-o pe numita C. care se afla la grupul sanitar din stația de autobuz din Alicante unde, prin amenințare, victima a fost deposedată de bunuri în valoare de 505 euro pe care le avea în geantă (suma de 130 euro, 2 telefoane și un iPod), cei doi desfăcându-i apoi nasturii de la cămașă și încercând să o introducă într-una din băi, acțiune ce nu a mai fost finalizată datorită rezistenței victimei.

2 - Sentința nr. 408/2013 a .Judecătoriei Penale nr. 1 din Alicante, pronunțată la data de 22 noiembrie 2012, prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 242. 1 din C. pen. spaniol și la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev de art. 147 din C. pen. spaniol, constând în aceea că, la data de 17 iunie 2012, în jurul orelor 22

00

, a acostat-o pe numita D., împreună cu numitul B., într-o parcare subterană din Alicante, cu scopul de a-i sustrage geanta și, întrucât victima a opus rezistență, cei doi au exercitat acte de agresiune asupra acesteia, până și-a pierdut starea de conștientă, în cele din urmă reușind să-i sustragă geanta în care avea bijuterii și alte bunuri personale (prejudiciu în valoare de 1683 euro). Ca urmare a actelor de agresiune ce au fost exercitate asupra sa, victima a suferit leziuni vindecabile într-un număr de 106 zile îngrijiri medicale.

3 - Sentința nr. 153/2013 a Audienței Provinciale din Murcia, pronunțată la data de 5 iunie 2012, prin care numitul A. a fost condamnat la trei pedepse de câte trei ani închisoare pentru comiterea unui număr de trei infracțiuni de furt cu violență, prev. de ar. 237 și art. 242 alin. (1) din C. pen. spaniol, respectiv la o pedeapsă de un an închisoare și o pedeapsă de trei ani închisoare, pentru complicitate la două infracțiuni de agresiune sexuală, prev de art. 179 raportat la art. 29 din C. pen. spaniol, constând în aceea că, în dimineața zilei de 22 iunie 2012, începând cu ora 01

30

, condamnatul A. și numitul B. le-au abordat pe stradă, pe rând, în localitatea Murcia, pe numitele E., F. și G., au exercitata acte de violență asupra acestora și le-au sustras gentile în care aveau sume de bani, telefoane și alte bunuri personale. În cazul primelor două victime, cei doi au încercat să întrețină și raporturi sexuale prin constrângere, nefinalizându-și acțiunile și abandonând victimele datorită apropierii unor trecători.

4 - Sentința nr. 271/2014 a Audienței Provinciale din Alicante, secția nr. 1, pronunțată la data de 31 martie 2014, prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de agresiune sexuală - subtipul viol, prev. de art. 179 și art. 180 alin. (1) pct. 2 din C. pen. spaniol și la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de furt prin violență (tâlhărie) prev de art. 147 și 148 alin. (1) din C. pen. spaniol, constând în aceea că, la data de 18 iunie 2012, în jurul orelor 21

00

, condamnatul A. a acostat-o împreună cu numitul B. pe victima H., în parcarea subterană a imobilului în care aceasta locuia în Alicante, au constrâns-o să le remită suma de 70 euro pe care sus-numita o avea asupra sa, într-un portofel, apoi au condus-o cu forța într-o zonă mai puțin circulată a parcării și au obligat-o să întrețină raporturi sexuale și să le remită și alte bunuri pe care le avea (telefon, un lănțișor din aur).

Potrivit certificatului emis la data de 15 decembrie 2015 de magistratul judecător I., Galdiz din cadrul Judecătoriei de Supraveghere Penitenciară din Palencia și fișei de calcul a pedepselor pentru condamnatul A. s-a stabilit o pedeapsă totală de 12.680 zile (echivalând cu 34 ani și 9 luni) închisoare, ce urmează a fi executată integral la data de 10 martie 2047.

Condamnatul și-a exprimat acordul pentru continuarea executării pedepselor în România .

Verificările efectuate de procuror în temeiul art. 153 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 302/2004 au relevat faptul că numitul A. nu este în prezent cercetat penal de autoritățile judiciare române .

S-a arătat că faptele pentru care a fost condamnat numitul J. de instanțele din Spania au corespondent în legea penală română respectiv întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

"tâlhărie" prev de ari. 233 raportat art. 234 alin. (1) lit. d) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. (art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2), (1) lit. e) în C. pen. din 1969), "vătămare corporală" prev de art. 194 alin. (1) lit. b) din din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. ("vătămare corporală gravă" prev de art. 182 alin. (1) în C. pen. din 1969), "viol" prev de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. (art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) în C. pen. din 1969), fiind sancționată și tentativa la această infracțiune.

Recunoașterea și executarea în România a celor 4 hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele din Alicante și Murcia nu este contrară principiului non bis in idem și nu este incident niciun motiv de nerecunoaștere și neexecutare, dintre cele prevăzute expres în art. 151 alin. (1)-(3) din Legea nr. 302/2004 .

Examinând actele și lucrările dosarului în strânsă corelare cu dispozițiile legale (naționale și europene) incidente în materie, Curtea a constatat întemeiată sesizarea pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.

Ministerul Justiției din România a fost sesizat de către Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 4 din Castilla y Leon, Palencia, Spania cu cererea de transfer într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., în prezent încarcerat în Penitenciarul Duenas Moraleja, Palencia, Spania.

Prin Adresa nr. x/2016/DEL/EM din data de 11 iulie 2017, Ministerul Justiției din România a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași cererea de transfer formulată de autoritatea judiciara din Spania, la care au fost atașate documentele și informațiile prevăzute de art. 6 alin. (2) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnare, Strasbourg, 21 martie 1983, respectiv: certificatul emis la data de 15 decembrie 2015, în baza prevederilor art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI întocmit de statul emitent, declarația persoanei condamnate din care rezultă că este de acord să fie transferat în România, hotărârile de condamnare, respectiv sentința Judecătoriei Penale nr. 5 din Alicante, cu nr. 134/2013, pronunțată la data de 15 aprilie 2013, rămasă definitivă la data de 15 aprilie 2013, sentința Judecătoriei Penale nr. 1 din Alicante, cu nr. 408/2013, pronunțată la data de 19 noiembrie 2013, rămasă definitivă la data de 19 noiembrie 2013, sentința Audienței Provinciale din Murcia, cu nr. 153/2013, pronunțată la data de 5 iunie 2013, precum și sentința Audienței Provinciale din Alicante, secția nr. 1, cu nr. 271/2014, pronunțată la data de 31 martie 2014, hotărâri ce au fost transmise în limba statului emitent și în limba română, fișa de calcul a pedepselor din care rezultă perioada în care persoana condamnată a fost arestată preventiv și data de începere a executării pedepsei.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a efectuat verificările prevăzute de art. 153 din Legea nr. 302/2004, modificată, din care au rezultat datele de stare civilă și identificare ale persoanei condamnate A., fișa de evidență emisă de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, fișa de cazier a persoanei condamnate, procesul-verbal întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași din 26 iulie 2017, privind verificările în baza de date ECRIS Global Persons Search și verificările prevăzute de art. 134 alin. (2) din Legea 302/2004 modificată, reținând că persoana condamnată A. nu este cercetată penal în prezent în România, astfel că nu sunt incidente dispozițiile referitoare la regula specialității.

Instanța a reținut că persoana condamnată A. a fost de acord să fie transferată în România și a solicitat acest lucru, așa cum rezultă din declarația care conține opinia sa, din care reiese clar că este de acord să fie transferat în România, opinie care rezultă și din Certificatul emis la data de 15 decembrie 2015 de magistratul judecător I., Galdiz din cadrul Judecătoriei de Supraveghere Penitenciară din Palencia.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

- prin Sentința Judecătoriei Penale nr. 5 din Alicante, cu nr. 134/2013, pronunțată la data de 15 aprilie 2013, rămasă definitivă la data de 15 aprilie 2013, s-a dispus condamnarea cetățeanului român A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de "tâlhărie" prev. de art. 242. 1 din C. pen. spaniol și la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de "agresiune sexuală" prev. de art. 178 din C. pen. spaniol, în certificatul transmis fiind reținute următoarele cu privire la încadrările juridice și sub aspectul situației de fapt:

"În jurul orei 19

45

a zilei de 16 iunie 2012, împreună cu B., au abordat-o pe dna C. La toaleta de femei din autogara din Alicante și, în timp ce A. bloca ușa de la ieșire, victima, pentru a nu fi lovită, le-a înmânat geanta, persoanele condamnate însușindu-și 130 de euro, două telefoane și un mp3 de muzică, ce au fost valorate, toate aceste lucruri, într-o sumă de 505 euro. După aceea, i-au verificat buzunarele, i-au deschis bluza, i-au pipăit sânii și au încercat să o introducă într-una din toalete, dar nu au reușit acest lucru.

Natura și încadrarea juridică a infracțiunii (infracțiunilor), precum și dispozițiile legale aplicabile pe baza cărora s-a pronunțat hotărârea judecătorească: furt cu violență (tâlhărie) (art. 242 alin. (1) din C. pen.) și agresiune sexuală (art. 178 din C. pen.)"

- prin Sentința Judecătoriei Penale nr. 1 din Alicante, cu nr. 408/2013, pronunțată la data de 19 noiembrie 2013, rămasă definitivă la data de 19 noiembrie 2013, prin care persoana condamnată A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de "tâlhărie" prev. de art. 242. 1 din C. pen. spaniol și la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 147 din C. pen. spaniol, în certificatul transmis fiind reținute următoarele cu privire la încadrările juridice și sub aspectul situației de fapt:

"În jurul orei 22 a zilei de 17 iunie 2012, în garajul din Alicante, acuzații au abordat-o pe D., strângând-o de gât în timp ce celălalt încerca să îi ia geanta și lucrurile de valoare, aceasta căzând la pământ și fiind dusă de către ambii acuzați în alt loc din garaj, pierzându-și cunoștința în timp ce o loveau în continuare și îi sustrăgeau lucrurile personale în valoare de 1.683 de euro, dna D. suferind daune fizice ce au necesitat de un tratament farmacologic și care s-au vindecat după 106 zile, dintre care în 40 de zile nu și-a putut desfășura activitățile obișnuite, iar precum sechele i-au rămas niște tulburări pentru stres post-traumatic și fracturi la cuspizii molari inferiori.

Natura și încadrarea juridică a infracțiunii (infracțiunilor), precum și dispozițiile legale aplicabile pe baza cărora s-a pronunțat hotărârea judecătorească: o infracțiune de furt cu violență (tâlhărie) din art. 242 alin. (1) din C. pen. și o infracțiune de vătămări corporale din art. 147 din C. pen."

- prin Sentința Audienței Provinciale din Murcia, cu nr. 153/2013, pronunțată la data de 05 iunie 2013, prin care persoana condamnată A. a fost condamnat la trei pedepse de câte trei ani închisoare pentru comiterea unui număr de trei infracțiuni de furt cu violență, prev. de art. 237 și art. 242 alin. (1) din C. pen. spaniol, respectiv la o pedeapsă de un an închisoare și o pedeapsă de trei ani închisoare, pentru complicitate la două infracțiuni de agresiune sexuală prev. de art. 179 raportat la art. 29 din C. pen. spaniol, în certificatul transmis fiind reținute următoarele cu privire la încadrările juridice și sub aspectul situației de fapt:

"a) La data de 22 iunie 2012 în jurul orei 1:30 au abordat-o în Piața S. Isabel din Murcia pe E.. pen., pe care au dus-o, ținând de ea, până la o stradă mai puțin luminată, unde B. a strâns-o de gât, iar A. a tras-o de geantă, iar după ce B. i-a dat drumul s-a pus în fața tui E. și a început sa o atingă, îndepărtându-se după ce au auzit că trecea cineva prin zonă.

b) în continuare, în jurul 3,30, pe strada x, au surprins-o pe F.., pe care B. a strâns-o de gât, i-a smuls rucsacul, a atins-o, i- a ridicat fusta, i-a pipăit zona genitală, și a renunțat să mai facă acest lucru atunci când a auzit că trecea cineva prin zonă.

c) în cele din urmă, în jurul orei 6, au oprit-o pe G.. în dreptul blocului nr. 5 de pe strada x, B. și A. intrând în bloc, acesta trăgând de ea cu atâta putere încât a doborât-o pe G. la pământ, încercând amândoi să îi ia geanta și târând-o pe jos până ce B. a reușit să îi ia geanta, iar B. ținea între timp de ușă și îi lua obiectele pe care le avea asupra sa, fugind ambii de la locul faptelor atunci când au observat că fuseseră văzuți de către niște vecine.

Natura și încadrarea juridică a infracțiunii (infracțiunilor), precum și dispozițiile legale aplicabile pe baza cărora s-a pronunțat hotărârea judecătorească: trei infracțiuni de furt cu violență (tâlhărie) din art. 237 și 242 alin. (1) din C. pen. Complice a două infracțiuni de agresiuni sexuale."

- prin Sentința Audienței Provinciale din Alicante, secția nr. 1, cu nr. 271/2014, pronunțată la data de 31 martie 2014, prin care persoana condamnată A. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de agresiune sexuală - subtipul viol, prev. de art. 179 și art. 180 alin. (1) pct. 2 din C. pen. spaniol și la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de furt prin violență (tâlhărie) prev. de art. 147 și 148 alin. 1 din C. pen. spaniol, în certificatul transmis fiind reținute următoarele cu privire la încadrările juridice și sub aspectul situației de fapt:

"A abordat-o împreună cu un alt bărbat pe o femeia atunci când a ajuns cu mașina la subsolul din garajul blocului în care locuia și, amenințând-o, i-au cerut să îi dea banii, nepărându-i suficienți banii pe care aceasta li i-a dat, așa că au dus-o într-un loc mai izolat din parcare, unde au trântit-o la pământ și, după ce au bătut-o, i-au verificat geanta. La un moment dat, colegul său și-a dat pantalonii jos și, luând-o amândoi de cap, și-a introdus penisul în gura victimei. Persoana în cauză a scos un prezervativ și i i-a dat colegului său, care și I-a pus, iar atunci când femeia a comentat că avea ciclu și au verificat că era adevărat, au trântit-o la pământ și acesta a penetrat-o anal, lovind-o din nou. în cele din urmă, persoana în cauză și-a pus prezervativul și a încercat să o penetreze, reușind, de această dată, să o penetreze vaginal.

Natura și încadrarea juridică a infracțiunii (infracțiunilor), precum și dispozițiile legale aplicabile pe baza cărora s-a pronunțat hotărârea judecătorească: o infracțiune de abuz sexual constitutiv de viol, din art. 179 și 180 alin. (1) punctul 2 din C. pen., o infracțiune de furt cu violență și intimidare de persoane (tâlhărie), din art. 147 și 148 alin. (1) din C. pen., și o infracțiune ușoară (abatere) de vătămări corporale, din art. 617 alin. (1) din C. pen.".

Persoana condamnată A. și-a exprimat acordul pentru continuarea executării pedepselor în România.

Faptele pentru care cetățeanul român A. a fost condamnat de către autoritățile judiciare spaniole constituie infracțiuni și potrivit legii penale române, respectiv "tâlhărie" prev. de art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. (art. 21l alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. e) în C. pen. din 1969), "vătămare corporală" prev. de art. 194 alin. (1) lit. b) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. ("vătămare corporală gravă" prev. de art. 182 alin. (1) în C. pen. din 1969), "viol" prev. de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. (art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) în C. pen. din 1969), fiind sancționată și tentativa la această infracțiune, fiind astfel îndeplinită condiția dublei încriminări.

Verificând, pentru infracțiunile reținute în sarcina persoanei condamnate, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege (art. 154 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată), s-a constatat că sunt îndeplinite toate cerințele legii, iar pedepsele stabilite corespund, atât sub aspectul naturii cât și sub aspectul regimului, cu pedepsele prevăzute de legea penală română și nu depășesc limitele maxime ale pedepselor prevăzute de legea penală română pentru aceleași infracțiuni, neimpunându-se, în cauză, adaptarea acestei pedepse.

Persoana condamnată A. a fost de acord să fie transferată în România, astfel încât sunt incidente prevederile art. 157 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, nefiind aplicabilă regula specialității.

Condițiile pentru recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești penale de față prevăzute de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a constatat că sunt îndeplinite în cauză.

S-a apreciat că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004, modificată.

Cadrul legislativ aplicabil în materia transferului persoanelor condamnate îl constituie Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate (Strasbourg, 21 martie 1983).

Împotriva Sentinței penale nr. 39FCJI din data de 11 august 2017 pronunțate de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2017 a formulat cerere de revizuire condamnatul A..

În drept, revizuentul A. și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., învederând că în Spania a avut un concurs de infracțiuni, i-a fost redusă pedeapsa la 20 de ani închisoare, însă în urma recunoașterii sentințelor penale de condamnare a fost transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 30 de ani închisoare.

Instanța de fond a arătat că revizuirea, cale extraordinară de atac destinată înlăturării erorilor de fapt la judecarea unei cauze soluționate în mod definitiv, nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, respectiv împotriva hotărârii penale prin care s-a pronunțat o soluție de condamnare, de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei.

Instanța de fond a constatat că prin Sentința penală nr. 39FCJI din data de 11 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul cu nr. x/2017, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și s-a dispus: recunoașterea sentinței Judecătoriei Penale nr. 5 din Alicante, cu nr. 134/2013, pronunțată la data de 15 aprilie 2013, rămasă definitivă la data de 15 aprilie 2013, prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 242. 1 din C. pen. spaniol și la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de agresiune sexuală prev. de art. 178 din C. pen. spaniol, a sentinței Judecătoriei Penale nr. 1 din Alicante, cu nr. 408/2013, pronunțată la data de 19 noiembrie 2013, rămasă definitivă la data de 19 noiembrie 2013, prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 242. 1 din C. pen. spaniol și la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 147 din C. pen. spaniol, a sentinței Audienței Provinciale din Murcia, cu nr. 153/2013, pronunțată la data de 5 iunie 2013, prin care numitul A. a fost condamnat la trei pedepse de câte trei ani închisoare pentru comiterea unui număr de trei infracțiuni de furt cu violență, prev. de ar. 237 și art. 242 alin. (1) din C. pen. spaniol, respectiv la o pedeapsă de un an închisoare și o pedeapsă de trei ani închisoare, pentru complicitate la două infracțiuni de agresiune sexuală, prev. de art. 179 raportat la art. 29 din C. pen. spaniol și Sentința Audienței Provinciale din Alicante, secția nr. 1, cu nr. 271/2014, pronunțată la data de 31 martie 2014, prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de agresiune sexuală - subtipul viol, prev. de art. 179 și art. 180 alin. (1) pct. 2 din C. pen. spaniol și la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de furt prin violență (tâlhărie) prev. de art. 147 și 148 alin. (1) din C. pen. spaniol, privind persoana condamnată A.; continuarea executării pedepsei totale de 12680 zile de închisoare, într-un penitenciar din România; transferarea persoanei condamnate A., în prezent deținut în Penitenciarul Duenas Moraleja, Palencia, Spania, într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei totale de 12680 zile de închisoare.

În consecință, hotărârea penală care este obiect al revizuirii de față nu este o hotărâre prin care instanța de judecată să se fi pronunțat asupra fondului cauzei, în sensul pronunțării unei hotărâri de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Prin această hotărâre, Curtea de Apel Iași, în aplicarea dispozițiilor cuprinse în Titlul VI din Legea nr. 302/2004, referitoare la recunoașterea hotărârii penale străine și transferarea persoanelor condamnate, a recunoscut pe teritoriul României efectele hotărârilor pronunțate de autoritățile judiciare ale unui alt stat membru al UE.

Faptele sau împrejurările ce nu au fost cunoscute de instanță, la soluționarea cauzei, trebuie să se refere la netemeinicia hotărârii prin care s-a soluționat fondul cauzei și s-a pronunțat una dintre soluțiile prev. de art. 453 alin. (4) C. proc. pen.

Această condiție nu este îndeplinită, hotărârea penală atacată prin revizuire soluționează, în faza de executare, recunoașterea unor hotărâri penale străine și transferarea persoanei condamnate, astfel că nu este supusă căii de atac a revizuirii, deși este o hotărâre penale definitivă, dar prin care nu se dispune asupra fondului cauzei.

În aceste condiții, s-a apreciat că cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 39FCJI din data de 11 august 2017 pronunțate de Curtea de Apel Iași în Dosarul cu nr. x/2017 este inadmisibilă.

Împotriva Sentinței penale nr. 22/FCJI din data de 8 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași - CCJI secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen. a formulat apel revizuentul A.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă ori numai cu privire la o parte dintre fapte și făptuitori, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a acțiunii penale, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt și de drept, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de petent nu îndeplinește condițiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile prevăzute în art. 396 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de condamnarea, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetare a procesului penal.

Hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat vizează recunoașterea unei hotărâri străine, prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-au recunoscut efectele unor sentințe penale pronunțate de autorități judiciare spaniole și s-a dispus transferarea sa într-un penitenciar din România pentru continuarea executării sancțiunii, sens în care se constată că apelul formulat de revizuent este nefondat.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 22/FCJI din data de 8 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași - CCJI secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 22/FCJI din data de 8 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași - CCJI secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2019.

Procesat de GGC -LM