ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3025/2013

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 65/P din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. În temeiul art. 346 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată cererea părții civile Spitalul Județean Neamț, privind plata sumei de 629,32 RON cu titlu de cheltuieli spitalizare. În temeiul art. 189 C. proc. pen., onorariul pentru apărător oficiu în sumă de 200 RON, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a susținut, în fapt următoarele: În noaptea de 3 septembrie 2006, în jurul orelor 04:30 partea vătămată T.A.M. se afla în stația de autobuz „T.T.” de pe raza municipiului Piatra Neamț, împreună cu D.C., care era prietenul său. La un moment dat în zonă a apărut un grup de tineri de etnie rromă, iar între aceștia și cei doi tineri a avut loc un conflict spontan pe fondul consumului de băuturi alcoolice. Tinerii din grupul de etnie rromă au intrat în discuții contradictorii cu partea vătămată T.A.M. și prietenul său, iar la un moment dat inculpatul, care făcea parte din acest grup, a scos din buzunar un briceag și a lovit cu el la întâmplare, în încercarea de a aplana conflictul.

În ce privește pe partea vătămată T.A.M., în vârstă de 17 ani la acea dată, s-a reținut, în actul de sesizare a instanței, că a fost lovită cu cuțitul de către inculpat, motiv pentru care a fost transportată de urgență la spital, pentru a i se acorda primele îngrijiri medicale. Așa cum rezultă din cuprinsul constatării medico-legale din 3 septembrie 2006 a Serviciului de Medicină Legală Neamț, partea vătămată a suferit o plagă penetrantă toracică, ce a necesitat pentru vindecare un număr de 13 - 14 zile de îngrijiri medicale. Prin gravitatea ei, leziunea a pus în primejdie viața victimei. Din cuprinsul foii de observație clinică rezultă faptul că, partea vătămată a fost internată cu diagnosticul de „plagă înjunghiata hemitorace drept paravertebrală-hemopneumotorax pos traumatic”.

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, solicitând desființarea acesteia și condamnarea inculpatului S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat. Prin decizia penală nr. 158 din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a dispus respingerea, ca nefondat a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, menținându-se sentința ca fiind legală și temeinică. În esență, instanța de control judiciar și-a însușit argumentația primei instanțe, apreciind că prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată, astfel că soluția de achitare a inculpatului S.C. este legală. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând casarea ambelor hotărâri cu reținerea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. S-a apreciat că în cauză, ne aflăm în prezenta unei grave erori de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei greșite achitări. În susținerea recursului s-a arătat că instanța de apel nu a lămurit cauza sub toate aspectele și a dat eficiență, nejustificat numai probelor administrate în mod nemijlocit în cursul cercetării judecătorești. De asemenea, deși instanța de fond a dispus confruntarea inculpatului cu o parte din martori, ulterior s-a revenit asupra acestei probe deși era utilă cauzei. Prin urmare, în opinia procurorului, se impune casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț din 29 noiembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, constând în aceea că în data de 3 septembrie 2006, a lovit partea vătămată T.A.M. cu un cuțit cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața. Din declarațiile date de inculpatul S.C. în faza de urmărire penală, în prezența apărătorului său, rezultă că acesta recunoaște fapta arătând că a lovit două persoane cu cuțitul, una dintre acestea fiind o persoană de sex feminin pe care a lovită în zona spatelui. Nu face nicio referire la implicarea violentă a vărului său S.P., arătând doar că se afla împreună cu acesta și cu fratele său S.C.

Procedându-se la identificarea locului unde a fost aruncat cuțitul, inculpatul a indicat, în prezența martorului asistent R.V., curtea unde a ascuns cuțitul cu care a lovit victima fără a face nicio referire cu privire la implicarea violentă a vreunei alte persoane din grupul său. De asemenea, din examinarea procesului verbal de conducere în teren rezultă că pe obiectele de îmbrăcăminte purtate de inculpat au fost evidențiate mai multe pete de culoare brun roșcat, posibil sânge. În cursul cercetării judecătorești, la instanța de fond, inculpatul revine asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, afirmând că a lovit cu cuțitul „la întâmplare în acel grup fără să știe dacă a lovit o anumită fată”.

Cuțitul a fost luat de la vărul inculpatului și după ce a lovit i-a fost restituit. La termenul de judecată din 5 aprilie 2012 au fost audiați mai mulți martori cu privire la care instanța le-a pus în vedere să se prezinte la termenul următor pentru a se efectua confruntarea dată fiind inadvertențele constatate în depozițiile acestora. Ulterior, însă instanța de fond nu a efectuat confruntarea dispusă și nici nu a revenit asupra acesteia, trecând la dezbaterea cauzei. În cursul judecării căii de atac, instanța de apel nu a sesizat aceste deficiențe care, în virtutea caracterului devolutiv, puteau fi remediate putându-se lămuri starea de fapt și implicit se putea exercita un control de legalitate și temeinicie a hotărârii de către instanța de recurs.

Este adevărat că stabilirea situației de fapt reprezintă atributul exclusiv al instanței de fond/apel, constatările de fapt neputând fi supuse controlului instanței de recurs. De la această regulă există o singură excepție și anume, eroarea gravă de fapt. Discordanța între percepția instanței și conținutul real al probelor, precum și omisiunea administrării unora dintre acestea reprezintă o gravă eroare de fapt care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., cu consecința casării deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în rejudecare, se va proceda la audierea inculpatului S.C., a fratelui acestuia S.C.

și a lui S.P., persoane care l-au însoțit pe inculpat în ziua comiterii infracțiunii. Se va proceda la confruntarea acestora dacă se impune și se va aprecia asupra dispoziției date de instanța de fond prin încheierea din 5 aprilie 2012. De asemenea, față de mențiunile înscrise în procesul verbal de conducere în teren, instanța de apel va examina posibilitatea efectuării unei expertize criminalistice cu privire la petele de culoare brun roșcat constate pe pantalonii inculpatului. Se vor administra și alte probe apreciate ca fiind utile, pertinente și concludente cauzei. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (2) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 158 din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău.

Va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Bacău. Văzând și dispozițiile art. 189-192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 158 din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, privind pe inculpatul S.C. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2013.