ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3025/2013

Asupra recursului

penal de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 65/P din 21 iunie

2012 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.C., pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

În temeiul art. 346

alin. (3) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată cererea părții civile Spitalul

Județean Neamț, privind plata sumei de 629,32 RON cu titlu de cheltuieli spitalizare.

În temeiul art. 189 C.

proc. pen., onorariul pentru apărător oficiu în sumă de 200 RON, s-a avansat din

fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a susținut, în fapt următoarele:

În noaptea de 3

septembrie 2006, în jurul orelor 04:30 partea vătămată T.A.M. se afla în stația

de autobuz „T.T.” de pe raza municipiului Piatra Neamț, împreună cu D.C., care era

prietenul său. La un moment dat în zonă a apărut un grup de tineri de etnie rromă,

iar între aceștia și cei doi tineri a avut loc un conflict spontan pe fondul consumului

de băuturi alcoolice. Tinerii din grupul de etnie rromă au intrat în discuții contradictorii

cu partea vătămată T.A.M. și prietenul său, iar la un moment dat inculpatul, care

făcea parte din acest grup, a scos din buzunar un briceag și a lovit cu el la întâmplare,

în încercarea de a aplana conflictul. În ce privește pe partea vătămată T.A.M.,

în vârstă de 17 ani la acea dată, s-a reținut, în actul de sesizare a instanței,

că a fost lovită cu cuțitul de către inculpat, motiv pentru care a fost transportată

de urgență la spital, pentru a i se acorda primele îngrijiri medicale.

Așa cum rezultă din cuprinsul

constatării medico-legale din 3 septembrie 2006 a Serviciului de Medicină Legală

Neamț, partea vătămată a suferit o plagă penetrantă toracică, ce a necesitat pentru

vindecare un număr de 13 - 14 zile de îngrijiri medicale. Prin gravitatea ei, leziunea

a pus în primejdie viața victimei. Din cuprinsul foii de observație clinică rezultă

faptul că, partea vătămată a fost internată cu diagnosticul de „plagă înjunghiata

hemitorace drept paravertebrală-hemopneumotorax pos traumatic”.

Împotriva sentinței a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, solicitând desființarea acesteia

și condamnarea inculpatului S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de

omor calificat.

Prin decizia penală

nr. 158 din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a dispus respingerea,

ca nefondat a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, menținându-se

sentința ca fiind legală și temeinică.

În esență, instanța de

control judiciar și-a însușit argumentația primei instanțe, apreciind că prezumția

de nevinovăție nu a fost înlăturată, astfel că soluția de achitare a inculpatului

S.C. este legală.

Împotriva ambelor hotărâri

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând casarea

ambelor hotărâri cu reținerea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

S-a apreciat că în cauză,

ne aflăm în prezenta unei grave erori de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea

unei greșite achitări.

În susținerea recursului

s-a arătat că instanța de apel nu a lămurit cauza sub toate aspectele și a dat eficiență,

nejustificat numai probelor administrate în mod nemijlocit în cursul cercetării

judecătorești.

De asemenea, deși instanța

de fond a dispus confruntarea inculpatului cu o parte din martori, ulterior s-a

revenit asupra acestei probe deși era utilă cauzei.

Prin urmare, în opinia

procurorului, se impune casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este

fondat pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Neamț din 29 noiembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată

a inculpatului S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat,

constând în aceea că în data de 3 septembrie 2006, a lovit partea vătămată T.A.M.

cu un cuțit cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața.

Din declarațiile date

de inculpatul S.C. în faza de urmărire penală, în prezența apărătorului său, rezultă

că acesta recunoaște fapta arătând că a lovit două persoane cu cuțitul, una dintre

acestea fiind o persoană de sex feminin pe care a lovită în zona spatelui.

Nu face nicio referire

la implicarea violentă a vărului său S.P., arătând doar că se afla împreună cu acesta

și cu fratele său S.C.

Procedându-se la identificarea

locului unde a fost aruncat cuțitul, inculpatul a indicat, în prezența martorului

asistent R.V., curtea unde a ascuns cuțitul cu care a lovit victima fără a face

nicio referire cu privire la implicarea violentă a vreunei alte persoane din grupul

său.

De asemenea, din examinarea

procesului verbal de conducere în teren rezultă că pe obiectele de îmbrăcăminte

purtate de inculpat au fost evidențiate mai multe pete de culoare brun roșcat, posibil

sânge.

În cursul cercetării judecătorești,

la instanța de fond, inculpatul revine asupra declarațiilor date în faza de urmărire

penală, afirmând că a lovit cu cuțitul „la întâmplare în acel grup fără să știe

dacă a lovit o anumită fată”. Cuțitul a fost luat de la vărul inculpatului și după

ce a lovit i-a fost restituit.

La termenul de judecată

din 5 aprilie 2012 au fost audiați mai mulți martori cu privire la care instanța

le-a pus în vedere să se prezinte la termenul următor pentru a se efectua confruntarea

dată fiind inadvertențele constatate în depozițiile acestora.

Ulterior, însă instanța

de fond nu a efectuat confruntarea dispusă și nici nu a revenit asupra acesteia,

trecând la dezbaterea cauzei.

În cursul judecării căii

de atac, instanța de apel nu a sesizat aceste deficiențe care, în virtutea caracterului

devolutiv, puteau fi remediate putându-se lămuri starea de fapt și implicit se putea

exercita un control de legalitate și temeinicie a hotărârii de către instanța de

recurs.

Este adevărat că stabilirea

situației de fapt reprezintă atributul exclusiv al instanței de fond/apel, constatările

de fapt neputând fi supuse controlului instanței de recurs.

De la această regulă există

o singură excepție și anume, eroarea gravă de fapt.

Discordanța între percepția

instanței și conținutul real al probelor, precum și omisiunea administrării unora

dintre acestea reprezintă o gravă eroare de fapt care se circumscrie cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., cu consecința casării

deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Având în vedere caracterul

devolutiv al apelului, în rejudecare, se va proceda la audierea inculpatului S.C.,

a fratelui acestuia S.C. și a lui S.P., persoane care l-au însoțit pe inculpat în

ziua comiterii infracțiunii.

Se va proceda la confruntarea

acestora dacă se impune și se va aprecia asupra dispoziției date de instanța de

fond prin încheierea din 5 aprilie 2012.

De asemenea, față de mențiunile

înscrise în procesul verbal de conducere în teren, instanța de apel va examina posibilitatea

efectuării unei expertize criminalistice cu privire la petele de culoare brun roșcat

constate pe pantalonii inculpatului.

Se vor administra și alte

probe apreciate ca fiind utile, pertinente și concludente cauzei.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (2)

C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău împotriva deciziei penale nr. 158 din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău.

Va casa decizia și se

va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Bacău.

Văzând și dispozițiile

art. 189-192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 158

din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

privind pe inculpatul S.C.

Casează decizia atacată

și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie

2013.