ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2560/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 168 din 21 iunie

2012 Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de autoritățile judiciare

italiene, privind acordul autorităților române în vederea cercetării persoanei

solicitate P.G. A încuviințat ca persoana solicitată să fie urmărită, judecată sau

privată de libertate și pentru infracțiunile descrise în noul mandat european

de arestare emis de Tribunalul din Ferrara în Dosarul nr. 1413/08 R.G.N.R și

nr. 647/09 R.G., cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în

cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana

predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

A constat instanța că

prin adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 11694/II/2/2011,

s-a înaintat instanței mandatul european de arestare emis de autoritățile

judiciare italiene, respectiv judecătorul pentru anchetă preliminară din

Tribunalul Ferrara la 01 februarie 2011, în Dosarul nr. 1413/208/2008 R.G.N.R.

Ferrara și nr. 647/09 R.G., privind pe cetățeanul român P.G., în prezent

deținută în Penitenciarul din Bologna, Italia, pentru comiterea infracțiunilor

de omor intenționat agravat și distrugerea cadavrului, solicitând acordul

autorităților judiciare române în vederea cercetării persoanei solicitate și

pentru infracțiunile descrise în noul mandat european de arestare.

Din adresa înaintată

de I.G.P.R. Dolj Serviciul de Investigații Criminale nr. 144396/2012, rezultă

că persoana solicitată a executat o pedeapsă privativă de libertate în

Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, fiind liberată condiționat la data

de 22 septembrie 2010, dată la care s-a pus în executare primul mandat european

de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, la 28 septembrie 2010

fiind trimisă cu escortă la Aeroportul „H.C." București și preluată de

reprezentanții țării solicitante. Prin Sentința penală nr. 81 din 15 mai 2009,

Curtea de Apel Craiova, secția penală, a luat act de consimțământul persoanei

solicitate P.G., a dispus arestarea acesteia pe o durată de 30 de zile și

executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene

-Tribunalul Penal și Civil din Ferrara, în condițiile prev. de art. 100 și art.

87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. prin aceeași sentință, s-a dispus amânarea

predării persoanei solicitate către autoritățile italiene, până la momentul

punerii în libertate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei

închisorii din 25 ianuarie 2007 emis de Judecătoria Craiova.

A constatat instanța

de fond că față de dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

modificată faptele descrise în noul mandat european de arestare emis de

autoritățile judiciare menționate au legătură cu fapta ce a făcut obiectul

mandatului european de arestare inițial emis de aceleași autorități, emis la 25

februarie 2009 - mandat a cărui executare a fost dispusă de instanțele române

prin Sentința penală nr. 81 din 15 mai 2009.

A apreciat instanța

de fond că cererea este admisibilă, neexistând motive de refuz din cele

prevăzute de art. 97 și 98 din Legea nr. 302/2004 și constatând că au

respectate drepturile persoanei solicitate și prevăzute de art. 104 din același

act normativ, în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004 a încuviințat ca persoana

solicitată să fie urmărită, judecată sau privată de libertate și pentru

infracțiunile descrise în noul mandat european de arestare emis de Tribunalul

din Ferrara în Dosarul nr. 1413/08 R.G.N.R. și nr. 647/09 R.G., cu respectarea

regulii specialității și urmând ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă

privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru

executarea pedepsei.

Împotriva acestei

sentințe, la data de 27 iunie 2012, recurenta persoană solicitată P.G. a

formulat recurs, cauza fiind înregistrată sub nr. 272/54/2012* pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând sentința atacată în

raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 386

6

C. proc.

pen., constată că recursul formulat de persoana solicitată P.G. este nefondat

pentru următoarele considerente:

Principiile generale

ale cooperării judiciare internaționale în materia penală stabilite prin Legea

nr. 302/2004 ce constituie dreptul comun în această materie și dispozițiile

art. 84 din Legea nr. 302/2004 definesc mandatul european de arestare ca o

decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru

al Uniunii Europene, emis în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau

executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate

și se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în

conformitate cu Decizia Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002

publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/2002.

Mandatul european se

execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Înalta Curte,

examinând actele dosarului constată că în cuprinsul primului mandat european de

arestare, se arăta că persoana solicitată este acuzată pentru săvârșirea a trei

infracțiuni, împreună cu numiții S.B. și M.P.C., care au introdus-o pe teritoriul

Italiei, dinspre România, la 11 ianuarie 2008, pe numita P.B., asasinată în

circumstanțe încă neelucidate la o dată ulterioară și proximă datei de 16

februarie 2008, pe care o determinaseră în mod expres să vină din România

pentru a se prostitua. S-a reținut, de asemenea, că începând cu 12 ianuarie

2008 și până la 16 februarie 2008, G.P. și S.B. au facilitat și exploatat în

mod sistematic prostituarea tinerei P.B., percepând de la aceasta câștigurile

obținute, faptele săvârșite fiind prevăzute de art. 110 C. pen., 3n, 6 din

Legea nr. 75/1958.

Totodată,

autoritățile judiciare italiene au solicitat, conform noului mandat de arestare

emis de aceste autorități la 01 februarie 2011 în Dosarul penal nr.

1413/208/2008 R.G.N.R. PM Ferarra și nr. 647/09/R.G., încuviințarea urmăririi

și judecării numitei P.G. și pentru comiterea infracțiunilor de omor

intenționat agravat și distrugerea cadavrului prev. de art. 110 C. pen.

italian, 575, 576 n2 relaționat art. 61 n4 și 5 C. pen. italian și art. 110 C.

pen. italian, 411 - 61n2 C. pen. italian, reținându-se că, în concurs cu S.B.

și alte persoane neidentificate, au ucis pe victima P.B., lovind-o în zona

capului, în mod violent, de nenumărate ori, cu corpuri contondente, sau cu

pumnii și picioarele, dată cu capul de structuri rigide, lovită în piept cu o

armă cu tăiș, după care i s-a dat foc.

Mandatul european de

arestare reprezintă un instrument prin care se realizează cooperarea judiciară

internațională, prin care a fost pus în aplicare principiul recunoașterii reciproce

a hotărârilor judiciare care presupun ca decizia unei autorități judiciare a

unui stat membru, prin care se cere arestarea și predarea unei persoane, să fie

recunoscută și executată, fără alte formalități în celelalte state membre.

Rațiunea mandatului

european de arestare constă în necesitatea de a se asigura că infractorii nu se

pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând

instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului

emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

Se reține că prin

Sentința penală nr. 81 din 15 mai 2009 Curtea de Apel Craiova a luat act de

consimțământul persoanei solicitate P.G., a dispus arestarea persoanei

solicitate pe o durată de 30 de zile, executarea mandatului european de

arestare nr. X/2009 și a amânat predarea persoanei solicitate până la momentul

punerii în libertate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei din 26

ianuarie 2007 emis de Judecătoria Craiova.

Prin Sentința penală

nr. 27 din 8 februarie 2012 Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de

autoritățile italiene privind acordul autorităților române în vederea

cercetării persoanei solicitate și a încuviințat să fie urmărită, judecată sau

privată de libertate și pentru infracțiunile descrise în noul mandat european

de arestare emis de Tribunalul din Ferrara în Dosarul nr. 1413/08 R.G.N.R. și

nr. 647/09 R.G., cu respectarea regulii specialității.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs persoana solicitată și prin Decizia penală nr. 1007

din 3 aprilie 2012 Înalta Curte a admis recursul, a casat sentința penală și a

trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, pentru a se cita

persoana solicitată în Penitenciarul din Bologna - Italia, pentru înaintarea

unei copii de pe noul mandat european de arestare și pentru ca persoana

solicitată să ia la cunoștință de înscrisurile aflate la dosar și pentru a-și

preciza poziția.

La dosarul Curții de

Apel Craiova se află declarația persoanei solicitată care precizează că nu

dorește să fie cercetată de autoritățile judiciare italiene invocând, totodată,

regula specialității.

Înalta Curte are în

vedere dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și

apreciază că faptele descrise în noul mandat european de arestare emis de autoritățile

judiciare italiene au legătură cu fapta ce a făcut obiectul mandatului european

de arestare inițial emis de aceleași autorități la data de 25 februarie 2009,

mandat a cărui executare a fost dispusă de instanțele române prin Sentința

penală nr. 81 din 15 mai 2009.

Prin Legea nr.

302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală,

modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, valorificând textul prevăzut

în art. 97 (Condiții speciale) alin. (2) din această lege că „cetățenii români

sunt predați în baza unui mandat european de arestare emis în vederea

efectuării urmăririi penale sau a judecății, cu condiția ca, în cazul care se

va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie

transferată în România pentru executarea pedepsei", această condiție fiind

specială și imperativă. Totodată, potrivit art. 5 parag. 3 din Decizia-cadru a

Consiliului Uniunii Europene „executarea mandatului european de arestare de

către autoritatea judiciară de executare poate fi subordonată conform

legislației statului membru următoarelor condiții: (...) când persoana pe

numele căreia s-a emis mandatul european de arestare în scopul urmăririi este

cetățean sau rezident al statului membru de executare, predarea poate fi supusă

condiției conform căreia persoana, după ce a fost audiată, să fie predată

statului membru de executare pentru a-și executa pedeapsa sau măsura de

siguranță privativă de libertate pronunțată împotriva sa în statul membru

emitent". Se mai reține că nu sunt incidente motivele de refuz obligatorii

sau opționale prevăzute de textul de lege, și că instanța de judecată învestită

cu soluționarea cererii de executare nu este abilitată de a verifica pe fond

legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de autoritatea judiciară

emitentă a mandatului european de arestare, refuzul executării fiind

condiționat exclusiv de existența situațiilor limitativ prevăzute de art. 98

din Legea nr. 302/2004 și care nu subzistă în cauză.

Verificând hotărârea

atacată, în raport de dispozițiile art. 103, art. 104 și art. 107 din Legea nr.

302/2004, se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt

îndeplinite cerințele impuse de aceste texte legale, neexistând impedimente

legale care să justifice respingerea cererii parchetului privind predarea

persoanei solicitate autorităților judiciare ale statului Italian, pentru a fi

urmărită, judecată sau privată de libertate.

Persoana solicitată

nu a fost de acord cu predarea sa autorității emitente a mandatelor, invocând

regula specialității, însă aceasta nu este un motiv de refuz al mandatelor

europene de arestare în accepțiunea disp. art. 97 și art. 98 din Legea nr.

302/2004 și totodată nu există indicii că nu îi vor fi garantate de autoritatea

italiană dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Față de

considerentele ce preced se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu

respectarea dispozițiilor legale, și în consecință, Înalta Curte în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. pen. urmează a respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată P.G.

Totodată, în baza

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta persoană

solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată P.G. împotriva Sentinței penale nr.

168 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurenta

persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 16 august 2012.

Procesat de GGC - AS