ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2560/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 168 din 21 iunie 2012 Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de autoritățile judiciare italiene, privind acordul autorităților române în vederea cercetării persoanei solicitate P.G. A încuviințat ca persoana solicitată să fie urmărită, judecată sau privată de libertate și pentru infracțiunile descrise în noul mandat european de arestare emis de Tribunalul din Ferrara în Dosarul nr. 1413/08 R.G.N.R și nr. 647/09 R.G., cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

A constat instanța că prin adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 11694/II/2/2011, s-a înaintat instanței mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, respectiv judecătorul pentru anchetă preliminară din Tribunalul Ferrara la 01 februarie 2011, în Dosarul nr. 1413/208/2008 R.G.N.R. Ferrara și nr. 647/09 R.G., privind pe cetățeanul român P.G., în prezent deținută în Penitenciarul din Bologna, Italia, pentru comiterea infracțiunilor de omor intenționat agravat și distrugerea cadavrului, solicitând acordul autorităților judiciare române în vederea cercetării persoanei solicitate și pentru infracțiunile descrise în noul mandat european de arestare. Din adresa înaintată de I.G.P.R.

Dolj Serviciul de Investigații Criminale nr. 144396/2012, rezultă că persoana solicitată a executat o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, fiind liberată condiționat la data de 22 septembrie 2010, dată la care s-a pus în executare primul mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, la 28 septembrie 2010 fiind trimisă cu escortă la Aeroportul „H.C." București și preluată de reprezentanții țării solicitante. Prin Sentința penală nr. 81 din 15 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a luat act de consimțământul persoanei solicitate P.G., a dispus arestarea acesteia pe o durată de 30 de zile și executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene -Tribunalul Penal și Civil din Ferrara, în condițiile prev. de art. 100 și art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

prin aceeași sentință, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autoritățile italiene, până la momentul punerii în libertate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 25 ianuarie 2007 emis de Judecătoria Craiova.

A constatat instanța de fond că față de dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată faptele descrise în noul mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare menționate au legătură cu fapta ce a făcut obiectul mandatului european de arestare inițial emis de aceleași autorități, emis la 25 februarie 2009 - mandat a cărui executare a fost dispusă de instanțele române prin Sentința penală nr. 81 din 15 mai 2009. A apreciat instanța de fond că cererea este admisibilă, neexistând motive de refuz din cele prevăzute de art. 97 și 98 din Legea nr. 302/2004 și constatând că au respectate drepturile persoanei solicitate și prevăzute de art. 104 din același act normativ, în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004 a încuviințat ca persoana solicitată să fie urmărită, judecată sau privată de libertate și pentru infracțiunile descrise în noul mandat european de arestare emis de Tribunalul din Ferrara în Dosarul nr. 1413/08 R.G.N.R.

și nr. 647/09 R.G., cu respectarea regulii specialității și urmând ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei. Împotriva acestei sentințe, la data de 27 iunie 2012, recurenta persoană solicitată P.G. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată sub nr. 272/54/2012* pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 386 6 C. proc. pen., constată că recursul formulat de persoana solicitată P.G.

este nefondat pentru următoarele considerente: Principiile generale ale cooperării judiciare internaționale în materia penală stabilite prin Legea nr. 302/2004 ce constituie dreptul comun în această materie și dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004 definesc mandatul european de arestare ca o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, emis în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate și se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu Decizia Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/2002.

Mandatul european se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce. Înalta Curte, examinând actele dosarului constată că în cuprinsul primului mandat european de arestare, se arăta că persoana solicitată este acuzată pentru săvârșirea a trei infracțiuni, împreună cu numiții S.B. și M.P.C., care au introdus-o pe teritoriul Italiei, dinspre România, la 11 ianuarie 2008, pe numita P.B., asasinată în circumstanțe încă neelucidate la o dată ulterioară și proximă datei de 16 februarie 2008, pe care o determinaseră în mod expres să vină din România pentru a se prostitua. S-a reținut, de asemenea, că începând cu 12 ianuarie 2008 și până la 16 februarie 2008, G.P. și S.B. au facilitat și exploatat în mod sistematic prostituarea tinerei P.B., percepând de la aceasta câștigurile obținute, faptele săvârșite fiind prevăzute de art. 110 C. pen., 3n, 6 din Legea nr. 75/1958.

Totodată, autoritățile judiciare italiene au solicitat, conform noului mandat de arestare emis de aceste autorități la 01 februarie 2011 în Dosarul penal nr. 1413/208/2008 R.G.N.R. PM Ferarra și nr. 647/09/R.G., încuviințarea urmăririi și judecării numitei P.G. și pentru comiterea infracțiunilor de omor intenționat agravat și distrugerea cadavrului prev. de art. 110 C. pen. italian, 575, 576 n2 relaționat art. 61 n4 și 5 C. pen. italian și art. 110 C. pen. italian, 411 - 61n2 C. pen. italian, reținându-se că, în concurs cu S.B. și alte persoane neidentificate, au ucis pe victima P.B., lovind-o în zona capului, în mod violent, de nenumărate ori, cu corpuri contondente, sau cu pumnii și picioarele, dată cu capul de structuri rigide, lovită în piept cu o armă cu tăiș, după care i s-a dat foc.

Mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care se realizează cooperarea judiciară internațională, prin care a fost pus în aplicare principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare care presupun ca decizia unei autorități judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea și predarea unei persoane, să fie recunoscută și executată, fără alte formalități în celelalte state membre. Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

Se reține că prin Sentința penală nr. 81 din 15 mai 2009 Curtea de Apel Craiova a luat act de consimțământul persoanei solicitate P.G., a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, executarea mandatului european de arestare nr. X/2009 și a amânat predarea persoanei solicitate până la momentul punerii în libertate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei din 26 ianuarie 2007 emis de Judecătoria Craiova. Prin Sentința penală nr. 27 din 8 februarie 2012 Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de autoritățile italiene privind acordul autorităților române în vederea cercetării persoanei solicitate și a încuviințat să fie urmărită, judecată sau privată de libertate și pentru infracțiunile descrise în noul mandat european de arestare emis de Tribunalul din Ferrara în Dosarul nr. 1413/08 R.G.N.R.

și nr. 647/09 R.G., cu respectarea regulii specialității. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana solicitată și prin Decizia penală nr. 1007 din 3 aprilie 2012 Înalta Curte a admis recursul, a casat sentința penală și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, pentru a se cita persoana solicitată în Penitenciarul din Bologna - Italia, pentru înaintarea unei copii de pe noul mandat european de arestare și pentru ca persoana solicitată să ia la cunoștință de înscrisurile aflate la dosar și pentru a-și preciza poziția. La dosarul Curții de Apel Craiova se află declarația persoanei solicitată care precizează că nu dorește să fie cercetată de autoritățile judiciare italiene invocând, totodată, regula specialității.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și apreciază că faptele descrise în noul mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene au legătură cu fapta ce a făcut obiectul mandatului european de arestare inițial emis de aceleași autorități la data de 25 februarie 2009, mandat a cărui executare a fost dispusă de instanțele române prin Sentința penală nr. 81 din 15 mai 2009. Prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, valorificând textul prevăzut în art. 97 (Condiții speciale) alin. (2) din această lege că „cetățenii români sunt predați în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății, cu condiția ca, în cazul care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei", această condiție fiind specială și imperativă.

Totodată, potrivit art. 5 parag.

3 din Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene „executarea mandatului european de arestare de către autoritatea judiciară de executare poate fi subordonată conform legislației statului membru următoarelor condiții: (...) când persoana pe numele căreia s-a emis mandatul european de arestare în scopul urmăririi este cetățean sau rezident al statului membru de executare, predarea poate fi supusă condiției conform căreia persoana, după ce a fost audiată, să fie predată statului membru de executare pentru a-și executa pedeapsa sau măsura de siguranță privativă de libertate pronunțată împotriva sa în statul membru emitent". Se mai reține că nu sunt incidente motivele de refuz obligatorii sau opționale prevăzute de textul de lege, și că instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii de executare nu este abilitată de a verifica pe fond legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, refuzul executării fiind condiționat exclusiv de existența situațiilor limitativ prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 și care nu subzistă în cauză.

Verificând hotărârea atacată, în raport de dispozițiile art. 103, art. 104 și art. 107 din Legea nr. 302/2004, se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerințele impuse de aceste texte legale, neexistând impedimente legale care să justifice respingerea cererii parchetului privind predarea persoanei solicitate autorităților judiciare ale statului Italian, pentru a fi urmărită, judecată sau privată de libertate. Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorității emitente a mandatelor, invocând regula specialității, însă aceasta nu este un motiv de refuz al mandatelor europene de arestare în accepțiunea disp. art. 97 și art. 98 din Legea nr. 302/2004 și totodată nu există indicii că nu îi vor fi garantate de autoritatea italiană dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Față de considerentele ce preced se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, și în consecință, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.G. Totodată, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.G. împotriva Sentinței penale nr. 168 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 august 2012. Procesat de GGC - AS